Demisia! - Seful Armatei e un mincinos

VASILE SURCEL

Jurnalul National: Care a fost conjunctura in care militarii de la UM 01380 au fost trimisi la Timisoara?

Liviu Prodan: Pe 17 decembrie, in jurul orelor 15:30-16:00, a venit la mine agentul de legatura de la unitate si m-a anuntat ca s-a dat alarma. In scurt timp am plecat la unitate. Ceva mai tarziu s-a primit indicativul "Alarma de lupta reala". Noi aveam pregatite toate planurile de organizare care intrau in vigoare la acest indicativ. De exemplu, eu trebuia sa alcatuiesc "Anexa", un detasament care se infiinta la mobilizare, urmand sa intervenim mai tarziu, dupa ce se strangeau oamenii si ii pregateam. Initial, am fost adunati la biblioteca unitatii. Sefii de arma ai Regimentului de baza nu erau prezenti, inca nu aparusera. Fusese "Ignatul" si multi dintre ei plecasera pe la familii, sa-si taie porcii. Esalonul de lupta propriu-zis era pregatit, masinile si TAB-urile erau gata. Atunci noi, cei de la "Anexa", am completat efectivele care ar fi trebuit sa existe "la pace". Eu eram sef geniu, numit de maiorul Dumitru Marcu, comandantul de regiment. Sub conducerea lui am plecat din "Cetate" catre Timisoara. Inainte de a pleca, am avut o sedinta la care comandantul unitatii ne-a relatat ceea ce aflase si el de la sefii ierarhici: ca la Timisoara exista grupuri iredentiste, care actioneaza organizat, pentru destabilizarea tarii. Cu toate ca zona noastra de responsabilitate era doar in nordul Muresului, ordinul a fost sa intram in actiune la Timisoara.

De unde ati primit acel ordin?

De la maiorul Marcu.

El de unde il primise?

De la Divizia din Oradea. Ordinul se transmitea pe cale ierarhica.

Generalul Badalan ne-a spus ca ordinul de dislocare venise direct de la ministrul Milea.

Nu, asta este exclus. Orice unitate avea I.A. (Instalatie de Alarmare). Aceea mergea cum mergea. Apoi, ordinul era transmis verbal si prin nota telefonica. Toate astea erau consemnate. Apoi se deschideau plicurile care contineau "Tabela A, B, C" in care se detaliau obiectivele actiunilor.

DISPUTA. Eugen Badalan - un general contrazis de fostii lui subalterni

Generalul Badalan ne-a spus totusi ca maiorul Marcu primea ordinele direct de la Ministrul Apararii si ca Divizia de la Oradea, impreuna cu comandantul ei, generalul Schiopu, fusesera "scosi din joc".

Nu exista asa ceva. Divizia de la Oradea era considerata "de linia intai" si nu avea cum sa fie scoasa din circuitul de comanda. Iar maiorul Marcu nu primea ordine decat de la comandantul Diviziei. De la divizie am primit si ordinul de alarmare. Ministrul nu avea cum sa-l "sara" pe comandantul unei divizii care avea noua mii si ceva de oameni. Asa ceva nu se poate intampla, este imposibil. Ordinul s-a primit ierarhic. Este posibil sa fi fost "ocolit" esalonul "Armatei" de la Cluj, pentru ca era un conflict in zona directa de competenta a Diviziei noastre. Iar Divizia trebuia sa ne dea si ordinul sa ne depasim zona de responsabilitate. Generalul Schiopu, deci si maiorul Badalan nu au fost nici un moment "in afara jocului". Tocmai din acest motiv, maiorul a venit la noi. Reprezentant al "esalonului superior", el urma sa intre direct in zona de conflict. Este exclus ca Schiopu sa nu fi stiut ce se petrece. El, care stia si daca cineva a furat aici doi cartofi. Cu atat mai mult cu cat inca de pe 16 decembrie se stia ca exista anumite probleme.

