Destinul

Combaterea epidemiilor de holera, tuberculoza, descoperirea mai multor vaccinuri sunt cateva dintre domeniile asupra carora s-au oprit cercetarile profesorului Ion Cantacuzino. Mereu cu gandul la binele tarii sale a organizat primele campanii de vaccinare in masa din Romania si a semnat ca prim-delegat tratatul de la Trianon.

Mormantul lui Ion Cantacuzino se afla in institutul pe care l-a fondat

Nascut la 13/25 noiembrie 1863 intr-o familie bogata, renumita si influenta, Ion Cantacuzino este una dintre cele mai ilustre personalitati stiintifice ale Romaniei. Tatal sau, Ion Cantacuzino, era jurist si a fost ministru in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar mama sa, Maria, era fiica generalului Mavros, secretarul si ajutorul lui Kiseleff.

Primii ani de scoala i-a facut acasa, cu profesori particulari. Pentru a-i asigura o educatie cat mai buna, la 16 ani, parintii lui Ion Cantacuzino l-au trimis la Paris, la Liceul "Louis-le-Grand", iar Bacalaureatul si l-a luat in 1882. Facultatea de Medicina nu a fost prima sa optiune. A studiat mai intai literele, filosofia si stiintele. Destinul i-a indreptat insa pasii spre Facultatea de Medicina, unde s-a inscris in 1887. In al doilea an de studii medicale si-a dat externatul si a fost numit mai intai extern al Spitalului Charit.... Prietenii sai din acea perioada povesteau ca, chiar daca de foarte multe ori se culca tarziu din pricina studiilor si isi incepea activitatea dimineata devreme, la orele 5:00 sau 6:00, facea totul cu mare pasiune. Pentru fizicul lui robust ii erau suficiente numai cateva ore de somn. A inceput sa lucreze in Institutul Pasteur, iar studiul imunitatii a ramas principala sa linie de cercetare pentru intreaga viata.

LA CATEDRA. In iulie 1894, Cantacuzino si-a sustinut teza de doctorat, iar din toamna a fost numit profesor suplinitor la Facultatea de Stiinte din Iasi. Acolo a reusit sa isi amenajeze un mic laborator, unde cu mijloace tehnice modeste a intreprins cercetari de hematologie. Prima problema de cercetare asupra careia s-a aplecat Cantacuzino este aceea a holerei si a apararii organismului impotriva vibrionilor holerici. Primele lucrari cu acest subiect au aparut in 1894, iar ultimele in 1933. La 33 de ani, in 1896, s-a casatorit cu Elena Bals si a plecat din nou in strainatate pentru a munci ca asistent in laboratorul lui Mecinikov din Institutul Pasteur, unde a ramas pana in 1901. La 38 de ani, Cantacuzino a fost numit profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, unde se crease o catedra speciala pentru el. Tot in acel an infiinteaza Laboratorul de Medicina experimentala la Institutul de Bacteriologie, apoi institutul care ii poarta numele.

POLITICIAN. In toata activitatea sa de cercetare, profesorul a fost preocupat de studierea epidemiilor (tuberculoza, holera), domenii putin studiate in acea perioada. A mai activat pentru combaterea malariei, fiind organizatorul primei campanii antimalarice din Romania. A preparat mai multe vaccinuri, dupa ani intregi de munca facuta cu mare pasiune. La sfarsitul primului razboi mondial, Cantacuzino a semnat, ca prim-delegat, Tratatul de la Trainon din 1920. Chiar daca a ramas infirm in urma unui accident, profesorul a muncit pana la sfarsitul vietii. Profesorul Ion Cantacuzinio a murit la 14 ianuaire 1934, iar mormantul sau se afla in cladirea institului pe care l-a creat si condus.