Despărţiţi în mormînt de misterele anchetei

de Ionela Gavriliu | 29 Apr 2008 • 00:00

BUZĂU ● Jandarmul, soţia şi copilul lor au fost îngropaţi creştineşte
Sute de oameni au asistat ieri la Buzău la înmormîntarea jandarmului Marian Stoian, a soţiei acestuia şi a fiului lor de 6 ani. Rudele şi-au plîns morţii, care au fost înhumaţi în gropi separate, mama şi fiul în una, iar jandarmul în alta. Rudele au explicat că s-a decis astfel pentru ca, în cazul în care peste două luni se va stabili fără dubiu că jandarmul şi-a ucis familia, Cristina şi Mihăiţă vor fi mutaţi la Scurteşti, satul natal al Cristinei.

Mihăiţă a mers ieri pentru ultima oară în parcul din spatele blocului. A avut cu el jucăria preferată, un Scooby Doo uriaş, şi l-au însoţit şi mami cu tati. Bunica din partea tatălui, în marea ei iubire şi grijă, i-a făcut chiar un pacheţel cu bunătăţi. Numai că în a doua zi de Paşte Mihăiţă nu mai merge în Parcul Alexandru Marghiloman ca să se joace. Drumul lui se opreşte la Biserica "Sfîntul Toma", de la intrarea în parc, unde preotul îi va cînta prohodul "pruncului Mihai Eusebiu". Trei cruci şi trei capace de sicriu aşteaptă la intrarea blocului familiei Stoian, ca să ia drumul cimitirului.

FAMILIE DISTRUSĂ. Încă de la primele ore ale dimineţii, rude, vecini sau simpli curioşi au venit cu flori şi cîte o lumînare la apartamentul de la etajul I al familiei. Au intrat în casa modernă şi curată, în care Cristina nu lăsa pe nimeni să intre încălţat. "Era o fată liniştită şi curată, toată ziua trebăluia şi spăla geamurile", îşi aminteşte o vecină de bloc. Cei care ies din apartament clatină din cap şi lăcrimează, vorbind de cît de nedrept a murit un copil. "Tatăl ei o pupă şi o plînge pe ea într-un colţ, mama lui îl boceşte pe el şi toată lumea pe cel mic", spune o femeie venită din alt cartier ca să vadă nenorocirea cu ochii ei. O dată cu trecerea orelor, trotuarele din faţa blocului devin neîncăpătoare pentru oameni. Curioşii apar şi la balcoane. În curînd traficul este blocat de cele aproximativ 800 de persoane. O femeie în vîrstă a leşinat în scurta busculadă creată o dată cu scoaterea sicrielor din casă. Într-un camion al jandarmeriei cu un tablou de familie sînt aliniate cele trei sicrie. "Nevinovata lu’ tata, de ce ai murit tu?", se întreabă tatăl Cristinei, încleştat de coşciugul fiicei. Cînd un sicriu micuţ şi alb, cu un Scooby Doo în el, îşi face apariţia pe uşa blocului, toţi cei din jur izbucnesc în plîns. Mihăiţă este şi el aşezat alături de părinţii săi, printre zecile de coroane de flori şi buchete. Maşina familiei Stoian este împodobită la rîndul ei cu două prosoape. "Măcar aici să fie pentru amîndoi", şopteşte ruda care leagă prosoapele de oglinzi. Cînd cortegiul începe să se mişte spre biserică, şi cîteva picături de ploaie cad. "Se vede că le-a părut rău că au murit", se aude printre oamenii care merg în cortegiu.