Cand ati plecat din Arad?

Pe 17 decembrie, dupa-amiaza, cam pe la 16:30-17:00. La Timisoara am ajuns dupa ce se innoptase bine. Pe drum ne-am oprit la Vinga, unde am distribuit munitia la oameni. Inainte de a intra in Timisoara, am fost opriti de catre doi colonei de infanterie, care au verificat daca am incarcat munitia. Nu stiu cine erau. Comandantul de regiment Marcu a vorbit direct cu ei. De acolo ni s-a spus unde sa mergem. Am intrat cu coloana pe langa Bastion, pe Calea Girocului, am ajuns la Spitalul Militar si am fost "parcati" pentru prima data, la Comenduirea de Garnizoana. Eram esalonul de lupta inaintat. De acolo ne-am subordonat Diviziei Mecanizate din Timisoara. Militarii de acolo nu aveau munitie, iar populatia orasului stia asta. Noi aveam.

Cand a ajuns in Timisoara maiorul Badalan?

Pe 18 decembrie. A venit de la Arad, probabil cu un ARO, dar nu stiu sigur. Eu atunci l-am vazut pentru prima data. Am primit ordin de la maiorul Marcu sa-l insotesc peste tot, ca sa-i arat "dispozitivul". Pe traseu am constatat ca Armata nu prea era bagata in seama de lucratorii de la Ministerul de Interne, inclusiv cei de la USLA, care se aflau in oras.

ARAD. Dispozitivele militare de mentinere a ordinii ar fi trebuit sa-i ia pe sus pe demonstrantii aradeni

Ce stiti despre locurile din Timisoara in care s-a tras asupra populatiei, locuri unde au fost amplasati si militari de la Arad.

Din cate stiu eu, nu s-a tras asupra populatiei. Eu am fost si la procesul "Timisoara". In zona mea nu a murit nimeni. A fost unul ranit la umar, dar dintr-un ricoseu. Au existat insa niste taxiuri din care s-a tras in apropiere de zona noastra. Din ele s-a tras insa in fata manifestantilor, foc de marcare, de intimidare.

Totusi, pana la urma, in Timisoara au existat 75 de morti, plus cei 40 care au fost incinerati in Bucuresti. Acum, nimeni nu mai recunoaste ca ar fi tras. Atunci cine i-a ucis pe oamenii aceia?

Pe Calea Buziasului s-a tras. Si pe Calea Girocului... S-a tras!

Stiti ceva? In toate punctele in care au fost militari de la Arad, au murit oameni din Timisoara. Peste tot!

Sunt de acord. Au existat probabil victime si in locurile in care au fost militari de la Arad. Eu raspund doar de zonele in care am fost eu cu oamenii mei. In rest, nu stiu. Este drept ca s-ar putea sa fi existat si niste excese. La un moment dat eram in Timisoara, cand maiorul Badalan l-a chemat la el pe capitanul Klein, caruia i-a spus ceva, nu am auzit ce. L-am vazut insa pe Klein cum a inmarmurit. Nu i se misca nici un muschi pe fata. A plecat de acolo, muscandu-si doar mustata. Dupa cativa ani, prin ’93 sau ’94, Eugen Badalan era deja general, cand Klein mi-a spus, intr-o zi: "Daca asta ajunge pe aici in vreo inspectie, il scuip in fata. Atunci, in decembrie ’89, la Timisoara, mi-a spus sa deschid focul". Dar nu am de unde sa stiu daca el a executat sau nu acel ordin.

Bine! Pe 19 decembrie pe unde ati fost?

Pe 19, dupa-amiaza, ne-am retras, tot regimentul, la Fratelia. In aceeasi noapte am plecat catre Arad. A doua zi, pe 20, eu si oamenii mei am fost chemati la Consiliu, unde se anuntse ca s-ar fi amplasat niste bombe. Aveam si genistii in subordine, asa ca am facut verificarile, dar nu s-a gasit nimic.

