Demenţă veselă

In ţară, in mod normal, de Revelion mă străngeam cu diverşi amici şi ne făceam cu toţi cleşte. Credeam că aşa o să se intămple şi in deplasarea mea londoneză, numai că nu a fost aşa. Am plecat din staţia de domiciliu din cartierul Camden pe la nouă seara. Cum am ieşit pe stradă am avut impresia că am nimerit intr-un muşuroi răvăşit plin cu furnici bete.

Corespondenţă din Londra
In ţară, in mod normal, de Revelion mă străngeam cu diverşi amici şi ne făceam cu toţi cleşte. Credeam că aşa o să se intămple şi in deplasarea mea londoneză, numai că nu a fost aşa. Am plecat din staţia de domiciliu din cartierul Camden pe la nouă seara. Cum am ieşit pe stradă am avut impresia că am nimerit intr-un muşuroi răvăşit plin cu furnici bete.


Ca tot bizonul nimerit in Londra la 31 decembrie, m-am indreptat spre Big Ben să prind acolo miezul nopţii. In autobuz, am observat cu stupoare grupuri de femei sau bărbaţi, aflate in general separat, care trăgeau din sticle cu tărie. M-am uitat la dame: in ciuda frigului, erau mai toate la mini şi in papuci sau pantofi cu toc inalt, pe picioarele goale. Trăgănd cu urechea, mi-am dat seama că "engleza londoneză" nu seamănă deloc cu ceea ce ştiam eu din filme sau de la şcoală. Mi s-a intărit sentimentul ăsta cănd un poliţist a oprit autobuzul şi a zbierat spre şofer: "Dă bos stăp hir!". Mă intrebam despre ce şef e vorba, dar omul legii voia de fapt să spună că mijlocul de locomoţie nu poate trece mai departe. Aşa am ajuns să debarc la staţia Holborn, aflată la vreun kilometru de Big Ben.


PE POD. Am nimerit intr-o foşgăială imensă, intre oameni de toate rasele şi naţionalităţile, care aveau ca numitor comun sticlele din măini. Se amestecau behăituri vesele in toate graiurile din lume, era un fel de Turn Babylon pe orizontală. Era o mixtură de haos şi politeţe britanică: de fiecare dată cănd cineva, oricăt de mangă era, iţi trăgea un cap in burtă sau un şut la gioale, spunea "sorry". Singurii care m-au imbrăncit fără scuze erau doi juni, dintre care unul ii zicea pe romăneşte celuilat: "Mă fraiere, dacă mai rămăneai juma’ de an cu Keith o luai cu acte şi acu’ erai domn cu casă la Londra!". Era atăta lume incăt nu am nimerit chiar in faţă la Big Ben, dar, dus de val, am aterizat pe Podul Westminster, de unde puteam vedea atăt turnul cu ceas, căt şi London Eye, roata mare din care poţi să priveşti tot oraşul. Pe la zece şi ceva, am fost luat pe sus de o gaşcă de brazilieni, care zbiera ceva pe portugheză. M-au lăsat pe la mijlocul podului. După vreun sfert de oră, am auzit din dreapta un "păşşşş" şi am văzut că se produce rumoare. Doi englezi imenşi căt malul se pişau imperturbabil in mijlocul podului şi se făcuse gol in jurul lor. Aveau un aer aristocratic. Cănd un grup de italieni care nu agrea obiceiul urinatului pe pod a inceput să facă scandal, răcnind "Ma fan cullo!" şi ridicănd degetul mijlociu in sus, cei doi nu i-au băgat in seamă. Treburile s-au dinamizat uşor cănd un latin curajos, care semăna cu un ţănţar, a vrut să sară la bătaie. A fost făcut knock-out dintr-o mişcare, dar de nu ştiu unde au apărut vreo douăzeci de poliţişti cu cuşmele caracteristice pe cap, care, ca toţi englezii imparţiali, au umflat toate persoanele implicate.

In rest, pănă la miezul nopţii, era să fiu deteriorat de o fată slăbuţă care mi-a dat cu iubitul ei in cap (incerca să-l ridice pe umeri) şi am mai văzut doi adolescenţi subţirei care, plini de bune intenţii, incercau să-l ridice prin tractare de aripi pe un matur supraponderal care se făcuse frate cu asfaltul. Am mai văzut că erau foarte la modă urechile de iepure fluorescente şi suzetele cu luminiţe. Inainte de schimbarea anului a inceput să plouă uşurel, chestie pe care s-au declanşat răgete de veselie şi s-au desfăcut alte sticle.


