Demolare pe furiş pentru turnul din Dorobanţi

În luna iulie a acestui an, două clădiri anexe erau puse la pământ fără aviz de demolare. Ilegalitatea îşi găsea justificarea pentru un proiect imobiliar ambiţios - un turn de 200 de metri într-o zonă protejată. Aflate pe strada Ernest Broşteanu, la numărul patru, cele două imobile ar fi trebuit să aibă un statut special, ele aflându-se pe raza de protecţie a monumentelor istorice din Dorobanţi 16, Eminescu 27 şi Eminescu 29.

Scenariul de pe strada Broşteanu seamănă cu cel al casei din Maria Rosetti 38, demolată pe furiş. Investitorul care a achiziţionat cele două imobile, din apropierea Pieţei Romană, nu a obţinut şi avizul de demolare. Astfel că a trecut la treabă în lipsa acestuia. ONG-urile de mediu au reacţionat însă imediat şi au chemat atât Poliţia Comunitară a Sectorului 1, cât şi Inspectoratul de Stat Construcţii. Aceştia au constat ilegalitatea, dar, în ciuda acestui fapt, lucrările de demolare nu au fost stopate imediat. Ba mai mult, ele au continuat atât cât a fost necesar că cele două clădiri să fie puse la pământ. "Anexele unor case de pe terenul unde a fost propus turnul acela de 200 de metri au fost puse la pământ fără niciun fel de autorizaţie de construire. Demolarea a început miercurea şi a continuat până vinerea noaptea. Se apelează la astfel de practici deoarece autorităţile nu pot face mare lucru până nu li se prezintă actele, iar când se constată ilegalitatea, casa este demolată. Asociaţia Salvaţi Bucureştiul va cere Poliţiei Comunitare a Sectorului 1, Direcţiei de Cultură Bucureşti şi Poliţiei Monumentelor să constate faptele comise şi să înainteze un dosar penal către Parchet", declara la acea vreme Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul.

CUM A ÎNCEPUT
Cele două case de pe strada Broşteanu au fost achiziţionate de firma Rubin Gold, la pachet cu încă alte câteva imobile din împrejurimi. Astfel că, în luna mai a acestui an, firma Rubin Gold 2004 aducea în faţa comisiei de urbanism şi amenajare a teritoriului (CUAT) a Capitalei un proiect uriaş pentru terenul pe care îl deţinea. Planul de Urbanistică Zonală (PUZ): Calea Dorobanţi nr. 16-18, str. General Ernest Broşteanu nr. 4-8, str. Mihai Eminescu nr. 27, sector 1, venea cu trei propuneri: un turn de 200 de metri, proiect realizat de arhitecta Zaha Hadid, un bloc de 60 de metri conceput de un arhitect român, Dorin Ştefan, şi un bloc de 10 etaje, proiectat de o firmă din Israel, Bergman, Walls & Associates. Ideea investitorului acoperea practic întreg terenul delimitat de Calea Dorobanţi şi strada Mihai Eminescu. Comisia nu s-a putut pronunţa la acea vreme din lipsa de cvorum. Astfel că proiectul urma să revină la următoarea întâlnire a membrilor CUAT. Tot atunci s-a propus o discuţie cu primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, şi cu consilierii pentru ca să se ajungă la o soluţie. Discuţia ar fi trebuit să decidă dacă o astfel de investiţie ar fi sau nu oportună Bucureştiului. Pe atunci, Paul Ionescu, reprezentantul Rubin Gold, aprecia că nu vor insista asupra turnului de 200 de metri. "Noi nu vom face acest proiect decât dacă oraşul îl vrea, fiindcă este foarte scump. Ca şi costuri nouă ne convine mai mult proiectul făcut de arhitectul român. În ambele situaţii însă suntem dispuşi să discutăm cu Primăria ca să ajungem la o înţelegere pe cale amiabilă şi să oferim anumite avantaje pentru oraş, cum ar fi locuri de parcare, fluidizarea circulaţiei", a motivat Ionescu. Imediat după comisia din mai, atât membri ai societăţii civile, cât şi membrii ai comisiei au fost împotriva construirii acestui turn. Argumentele au fost simple: zona este marcată de monumente istorice şi o astfel de intervenţie ar strica specificul local. Mai mult, străzile din jur nu ar suporta un trafic pe măsura celui cerut de o construcţie gigant.