In noaptea de 21/22 decembrie unde v-ati aflat?

In dispozitiv.

A aparut si maiorul Badalan?

Nu stiu. Eu am avut de verificat pe acolo subsolurile, cladirea. Cel putin eu nu l-am mai vazut. De fapt, eu nu prea stiu mare lucru din acele zile, pentru ca am fost ocupat mai mult cu problemele de geniu, nu am fost in oras, in miezul evenimentelor.

Un martor incomod

GREVA. Cativa dintre revolutionarii din Arad au protestat in strada impotriva numirii generalului Badalan in fruntea Armatei Romane

Petru Borlea a fost maior in cadrul UM 01380 si in decembrie 1989 era seful transmisiunilor. El ne-a relatat ca, in acele zile, a fost martor la momentul in care maiorul Eugen Badalan i-a cerut maiorului Neculai Diaconescu sa atace manifestantii "la baioneta".

Jurnalul National: In decembrie 1989, cand si cum ati fost anuntat ca unitatea dumneavoastra a intrat in alarma de lupta?

Mr. Petru Borlea: Am fost chemat la unitate pe 18 decembrie. Seara a venit la mine acasa seful muzicii militare. Cand am iesit in usa, el m-a anuntat sec: "Tovarase maior, sunteti arestat". Probabil ca m-oi fi schimbat la fata ca omul a dres-o rapid: "Hai, domnule, ca am glumit. Sunteti chemat la unitate. S-a dat alarma".

Cum au decurs lucrurile mai departe?

In noaptea aceea nu s-a mai intamplat nimic. A doua zi de dimineata, m-am dus cu colonelul Sau (venit de la Divizia din Oradea) la Militie, la inspectorul-sef Cioflica. Acolo au avut loc niste discutii, la care insa eu nu am participat. O parte din militarii nostrii, impreuna cu maiorul Marcu, comandantul unitatii, fusesera deja dislocati la Timisoara. Dar in unitate situatia a fost calma. Pe 20 decembrie, a venit in vizita generalul Ilie Ceausescu, care ne-a vorbit despre situatia de la Timisoara. La cateva ore dupa plecarea "musafirului", colonelul Sau mi-a cerut sa pun la punct transmisiunile pentru 10 TAB-uri. A doua zi, pe 21 decembrie, de dimineata, s-a dat alarma de lupta si s-a dispus distribuirea munitiei. Efectivele prezente in unitate au fost trimise in oras, unde au alcatuit dispozitive de protectie in jurul institutiilor din centru. In jurul orei 9:30, eu am ajuns la sediul Consiliului, cu masina sefului de stat major. Maiorul Eugen Badalan a aparut in zona catre seara. La scurt timp dupa ce a aparut, mi-a cerut sa-i fac legatura cu ministrul Milea. I-am explicat ca execut doar ordinele sefului meu direct, maiorul Memetea, care era si el de fata. Parca nici nu m-ar fi auzit. "Ai o ora sa-mi faci legatura." Apoi s-a dus in alta parte. Dar pana la urma nu m-a mai intrebat nimic despre legatura cu ministrul Milea. M-am dus cu Memetea catre o ambulanta, iar acolo el mi-a spus: "Hai sa facem cumva sa nu mai fim vazuti". Si asa s-a si intamplat: Memetea nu a mai fost de gasit absolut deloc in orele care au urmat.

O solutie radicala

Seara tarziu, a fost sedinta in biroul Elenei Pugna, unde s-a discutat despre metode de a se imprastia lumea care mai era inca adunata in zona. Am aflat ca, la un moment dat, Ilie Matei propusese sa-i imprastie pe demonstranti cu tunurile de apa de pe masinile pompierilor. Tot el ar mai fi propus si o solutie deosebit de radicala: eliminarea liderului manifestantilor, actorul Valentin Voicila, care ar fi urmat sa fie impuscat in cap de catre un "lunetist". Din nu stiu care motive, s-a renuntat la aceste variante.

