Deschide uşa, creştine!

 „Onoraţi gazde de casă/Viţă de persoană-aleasă/ Sunt trimis ca vestitor/ De la nost' Poruncitor/ Dacă dumnea­voastră binevoiţi/Colinda noastră s-o primiţi/Primiţi colinda, ori nu?”... „Pri­mim, primim...” a venit neîntârziat răs­pun­sul. Sala Palatului s-a dovedit ne­în­că­pătoare joi, 9 decembrie, pentru iu­bi­torii colindului străbun pe care-l duce an de an Ştefan Hruşcă. Fiuţul de moroşan ros­teşte colindul în grai, aşa cum a în­vă­ţat acasă, în copilărie, când abia aş­tepta să-şi pună traista pe umăr şi să ureze sub ferestre, pe la rude. Îndrăgostit de aceste cântări strămoşeşti, Ştefan Hruşcă şi-a îmbogăţit vastul repertoriu, adăugând noi colinde, dar nu oricând, ci atunci când a fost fermecat de frumuseţea lor şi atunci când s-au potri­vit modului personal de a le cânta. A adus la Sala Palatului astfel de urări de bine: „Des­chide uşa, creştine!”, „Cerul şi pă­mântul”, „Trei păstori”, „Aseară, pe-nse­rate, Fecioara Maria”, „Pe strada din Vi­flaim”, „O, ce veste minunată”, „Colin­dul junelui tinerel”, „Mare iarnă o pchicatu”, „Măruţ, mărgăritar” sunt doar o parte din minunatele cântări pe care artistul le-a picurat în sufletele celor care l-au ascultat cu bucurie şi emoţie.

Cu mulţi ani în urmă, într-o seară de noiembrie, pe vremea când era în­vă­ţă­tor, întâlnirea cu poetul Adrian Pău­nescu şi Cenaclul Flacăra i-a pecetluit destinul. A debutat atunci tot cu un co­lind: „Flori de măr”. Emoţionat, artistul şi-a amintit de mentorul său, Adrian Păunescu, de momentul în care, în fe­bruarie 1982, la Sinaia, târziu, într-una din nopţi, poetul avea să scrie „Ru­gă pentru părinţi”. L-a trezit pe Ştefan Hruşcă şi l-a rugat să compună melodia potrivită. În acea noapte a fost creat unul dintre cele mai emoţionante cântece pe care Adrian Păunescu l-a încredinţat unuia dintre membrii Cenaclului Flacăra. Ştefan Hruşcă îl cântă la fiecare concert.

L-a cântat şi joi, 9 decembrie, la Bucureşti, în faţa miilor de spectatori care l-au primit cu sufletele cernite. Ruga artistului s-a îndreptat spre Poetul care s-a stins luna trecută, într-un noiembrie trist. Ştefan Hruşcă şi-a amintit emoţionat de momentul în care poetul Adrian Păunescu i-a încredinţat şi alte cântece minunate, care au prins contur în acele seri ale anului 1982, de la Sinaia. Între ele şi „Întoarcerea ţăranu­lui”: „Apleacă-ţi fruntea de stă­pân/Spre brazda noastră milenară,/Reînviat ţăran român/ Şi făcătorule de ţară.../ Într-un pridvor cu busuioc/ Ascute briciul pus la grindă,/Peste-un lighean muiat la foc/ Tu bărbiereşte-te-n oglindă// Ai colindat, ce-ai colindat,/ Prin lumea veşnic fri­guroasă,/ Acum, bine-ai venit în sat/ Mai cald e, totuşi, pe acasă./Te-aşteaptă brazda s-o-nfloreşti/ Şi grajdul să-l îndeşi cu vite/ Şi vechi colinde românesti/ Te mustră, parcă, părăsite...”

În Cenaclul Flacăra colindul străbun n-a fost niciodată părăsit, nici atunci când astfel de datini nu mai erau premise. „Făceam seri de colinde care se puteau cânta, pentru că este foarte important acest obicei al colindatului. Dacă aveţi copii, mergeţi în noaptea de Ajun, cântaţi-vă colindele la casele bătrâneşti. Este cel mai frumos obicei creştinesc!”, şi-a îndemnat gazdele Ştefan Hruşcă. Artistul are dreptate! Nu trebuie să ne uităm datinile şi neamul! „Ţâne gazdă masa-ntinsă/ Şi lumina-n geam aprinsă,/ Că-i vremea umblatului/Peste va­tra satului,/ Pe potecă de mă­tasă,/Dintr-o casă-n alta casă,/ Săne-adune, bun cu bun,/ Sfânta Sară de Crăciun,/ Că-i mai Sfântă decât toate,/La mulţi ani cu sănătate!”