A DOUA ZI DE PAŞTE. La biserică, cele trei sicrie sînt băgate înăuntru, spulberîndu-se astfel supoziţiile conform cărora doar copilul şi mama ar beneficia de slujbă, iar jandarmul – nu. "Pentru că nu se ştie nimic cu certitudine vom face slujba obişnuită de înmormîntare pentru toţi", explică preotul de la Biserica "Sfîntul Toma". Pentru că este a doua zi de Paşte, preoţii cîntă "Hristos a înviat!" în hohotele de plîns ale familiei. Pentru ei, vorbele consolatoare ale preotului cu privire la viaţa de apoi şi la înviere nu le aduc nici o alinare. Cînd în blocul familiei Stoian mirosea a cozonac şi a sarmale, ei îşi privegheau morţii dragi.

În jurul orei 14:00, cele trei sicrie ajung la cimitirul din cartier însoţite de familie, de colegele Cristinei de la spital, de cîţiva colegi ai lui Marian sau simpli curioşi. Printre ei sînt şi prieteni de joacă ai lui Mihăiţă. În jurul celor două gropi se creează înghesuială, astfel că rudele abia ajung să-şi mai plîngă morţii. Copilul şi Cristina sînt aşezaţi într-o groapă, iar Marian, în alta. Apropiaţi ai familiei Cristinei spun că aceştia au decis astfel pentru ca, în cazul în care se va dovedi că Marian e ucigaşul fiului şi al soţiei sale, rudele femeii vor muta trupurile celor doi în satul în care stau părinţii acesteia.

Pînă în acest moment, în urma anchetei s-a stabilit că bărbatul a murit din cauza unei hemoragii externe masive, cauzată de o tăietură la gît, pe corpul lui fiind observate tăieturi care indicau intenţia de a se sinucide, şi anume urme de cuţit la încheietura mîinii. Cristina a murit în din cauza unei hemoragii interne şi externe masive, lovitura fatală fiindu-i dată în inimă cu un cuţit de bucătărie. Cauza morţii lui Mihăiţă nu a putut fi stabilită, deoarece nu s-au găsit semne de agresiune pe corpul băiatului. Procurorul de caz, Aurelian Iana, a declara că în cazul lui "ar putea fi vorba de afecţiuni patologice". Acesta a completat că "în acest moment ancheta urmăreşte şi alte piste în afara sinuciderii", nedorind însă să precizeze care sînt acestea. Vecinii vorbesc despre faptul că Marian petrecea mult timp prin sălile de jocuri de noroc din oraş şi s-ar fi îndatorat unor cămătari. Familia nu a dorit să comenteze acest aspect.

A fost copilul asfixiat?

Prof. dr Gheorghe Alexandrescu, şeful secţiei de prosectură al INML "Mina Minovici", spune că asfixia mecanică în cazul copiilor nu lasă întotdeauna urme vizibile. "Dacă victima nu s-a zbătut sau asfixia nu s-a produs prin sugrumare, dacă, de exemplu, a fost provocată cu o pernă sau un material textil care a acoperit căile respiratorii, nu este obligatoriu să rămînă urme externe." Legiştii pot interpreta însă "sindromul asfixic", adică urmele rămase pe organele interne. "La cei care mor asfixiaţi, sîngele este negru, semn al lipsei de oxigen. De asemenea, există sîngerări în ţesuturi, puncte hemoragice, pete pe plămîni sau pe muşchiul inimii. Ele nu pot certifica însă o moarte provocată", spune prof. dr Alexandrescu. Acesta a mai precizat că medicii legişti trebuie să stabilească dacă semnele asfixiei sînt rezultatul unei traume sau nu, pentru că ele ar putea fi provocate şi de cauze naturale. "Trebuie însă să ţinem seama de faptul că în acest caz este vorba despre o moarte colectivă. Morţile colective sînt întotdeauna suspecte, iar ultimul lucru care ar trebui luat în calcul este o moarte naturală. Totul depinde de cercetarea la faţa locului, de debutul anchetei, de prelevarea şi de interpretarea probelor. Dacă ancheta începe prost e greu să o mai aduci pe făgaşul normal mai tîrziu şi e greu să coroborezi corect datele anchetei cu rezultatele rapoartelor medicolegale", e de părere prof. dr Alexandrescu.