Cine a participat la acea sedinta?

Concret nu stiu, pentru ca nu am participat personal la ea. Despre cele doua solutii propuse de Ilie Matei am aflat ceva mai tarziu de la unul dintre militarii care fusesera la sedinta "sefilor". In schimb, am fost de fata la un alt episod, ai carui "eroi" au fost maiorul Eugen Badalan si maiorul Neculae Diaconescu, seful de stat major al Scolii de Ofiteri de Rezerva de la Lipova. La scurt timp dupa acea sedinta, maiorul Badalan a iesit din sediul Consiliului. Pe scari, l-am auzit cum ii cerea lui Diaconescu sa atace la baioneta. Diaconescu i-a raspuns ca nu are astfel de atributiuni si ca nici nu stie cum sa procedeze. Atunci Badalan a inceput sa gesticuleze, aratandu-i cum se foloseste baioneta. Cu toate insistentele sale, maiorul Diaconescu a refuzat sa dispuna atacarea manifestantilor cu baionetele.

Tunurile cu apa

Aradeanul I.C. a fost ofiter in cadrul UM 01380, si a facut parte atat din detasamentul de militari detasat la Timisoara, cat si din dispozitivul de aparare care a fost amplasat in centrul Aradului. Acum el este persoana publica si a insistat sa-i pastram anonimatul. El ne-a mai spus ca in cazul unei eventuale anchete a Parchetului Militar va declara tot cea ce stie.

Jurnalul National: Cum au decurs operatiunile militare derulate in orasul Arad?

I.C. Situatia a fost si aici deosebit de complexa. Spre exemplu, la un moment dat, maiorul Eugen Badalan i-a cerut lui Memetea, sefului de stat major al UM 01380, sa-i imprastie pe manifestanti, cu militarii pe care ii avea in subordine. Memetea i-a raspuns ca nu are cum sa execute acest ordin pentru ca oamenii sai nu sunt pregatiti pentru astfel de activitati. De asemenea, i-a mai spus ca asta este de datoria trupelor de la Ministerul de Interne, eventual a pompierilor. Atunci, Badalan s-a dus la seful pompierilor, care avea o masina amplasata in zona Consiliului, si i-a cerut: "Pune in functiune tunurile cu apa si sa-i imprastie". Pompierul, nu stiu cum il chema, era un ofiter tanar i-a raspuns ca nu executa aceasta dispozitie decat in cazul in care primeste ordin scris. Apoi i-a explicat seful de stat major al Divizieide la Oradea: "Am doar patru masini. Una s-a impotmolit in Mures, doua sunt defecte, iar asa de aici a ramas singura cu care pot sa intervin, in cazul declansarii unui incendiu aici, la sediul Consiliului. Dar daca insistati, dati-mi un ordin scris". Nimeni nu i-a dat nici un astfel de ordin.
Acelasi martor, fostul ofiter I.C, ne-a relatat un fapt despre care ne-au vorbit si alti militari din Arad.

Evenimentele din Arad au fost cercetate de vreun anchetator in primele luni de dupa Revolutie?

Da. Incepand cu luna ianuarie 1990, la Arad a venit un procuror, Patrauta, de la Parchetul din Oradea. Trimis de seful sau, tot procuror militar, locotenent colonel Dunca il chema parca. A venit si a luat declaratii de la ofiterii dislocati aici, in Arad. Patrauta a intrebat cine a dat ordin de reprimare a manifestantilor, iar majoritatea militarilor audiati au raspuns ca maiorul Badalan. Apoi, timpul a trecut, iar fostul maior a ajuns general cu functii mari si nu s-a mai auzit absolut nimic despre rezultatele acelei anchete.

