Ion Iliescu, Constantin Balaceanu-Stolnici, Tudor Octavian si Dan C. Mihailescu au fost doar cativa dintre invitatii prezenti luni seara la Casa Capsa pentru a discuta despre "institutia capsismului".
Ne-am imaginat, luni seara, Casa Capsa ca pe o veche poarta a Romaniei, prin care a trecut, de la nasterea Romaniei moderne, intreaga istorie a Bucurestiului. Capsa este o adevarata "institutie", de care trebuie sa fim intotdeauna mandri.
Dupa ce a gazduit atatea dezbateri ale Jurnalului National, luni seara, la Casa Capsa a sosit timpul sa se discute chiar despre Casa Capsa si despre "capsism" ca fenomen unic al istoriei romanesti. Ca de obicei, invitatii au fost de marca si au avut lucruri interesante de impartasit audientei. Printre acestia s-au numarat criticul literar Dan C. Mihailescu, scriitorul Tudor Octavian, istoricul Adrian Majuru, publicistul Florin Condurateanu, regizorul de teatru radiofonic Mihai Lungeanu, actrita Violeta Berbiuc si Dan Dulciu, gazda evenimentului. Si pentru ca la Capsa, inca de acum un secol si jumatate, se faceau si se desfaceau guverne, de la dezbaterea Jurnalului National nu putea sa lipseasca fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu. Dar in centrul atentiei a fost academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici, venit sa ne povesteasca amintirile tineretilor sale de bucurestean, in care Casa Capsa ocupa un loc aparte.
"De Casa Capsa sunt legat de doua ori. O data personal: in copilaria, in adolescenta mea, eram fascinat de ceea ce se intampla la Cafeneaua Capsa. In al doilea rand, ca om care-mi place sa ma uit prin cartile de istorie, Capsa ma impresioneaza prin rolul pe care l-a avut in viata politica si culturala a Bucurestiului. Grigore Capsa a inceput prin a face o afacere si a sfarsit prin a face o institutie", a afirmat academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici. Amintirile omului de cultura despre prima intalnire cu "institutia" Casei Capsa nu pot fi uitate.
|
CRITIC. Dan C. Mihailescu, o nuca foarte potrivita in perete |
|
PUNCTUAL. Fostul presedinte a venit la timp la Capsa |
|
SALONUL ALBASTRU. Invitatii s-au simtit bine luni seara |
AMINTIRI. "Vreau sa felicit Jurnalul National pentru aceasta initiativa, care introduce lumea in normalitate. Faceti un lucru bun, pentru ca aduceti in circulatie asemenea lucruri", ne-a spus Ion Iliescu. Fostul presedinte are si el amintiri strans legate de Casa Capsa: "Eu aici am venit de cateva ori in anii tineretii. Eram elev la «Spiru Haret», aveam niste colegi care locuiau prin apropiere si veneam la Cofetaria Capsei. Ceva mai tarziu, aici am facut prima aniversare de la absolvirea liceului, la 20 de ani de la absolvire. Ne-am intalnit dupa 20 de ani. Ne despartisem pustani, tineri, dupa 20 de ani ne-am intalnit si cu chelii, si cu burta. Aici i-am aniversat pe Dina Cocea si pe Colea Rautu la implinirea varstei de 90 de ani". "Sunt pe post de nuca in perete", a marturisit invitatilor si criticul Dan C. Mihailescu. "Eu aici, acum, aduc salutul mahalalei bucurestene, pentru ca sunt tot ce poate fi mai inadecvat, mai contradictoriu fata de locul de aici."
SAGETI IN STIL CAPSIST. Scriitorul Tudor Octavian a marturisit ca reprezinta o lume care n-are nici o legatura cu Capsa sau care a avut cu aceasta institutie o legatura vicioasa. "Intr-o vreme aici a fost camin studentesc. Pe vremea aceea eram pusti si am avut intr-adevar o relatie semnificativa: i-am adus cuiva de aici o bucata de slanina de a
casa unui student. Domnul Stolnici a spus ca la Capsa exista un stil. Indraznesc sa-l corectez si sa spun ca la Capsa exista un stil, spre deosebire de alte carciumi si de cafenele. Stilul il dadeau niste oameni. Noi, in perioada aceea, am fost atacati la stil, pentru ca stilul insemna un tip de viata, de civilizatie, de relatii umane si aici. Snobismul de la Capsa pentru mine avea cu totul alt inteles decat snobismul celor care-si cheltuiau banii nu stiu unde", afirma Tudor Octavian.
ANECDOTA. Si pentru a explica mai bine ce inseamna legatura vicioasa cu un capitol din istorie si pentru nu a pierde ocazia de a-l "ciupi" putin pe fostul presedinte, scriitorul a povestit o anecdota. "«Snobilimea» care frecventa Capsa, din memoria mea, din ce-am citit, din istoria Bucurestiului, era de alta clasa, avea alt staif. Una e sa fii dat afara de vladica si alta e sa fii dat afara dintr-o casa de opinca. La Braila, intr-o intalnire cu scriitori locali, unul se lauda ca pe el l-a scuipat Fanus Neagu. Adica relatia lui cu marea literatura romana era ca a fost insultat de Fa-nus Neagu si era foarte mandru. Cand am auzit povestea, m-am uitat cu mila la el.
Ulterior, am inceput sa cedez putin din trufie, pentru ca totusi e altceva sa te bruscheze un presedinte si sa-ti spuna «Mai, animalule!» si altceva sa ti-o spuna un politist. Omul ala a avut acces la vladica. Ceea ce la timpul acela a fost o tulburare de presa, in perspectiva istorica intra in dictionare, devine legenda", a povestit Tudor Octavian. Casa Capsa a nascut si continua sa nasca legende, iar luni seara, spiritul capsismului a renascut datorita Jurnalului National.
BOMBOANE
"Am venit cu tata si cu mama. Nu stiti ce bombonerie era aici! Erau etajere cu borcane mari de cristal pline cu bomboane rosii, albastre, gri, verzi, erau platourile cu prajituri, erau maroanele glasate cum le facea Capsa si cu niste ornamente din zahar violete intre ele. Era o placere pentru noi sa venim"
DOAMNELE
"Era un centru destul de interesant intr-un aspect pe care dumneavoastra nu-l stiti: doamnele nu aveau voie sa vina. Si atunci, ca sa poata sa ia o prajitura, o inghetata, veneau cu trasurile, opreau la intrare, le aduceau din cofetarie si mancau in trasura. Era un spatiu rezervat barbatilor si unei categorii de femei, frumoase, interesante, mai mult sau mai putin inteligente si care constituiau un spatiu decorativ" -
Constantin Balaceanu-Stolnici,
academician