Regizorul Dinu Cernescu şi profesorul universitar Mihaela Tonitza s-au cunoscut la nunta lui Amza Pellea, unde au fost cavaler, respectiv domnişoară de onoare. I-a unit o prietenie specială.
"Mi-e foarte greu să vorbesc despre Mihaela... pentru că ne ştim de foarte mult timp. Ne ştiam din vedere. Dar ne-am cunoscut la nunta lui Amza Pellea, la Craiova. Ea era domnişoară de onoare, iar eu, cavaler de onoare. De atunci am fost prieteni. Ea a fost un prieten important pentru viaţa mea şi meseria mea. Era un om foarte cald, dar care ştia să fie şi foarte aspră în judecăţi atunci când ceva nu-i plăcea. Îi ceream întotdeauna părerea, aşteptam să mi-o spună, întotdeauna cu o oarecare emoţie. Ştiam, chiar dacă îmi convenea sau nu, că tot ea avea dreptate. A fost exemplul a ceea ce înseamnă patima iubirii. Pentru că nu am văzut decât la părinţii mei o iubire atât de răvăşitoare ca aceea dintre Mihaela şi Ştefan. Pentru el, ea a dat deoparte tot. Pentru ea, a existat Ştefan şi numai Ştefan. S-a dedicat în întregime lui. Ea reuşise ca dintr-un tânăr plin de talent din Rahova să facă un prinţ al teatrului. Ştiam că Mihaela e bolnavă. În ultimele zile am ştiut că i se apropie sfârşitul. Ştiam... Dar astăzi, acum, când ştiu că nu mai este, mi se pare că s-a prăbuşit o lume o dată cu moartea ei. Întotdeauna cei care pleacă îndeplinesc un drum al destinului. Însă greu întotdeauna e pentru cei care rămân. Sper că acum, dacă există acea lume la care sperăm cu toţii, ea stă alături de Ştefan şi îi povesteşte tot ce s-a întâmplat de când a plecat el, primul. Sper să fie adevărat acest lucru. Şi, dacă într-adevăr ei sunt acum împreună, moartea ei este o împlinire, o binefacere pentru ea... Şi pentru Ştefan. Sunt, aşa cum şi-au dorit, împreună!"