N.R. Solicitam pe aceasta cale Parchetului Militar ca, in cazul unei eventuale reluari a anchetei referitoare la evenimentele din Arad si Timisoara, sa reexamineze si acele declaratii date atunci, "la cald", cu mult timp inainte ca militarii implicati sa fi devenit generali cu functii mari, greu de trimis in fata justitiei. In acelasi timp, atragem atentia ca planurile de lupta (despre care generalul Badalan afirma ca sunt secrete) nu pot fi niste probe relevante. In cursul discutiilor noastre col.(r) Vasile Heredea, acesta ne-a relatat ca planurile de lupta ale UM 01380 au fost transcrise pe documentele oficiale abia dupa cateva luni, cam pana prin martie 1990, mai mult din amintiri, si intr-o perioada in care situatia se "calmase", iar participantii aveau tot interesul sa-si prezinte o imagine cat mai curata.

PROTESTUL REVOLUTIONARILOR DIN ARAD

SCRISOARE. 150 de revolutionari aradeni i-au reprosat presedintelui Ion Iliescu numirea generalului Eugen Badalan in fruntea Armatei La sfarsitul anului trecut, inaintea alegerilor generale, 150 de revolutionari din Arad i-au adresat fostului presedinte Ion Iliescu un protest colectiv, sub forma unei scrisori deschise. In aceasta scrisoare deschisa revolutionarii aradeni i-au reamintit lui Ion Iliescu: "Ati declarat ca in Arad nu au existat morti in decembrie 1989. Mai mult decat atat, l-ati numit pe generalul Eugen Badalan intr-o functie pe care, din punct de vedere moral, nu o merita. Daca (in)Justitia romana nu l-a gasit vinovat de instigare la genocid in Arad, dupa venirea sa din Timisoara, asa cum nu gaseste nici marii baroni corupti din Romania, opinia publica, cetatenii Aradului acuza si contesta instalarea generalului Badalan in functia de sef al Armatei Romane. (…) In timp ce ofiterii care au fraternizat cu revolutionarii au fost persecutati, batjocoriti, trecuti in rezerva, maiorul Badalan a fost mutat dintr-un oras in altul, cu avansare in grad si functie. Domnule Presedinte, l-ati sustinut? De ce? Vrem sa stim si noi! Domnule Presedinte, daca nu vom gasi intelegere la dumneavoastra, suntem decisi sa ne adresam Secretariatului General al NATO". Pana la expirarea mandatului sau, fostul presedinte nu a oferit nici un fel de raspus revolutionarilor din Arad. Acum, ei sunt decisi ca, inainte de a se adresa NATO, sa trimita acelasi protest si noului presedinte Traian Basescu.

ORDINUL "Dupa cativa ani, prin ’93 sau ’94, Eugen Badalan era deja general, cand Klein mi-a spus, intr-o zi: Daca asta ajunge pe aici in vreo inspectie, il scuip in fata. Atunci, in decembrie ’89, la Timisoara mi-a spus sa deschid focul" Capitan Liviu Prodan - fost sef al geniului din UM01380 ATAC LA BAIONETA "La scurt timp dupa acea sedinta, maiorul Badalan a iesit din sediul Consiliului. Pe scari, l-am auzit cum ii cerea lui Diaconescu sa atace la baioneta. Diaconescu i-a raspuns ca nu are astfel de atributiuni si ca nici nu stie cum sa procedeze. Atunci Badalan a inceput sa gesticuleze, aratandu-i cum se foloseste baioneta" Maior Petru Borlea - fost sef al transmisiunilor din cadrul UM01380 PROTEST "Daca (in)Justitia romana nu l-a gasit vinovat de instigare la genocid in Arad, dupa venirea sa din Timisoara, asa cum nu-i gaseste nici pe marii corupti din Romania, cetatenii Aradului acuza si contesta instalarea generalului Badalan in functia de sef al Armatei Romane" Scrisoarea deschisa, adresata lui Ion Iliescu de revolutionarii aradeni

Nu ratati!

In numarul de maine puteti citi noi marturii privind implicarea lui Eugen Badalan in represiunea din decembrie 1989.