CU PICAMERUL PRIN ISTORIE
La două luni de la discuţiile din comisie, vreo trei la număr, pe Strada Broşteanu se demola de zor. Asociaţia Salvaţi Bucureştiul a cerut Poliţiei Comunitare a Sectorului 1, Direcţiei de Cultură Bucureşti şi Poliţiei Monumentelor să înainteze un dosar penal către Parchet. Asociaţia a înaintat o notă şi comisiei de Urbanism a Primăriei Capitalei prin care a cerut blocarea oricărei proceduri de avizare a PUZ-ului Dorobanţi-Broşteanu-Eminescu până la încheierea cercetării penale.  

A PATRA OARĂ CU NOROC
În luna august însă, proiectul revine spre avizare. De această dată, după o demolare cu cântec şi un vis imobiliar stopat probabil şi de criza financiară, Rubin Gold pune pe masa membrilor comisiei urbanistice o propunere decentă - un singur bloc de 10 etaje. Reprezentantul firmei a specificat că au renunţat la cele trei proiecte şi a adăugat că, în locul turnului de 200 de metri, vor un singur bloc. Membrii comisiei au apreciat că propunerea este "decentă şi cel mai aproape de adevăr"". Potrivit studiului de trafic prezentat de arhitectul Rubin Gold, deşi terenul se găseşte într-o zonă protejată şi accesul se va face pe două străzi destul de aglomerate, este viabilă ridicarea unei construcţii de zece etaje, fără afectarea circulaţiei şi a caselor vechi din zonă. Cel de-al doilea studiu adus de firmă, cel istoric, i-a nemulţumit însă şi mai mult pe membrii comisiei: "Studiul istoric vorbeşte despre orice, mai puţin despre casele de pe parcela pe care se doreşte construirea blocului de zece etaje. Nu sunt date recomandări dacă se păstrează sau nu cele patru case. Cât despre studiul de circulaţie, nu îl contest fiindcă nu am calitatea. Dar de fiecare dată aici ni se spune că străzile suportă traficul generat de noile construcţii, dar în realitate vedeţi ce se întâmplă", a declarat Dan Marin, membru în Comisie. Nemulţumită de studiul istoric a fost şi reprezentanta Ministerului Culturii, Doina Bubulete. În final s-a decis ca, înainte de a se discuta avizarea proiectului de către Primărie, acesta să fie discutat de Ministerul Culturii, deoarece Calea Dorobanţi şi str. Mihai Eminescu sunt Zone Protejate.

O STATISTICĂ TRISTĂ
În 20 de ani, în Bucureşti au fost demolate sute de case cu valoare arhitecturală, o bună parte dintre acestea fiind monumente istorice. Din păcate, pe viitor, alte câteva mii o să aibă aceeaşi soartă. Aflate în zone centrale ale Capitalei, proprietarii intuiesc imediat valoarea imobiliară a acestora odată ce devin una cu pământul. Astfel că proprietarii le lasă intenţionat să se degradeze pentru ca ele să se prăbuşească de la sine. În alte cazuri, lipsa intervenţiei instituţiilor statului cu fonduri de reabilitare aduc adevărate valori arhitecturale în mâna samsarilor imobiliari. Hibele legislaţiei sunt de asemenea numeroase. Procedura de clasare de urgenţă a unor imobile valoroase aflate în pericol de a fi distruse este deosebit de greoaie. Dosarul de clasare trebuie să conţină actele de proprietate şi planurile clădirii, documente care nu pot fi obţinute fără acordul proprietarului. În condiţiile în care acesta îşi doreşte prăbuşirea monumentului, procedura de clasare în regim de urgenţă devine imposibilă. Mai mult, legea nu prevede măsuri de pedepsire a proprietarului pentru că lasă monumentul de izbelişte. Apoi, nu există o clasificare a caselor cu valoare arhitecturală şi care nu sunt monumente istorice. În ţările vestice ale Europei aceste case primesc întreaga atenţie a statului tocmai pentru că ele sunt cele care dau valoarea arhitectonică a oraşului. Haosul urbanistic al ultimilor ani demonstrează fisura unui sistem şi indolenţa autorităţilor. Zonele istorice şi clădirile vechi înlocuite cu turnuri de sticlă vor fi martori tăcuţi ai dezastrului ultimilor ani.