Seful Armatei a reprimat Revolutia de la Arad din decembrie â89
Noul sef al Armatei Romane, generalul Eugen Badalan, a dat ordin in decembrie 1989 ca Revolutia de la Arad sa fie reprimata. In aceste conditii, generalul Eugen Badalan nu poate fi comandantul Armatei, o armata a Aliantei Nord-Atlantice. Cu un general ca el in fruntea Statului Major General, Romania nu este credibila! Domnule Badalan, demisia!
"Badalan mi-a ordonat: "Te duci si mi-i tai si mi-i imprastii! Te duci si bagi baioneta in ei! Nu mai am ce discuta cu tine, mars de aici!"" Neculae Diaconescu colonel in rezerva, fost subordonat al actualului general in timpul actiunilor din 1989
Sfarsitul "Revolutiei de catifea" din Arad
Fuga cuplului Ceausescu nu a adus linistea nici la Arad, asa cum nu a adus-o nicaieri in restul tarii. In schimb, a lasat libera "scena" pe care, zile si nopti la rand, avea sa se deruleze diversiunea "luptei cu teroristii". VASILE SURCEL
INCEPUTUL. Pe 21 si 22 Decembrie 1989, militarii trimisi in strada au "convietuit" pasnic cu manifestantii din Arad
|
Arme secrete contra revolutionarilor: bata si laxativul
Intrate in panica, autoritatile locale au cautat tot felul de solutii menite sa descurajeze protestele oamenilor iesiti in strada. Intreprinderile de prelucrare a lemnului au primit ordin sa confectioneze cateva mii de bate cu care sa fie inarmati luptatorii de la Garzile Patriotice. Batele au fost facute, dar nu au mai apucat sa intre in dotarea "gardistilor". La un moment dat s-a luat in calcul chiar si folosirea unei "arme" ceva mai "sofisticate": o substanta chimica cu un puternic efect laxativ. Este vorba despre "fenolftaleina" care, dizolvata in diverse lichide (ceai, bere, cafea sau bauturi racoritoare), urma sa fie "livrata" gratuit manifestantilor. Cel care a avut de gand sa inabuse Revolutia din Arad printr-o criza generalizata de diaree a fost colonelul Dumitru Rasina, seful Securitatii pe judet. Planul sau a fost insa dat peste cap de Ioan Crisnic, seful Laboratorului de la Spitalul din Arad, care pur si simplu a ascuns "fenolftaleina" de ochiul vigilent al securistilor. Oricat de comica, "varianta Rasina" era cu mult mai umana decat interventia militara.
Citește pe Antena3.ro
Noaptea cea mai lunga
Mai dure sau mai ciudate, toate aceste planuri nu i-au impresionat prea mult pe aradeni. Pe 21 decembrie, in jurul pranzului, cand la Bucuresti mitingul comandat de Ceausescu se risipise, din cauze inca neelucidate clar, la Arad manifestantii, al caror numar ajunsese la 35 sau 40 de mii, ocupasera deja centrul orasului. Alaturi de stiutele lozinci anticeausiste si anticomuniste, cuvantul lor de ordine a fost "fara violenta". Liderii lor au fost deosebit de atenti sa preintampine aparitia unor provocatori (au existat si astfel de cazuri), care ar fi putut sa incite multimile la acte de vandalism ori la actiuni violente contra militarilor. Punctul de intalnire al demonstrantilor a fost sediul Comitetului Judetean de Partid. Dupa esuarea catorva tentative de dialog cu autoritatile, manifestantii au devenit adevaratii stapani ai orasului. Lucrurile s-au schimbat insa catre orele serii si dupa lasarea intunericului, cand oamenii au inceput sa plece pe la casele lor. In jurul orelor 22:30-23:00, in Piata Centrala se mai aflau doar vreo 120 sau 150 de oameni, mai putin de o zecime din efectivele militare dislocate in oras. Lichidarea protestatarilor, prin oricare dintre mijloacele planificate ar fi fost floare la ureche. Ar fi fost in cazul in care dispozitivul de paza nu ar fi fost compus din studentii "TR" veniti de la Lipova, sub comanda maiorului Diaconescu. Inca de atunci, noaptea de 21/22 decembrie a fost numita "Noaptea cea mai lunga". Si asa a si ramas inscrisa in memoria localnicilor. Dupa miezul noptii, iluminatul public fusese oprit, iar putinii oameni ramasi in zona erau convinsi ca planul de lichidare a lor va fi pus in practica la adapostul intunericului. Revolutionarul Alexandru Gancea relateaza ca, in acele imprejurari, in timp ce Diaconescu, singurul garant al sigurantei lor, se afla inca in sediul Consiliului, oamenii au avut de gand sa se mute in alt loc. El mai relateaza ca, afland despre aceasta intentie, unul dintre studentii din dispozitivul militar i-ar fi spus: "Nu plecati de aici ca va impusca. Stati aici cu noi, ca langa noi nu vor avea curajul sa va omoare". Pustiul a avut dreptate caci, pana in zori, nu a avut loc nici un incident violent. In acea noapte, printre revolutionari s-a aflat si Helmuth Dukadam, celebrul portar al echipei Steaua. Inainte de lasarea intunericului, el s-a dus, impreuna cu Gheorghe Curta la Manastirea de Maici din Gai si, dupa o scurta rugaciune, cei doi au cumparat din sfantul locas o mie de lumanari. Aprinse mai tarziu, acestea au fost singura sursa de lumina din piata Consiliului.
