Destinul unui copil rom

Angelo este un puşti de 8 ani care te cucereşte numai cu o bătaie din gene peste un zâmbet timid-ştrengăresc. Şi asta nu e tot! Puştiul învaţă! Mult, şi bine. La mate, la română, la ştiinţe, la vioară... Vioara este pasiunea lui! Caietele lui sunt impecabile, dar partiturile sunt sfinte! Se supără teribil când cineva i le împrăştie, ori, Doamne fereşte, i le îndoaie pe la colţuri!

A câştigat concursul şcolii, "Micul Paganini", iar asta înseamnă că e cel mai bun violonist din şcoală, între cei de vârsta lui. Ar mai trebui spus ceva despre el, deşi nu e normal să fie menţionată, însă această "calitate" e, pentru el, dramatică: Angelo este rrom.

"ŞI RROM, ŞI FĂRĂ ŞCOALĂ - NU MERGE"
Părinţii lui nu şi-au terminat şcoala. E un fel de tradiţie, mi-au spus ei. "De-aia pentru noi cel mai important lucru în viaţă este educaţia copiilor. Pentru asta ne zbatem", accentuează tatăl lui Angelo, Iulian Năstase. "Şi rrom, şi fără şcoală - nu merge!". Dar se zbat ca peştii pe uscat. Pentru că n-au şcoală, nu-şi găsesc de muncă, iar acolo unde ar mai găsi ceva de muncă, ca necalificaţi, nu sunt primiţi, că-s rromi.

Au încercat să ofere copiilor lor, trei la număr, ceea ce ei n-au avut. Au înscris-o mai întâi pe Angelina, fetiţa cea mare, la grădiniţa Colegiului Naţional de Arte "Regina Maria" din Constanţa, unde a început să studieze pianul, pe lângă balet, desen, engleză, informatică şi cor. După trei ani, l-au înscris şi pe Angelo. El s-a lipit tare de vioară. După grădiniţă, ambii copii au intrat la Colegiul de Arte. "Angelo vine de la şcoală, mănâncă, şi sare direct la vioară. Abia aşteaptă să o ia în braţe. Lucrează câte trei ore pe zi pe partituri pentru clasa a IV-a. Apoi îşi face temele, singur. Îi plac piesele clasice şi muzica de cameră", îl mângâie mama cu privirea. "Şi muzica de simfonie", o completează el, râzând cu ochii.

Copilul exersează la vioara şcolii şi se pregăteşte pentru un festival din Bucureşti, unde candidează pentru titlul de "Ambasador al copiilor rromi". Angelina, fetiţa subţire şi serioasă de 11 ani, cu ochii mari şi păr întunecat, de când i s-a stricat orga nu mai atinge clapele decât la şcoală. Tot acolo studiază flautul şi cântă şi în cor. Trebuie să plece luna asta la Tulcea, cu corul, dar, ca de obicei, deplasările costă...

TALENT ARUNCAT ÎN STRADĂ
În 2008 au închiriat un apartament, însă acum riscă să ajungă în drum. Mezina familiei, deşi are 6 ani, nu merge la grădiniţă. Nu-s bani. E un cerc vicios, oricât ar încerca să spargă tiparele, să ajungă la educaţie, nu reuşesc că-s rromi. Până la începutul lui 2009 şi-au găsit de lucru doar ca vânzători ambulanţi. "Nimeni n-a vrut să ne angajeze cu carte de muncă", mi se destăinuie mama lui Angelo.

Le-a fost bine o perioadă, se descurcau cu chiria, cu întreţinerea, cu meditaţiile copiilor la vioară şi pian. De când cu criza, n-a mai mers. Au mai găsit, sezonier, pe la tarabe. Vara, în Satul de Vacanţă, la gablonzuri şi porumb fiert. "Ea a fost opărită acolo, când un tip a intrat cu un scuter în tarabă şi a vărsat oala cu apă fiartă pe ea", arată spre soţie Iulian. "Am cheltuit atunci toţi banii pe care-i adunasem." Femeia a lucrat şi la o fabrică de mase plastice, până când patronii au aflat că e ţigancă şi au dat-o afară.

E obişnuită, nici nu se mai miră, nici nu e pornită. E doar blândă. Ca o mamă. Nici ca femeie de serviciu n-a fost primită. Că n-avea şcoală. A încercat şi în Italia, unde avea un frate dus la muncă. S-a rupt de copiii care se agăţau de ea şi a plecat. Avea aranjat la un bătrân cu Alzheimer, dar când a ajuns acolo, l-a găsit în spital, în stare gravă. A reuşit să supravieţuiască 4 luni, ba vopsind un gard, ba curăţând o curte. "Am trecut printr-o situaţie critică. Credeam că nu mai vin să-mi văd copiii", povesteşte ea, "dar m-a ajutat Dumnezeu." Dumnezeu a ajutat-o prin părinţii colegilor lui Angelo, care, când i-au aflat povestea, au pus mână de la mână şi i-au luat bilet de avion, să se întoarcă acasă.