DOIŞPE ŞI DUPÃ.... Cănd a bătut Big Ben de doişpe noaptea, au izbucnit chiote din toate părţile şi am incasat in freză vreo trei dopuri de şampanie. După un foc de artificii realmente spectaculos, cum n-am văzut la Bucureşti, care a durat un sfert de oră, a inceput buluceala spre oraş. Mă găndeam să mă bag intr-un pub ceva şi să beau beri pănă spre dimineaţă. Nu era loc nicăieri nici să bagi o mănă, darămite să te insinuezi inăuntru. Pe stradă se circula umăr la umăr. O japoneză, cam de 14 ani, vopsită roz in cap şi cu cercel in buză a venit moţ la mine, a zămbit şi a răcnit "facaiuuuu", după care a căzut ca un săculeţ cu cartofi. Abia după ce a fost recuperată de alţi samurai mi-am dat seama că, de fapt, imi urase "fuck you!". Am mai văzut un tip care-şi pierduse hainele şi se bălăngănea in chiloţi, dar care ţinea demn la subraţ un telefon mobil al cărui ecran ii lumina pieptul in mov. Paramedicii, prezenţi aproape peste tot, au avut mult de lucru. La fiecare colţ de stradă vomitau diverse persoane, preponderent femei. Multe dintre ameţite se descălţaseră, fiindcă nu mai puteau să se ţină pe toace şi lipăiau in picioarele goale pe asfaltul ud. Pe străzi era clisă de sticlă pisată, tone de pungi şi ambalaje, ba chiar ţoale aruncate de petrecăreţi. Pe la vreo cinci simţeam că am obosit. M-am dus inspre metrou. Pe peron, trei femei desculţe, dar imbrăcate in haine "de firmă" trăgeau votcă dintr-un clondir de doi litri şi tachinau un negru gras cu un geamantan: incercau să-i văre un deget in fund, după care rădeau ca proastele. Negrul, care nu avea nici o legătură cu ele, zămbea jenat, dar tuşat totuşi de atenţia acordată. Abia cănd mă intorceam in Camden mi-am dat seama că, tot studiind persoane ameţite grav, eu n-am mai băut nimic.

Salzburg - Petrecere cuminte in oraşul lui Mozart

• de Alexandru Năstase

ATMOSFERÃ.... Austriecii au petrecut in linişte Revelionul

Austriecii au sărbătorit cu mai mare fast Crăciunul decăt Anul Nou. Inaintea sărbătorii naşterii Domnului, autorităţile din Salzburg au ornat oraşul cu beculeţe multicolore şi brazi de Crăciun. In restaurante, magazine şi chiar şi in unele intersecţii, machete din lemn şi plastic cu scena biblică a naşterii in iesle a Măntuitorului anunţau apropierea marii sărbători. De asemenea, inainte de Crăciun, in căteva zone centrale din oraş s-au organizat renumitele tărguri tradiţionale austriece. Au fost ridicate zeci de căsuţe din lemn, de unde localnicii şi turiştii au putut cumpăra fel de fel de preparate culinare specifice sărbătorii. Ca in fiecare an, dulciurile au fost la loc de cinste. Toate acestea au fost, insă, inchise inainte de Revelion. Pentru Anul Nou, nu a mai rămas in "picioare" decăt patinoarul artificial amenajat in Mozartplatz, chiar la picioarele statuii marelui compozitor.

REDUCERI DEGEABA. Magazinele din Salzburg, atăt cele de firmă, căt şi cele cu suveniruri sau dulciuri s-au pregătit de Sărbători cu reduceri importante. Cu toate acestea, nu mulţi au putut beneficia de reduceri, intrucăt magazinele au fost mai mult inchise in perioada Sărbătorilor. De fapt, puţine lucruri au funcţionat in oraş in această perioadă. Cu excepţia locurilor turistice, aproape tot oraşul a fost inchis. Austriecii au preferat să stea in case şi să se odihnească, lăsănd turiştii să umple străzile, barurile şi restaurantele sau părtiile.In după-amiaza zilei de 31 decembrie, doar petardele care explodau din cănd in cănd pe străzi anunţau venirea Revelionului. In rest, o atmosferă liniştită. Seara, barurile şi restaurantele s-au animat unul căte unul incepănd cu ora 20:00, pentru petreceri private. S-au servit bucate alese, bine dichisite in farfurii, s-a ascultat muzică austriacă tradiţională şi hituri internaţionale, iar la miezul nopţii, lumea a ieşit pe stradă pentru focuri de artificii. La jumătate de oră după noul an, petrecăreţii au mers la culcare, aşa cum fac in fiecare an. Singurii care au mai zăbovit la petreceri au fost turiştii străini, insă nici aceştia nu s-au intins prea mult la chef.