La lumina zilei
ENTUZIASM. Plini de speranta, revolutionarii Aradului au ocupat "Balconul Partidului"
|
Vocile care se hlizeau in telefoane
Asa cum spuneam, primul pas al diversiunilor care au adus moartea si asupra Aradului a fost constituit de zvonurile alarmiste, "lansate" atat pe linie militara, cat si prin intermediul unor mesaje primite pe telefoanele unor institutii oficiale, pe "firul scurt", la numere care nu erau cunoscute de orice muritor. In cele mai multe cazuri, "sursele" care lansau asemenea zvonuri erau femei care "uitau" sa-si precizeze numele sau calitatea in care faceau "informarile". Adeseori, in receptoarele aparatelor se auzeau hohote de ras, ori alte zgomote de fond ce pareau sa provina de la un chef.Cu toate acestea, si contrar oricarei prudente, aproape intotdeauna, acest soi de mesaje au fost considerate reale si li s-a dat curs. Puse "cap la cap" cu informatiile catastrofice raspandite cu generozitate de "Televiziunea Romana Libera", care transmitand "Revolutia in direct" devenise o veritabila "fabrica de raspandit zvonuri", psihoza "teroristilor" a pus stapanire, in scurt timp, si asupra Aradului.
Misterul Nuta si Mihale
In ultimii 14 ani s-a vorbit adeseori despre un misterios avion "RomBac 111", despre care se spune ca ar fi transportat un grup de "teroristi-diversionisti" in cateva dintre cele mai importante centre revolutionare din tara. Pana acum, despre acel avion se stie doar ca, plecat probabil din Capitala, a ajuns mai intai in Sibiu si apoi la Timisoara. De asemenea se mai spune ca, la fiecare oprire, din acest aparat ar fi coborat cateva zeci de pasageri cu alura de sportivi de performanta care s-au raspandit apoi, pierzandu-si urma prin orase. Identitatea si amanuntele "activitatii" acelor indivizi ciudati, asociati de cele mai multe ori cu misteriosii "teroristi", este inca unul dintre misterele revolutiei, ramas inca neelucidat. Foarte putina lume stie insa ca ultima escala a acestui avion a avut loc chiar la Arad. De la bordul sau au coborat generalii de MI Constantin Nuta si Velicu Mihale, insotiti de alte 27 de persoane. Din ordinul lui Ceausescu, cei doi generali fusesera trimisi la Timisoara, componenti ai "grupei operative" care trebuia sa lichideze "tulburarile" de acolo. In Arad, ei au aparut abia in seara de 22 decembrie. "Pasagerii" cursei au fost cazati la Hotelul Parc. Ceva mai tarziu s-a aflat ca printre acestia s-au numarat si gen. Diaconescu, seful Procuraturii Militare, care era insotit de doi arabi (un student si un doctorand), precum si o echipa de cinci angajati ai redactiei de televiziune a armatei, de la emisiunea "Pentru Patrie". Din aceasta echipa au facut parte si locotenent-coloneii Pricina si Cenusa. Generalii Nuta si Mihalea au fost cazati in camera 105 a Hotelului Parc. Ignorand faptul ca diversiunea "teroristilor" a fost "lansata" mai intai prin mass-media, aradenii sunt si acum convinsi ca, timp de aproape 12 ore, acea camera a fost "comandamentul" din interiorul caruia au fost coordonati "teroristii" care au adus haosul in orasul lor. A doua zi dimineata, in urma unei diversiuni bine puse la punct, generalii Nuta si Mihalea au reusit sa-i pacaleasca pe aradenii care incercau sa-i captureze. Ei au plecat din hotel in jurul orei 8, iar din oras, la ora 11:40 cu Expresul Panonia. In acel tren au si fost arestati, in apropierea orasului Deva. Acolo au fost pusi sub paza, la UM 01719, pana seara, cand au fost urcati intr-un elicopter care ar fi urmat sa-i transporte la Sibiu. De ce la Sibiu si nu la Bucuresti, unde se aflau reprezentantii puterii nou instalate? Este o alta intrebare al carei raspuns nu-l vom afla niciodata. Cei doi nu au mai apucat sa ajunga la destinatie pentru ca, langa Alba-Iulia, aparatul a fost lovit de la sol si s-a prabusit fara sa lase in urma nici un supravietuitor.
"Sarabanda" zvonurilor
FRATERNIZAREA. "Armata e cu noi" - un adevar demonstrat pe strazile Aradului
|
Jurnalul National initiaza un demers publicistic menit sa reconstituie, cat mai fidel, istoria Revolutiei din Decembrie 1989. In afara tuturor marturiilor evocate pana acum, dorim sa punem in valoare si orice fel de imagine legata de acele evenimente. In acest scop, solicitam sprijinul tuturor celor care detin astfel de fotografii istorice. Acestia ne pot contacta la Departamentul Foto al cotidianului Jurnalul National, la tel. 224.40.42, int. 333 sau 318; e-mail: foto@jurnalul.ro