DOAMNELE
"Nu am vrut să spunem nimic la şcoală de situaţia noastră. Doar doamna de vioară a lui Angelo, Mihaela Petre, care ne-a fost ca o mamă, ştia", spune Iulian. "Ne încuraja, ne sfătuia..., l-a meditat gratis pe Angelo. Ne-a şi dat bani, pentru chirie." La şcoală ştiau doar că mama lui Angelo este plecată în străinătate, pentru că la audiţia de Crăciun copilul i-a cântat locului gol din sală cu ochii în lacrimi.

Angelo e elev în clasa a II-a B. Adina Tulbure, învăţătoarea, a aflat drama lui abia la sfârşitul lui ianuarie. "Când un copil vine îmbrăcat curat, cu temele făcute, nu te gândeşti că nu merg toate foarte bine. Chiar atunci luase FB la un test, foarte greu, la matematică. L-a făcut perfect. Am vrut să-l felicit pe tată, când a venit să-l ia de la şcoală". Dar în loc să zâmbească, tatăl lui Angelo a izbucnit în plâns. "M-a întrebat de un psiholog pentru Angelo, şi nu înţelegeam de ce. Atunci mi-a spus că mama nu s-a întors din Italia şi nici nu mai are bani să se întoarcă, iar Angelo nu face nimic altceva acasă decât să înveţe şi să studieze la vioară. «Nu mai mănâncă deloc», mi-a spus el". De atunci, învăţătoarea a început să bată pe la toate uşile în speranţa că va găsi undeva un ajutor. O bursă, o locuinţă socială, ceva, orice.

PROGRAMELE DE INCLUZIUNE A RROMILOR?
"Când, după 4 luni, şi-a revăzut mama, copilul a prins-o cu mâinile sale mici, ca pe o vioară a iubirii şi siguranţei, nevrând să îi mai dea drumul niciodată: «Mamă, mă voi face mare şi voi avea eu grijă de tine, nu îţi va lipsi nimic, voi fi cel mai mare violonist!»", a povestit învăţătoarea pe blogul dedicat lui Angelo. "Mi s-a părut normal să mă implic. Şi ei mă ajută, că-l trimit la şcoală cu tot ce-i trebuie, cu temele făcute. Nu toţi copiii vin pregătiţi. Orice învăţător îşi doreşte asemenea părinţi".

A scris scrisori, a dat telefoane, a trimis mail-uri la instituţii şi la asociaţii. "Le-ar trebui o locuinţă socială, dar pentru asta, măcar unul trebuie să lucreze", oftează învăţătoarea. "De la sfârşitul lui ianuarie până la sfârşitul lui februarie am contactat vreo 10 asociaţii şi alianţe care se ocupă de rromi, că suntem în plin deceniu de incluziune socială a rromilor pentru care se primesc fonduri nerambursabile. Toţi au promis că se vor implica, dar, concret...". Învăţătoarea lasă fraza neterminată. "Am căutat 3 zile pentru ei un apartament şi următoarea întrebare, după ce spuneam că au 3 copii, era: «Sunt rromi?». N-am găsit nimic. Ajutorul efectiv l-am primit de la oamenii apropiaţi de copil, părinţii colegilor lui", mărturiseşte Adina Tulbure, punând în ghiozdanul copilului câteva din iaurturile rămase în lada în care vin "laptele şi cornul".

Familia Năstase trebuia să elibereze apartamentul pe 8 martie. Au obţinut de la proprietar un răgaz, până pe 15. Între timp, în contul deschis la sfatul învăţătoarei s-au adunat ceva bani, cu care au plătit chiria încă o lună. Tot sfătuiţi de dascăl, părinţii ar vrea să-şi termine şcoala prin programul "A doua şansă", însă până atunci trebuie să-şi rezolve problema locativă, ca să nu ajungă pe stradă. "Nu pe degeaba, doar o chirie mai mică", se roagă mama lui Angelo.

"Are vreo şansă să înveţe în frig, fără un acoperiş deasupra capului, fără să aibă ce mânca, ce îmbrăca? Are vreo şansă, chiar dacă studiază câte 3 ore pe zi? Chiar dacă promite mult? Chiar dacă are un chip îngeresc, aşa cum îi este şi numele?", se întreabă, retoric, învăţătoarea lui Angelo.

"Vreau să lupt pentru el, să îi dau aceasta şansă, eu vreau ca el să poată spera în continuare. Am în faţă caietele sale, desenele, zâmbetul său, mânuţele alergând pe corzile viorii, ochii cu gene întoarse şi privirea plină de speranţă. Talentul nu are culoare. Angelo e un copil rrom care face cinste etniei sale, împreună cu părinţii săi. E un copil care, peste ani, va face poate cinste ţării sale, dacă noi acum îi vom da o şansă".