“Direcţia Silvică Bacău nu este Constanda”

INCREDIBIL ● Noul sediu a primit “verde” într-un parc protejat de lege
Parcul dendrologic Hemeiuşi este ţinta noului sediu al Direcţiei Silvice Bacău. După vînzarea a două terenuri, “nepotrivite” pentru ridicarea noului sediu, conducerea direcţiei a ales să ridice o construcţie futuristă într-un parc protejat de lege. Angajaţii institutului silvic acuză distrugerea parcului şi transformarea lui într-o zonă de agrement.

INCREDIBIL ● noul sediu a primit “verde” într-un parc protejat de lege
Parcul dendrologic Hemeiuşi este ţinta noului sediu al Direcţiei Silvice Bacău. După vînzarea a două terenuri, “nepotrivite” pentru ridicarea noului sediu, conducerea direcţiei a ales să ridice o construcţie futuristă într-un parc protejat de lege. Angajaţii institutului silvic acuză distrugerea parcului şi transformarea lui într-o zonă de agrement.

Direcţia Silvică a deţinut în Bacău două terenuri, pe unul dintre ele aflîndu-se şi vechiul sediu. Primul teren, de 1.700 de metri pătraţi, cumpărat în urmă cu cîţiva ani, se afla în vecinătatea Parcului Cancicov. Iniţial, scopul achiziţionării acestuia a fost ridicarea noului sediu. Acesta nu a fost însă pe placul conducerii de la Bucureşti, astfel că direcţia a încercat noi orizonturi. S-a îndreptat astfel în instanţă pentru a recupera un teren ce a fost odată al regiei. Acesta se găseşte lîngă Liceul “Mihai Eminescu”, are 3.300 de metri pătraţi şi clădiri, locuibile, de altfel, unde direcţia şi-a şi stabilit cartierul general.

Pentru ambele terenuri, direcţia a luptat din greu. Pe primul l-a cumpărat, iar pentru al doilea a îndurat cu stoicism ani în şir de procese. L-a obţinut într-un final, după o retrocedare cu cîntec, sacrificînd baza sportivă a liceului din vecinătate. Au calculat ei ce au calculat, iar concluzia a fost să le vîndă pe ambele şi să stea cu chirie o perioadă pînă la ridicarea mult doritului sediu. Din două opţiuni, au ales-o pe a treia. Să vîndă terenurile cu sediul vechi cu tot, să stea cu chirie la noul proprietar şi să îşi ridice noul sediu într-o rezervaţie naturală – Parcul Dendrologic Hemeiuşi.


ZIS ŞI FĂCUT! În 2006, cu aprobările de rigoare date de conducerea de la Bucureşti, în urma unei licitaţii publice, direcţia a vîndut terenurile omului de afaceri Dorinel Umbrărescu. Din proprietari au ajuns chiriaşii lui Umbrărescu, cel puţin pînă la finalizarea construcţiei grandioase din Parcul Hemeiuşi. “Eu am vorbit cu domnul Umbrărescu să ne lase să plătim o sumă modică. Pentru spaţiul pe care îl avem plătim 1.500 de euro, într-o zonă bună a Bacăului”, explică Gheorghe Savu, directorul Direcţiei Silvice.


HOTĂRÎRE PENTRU PARC. Şi de aici a început scandalul. Asta pentru că Parcul Hemeiuşi este protejat de lege, fiind rezervaţie naturală cu statut special. Pînă în 2004, acesta a fost administrat de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), aşa cum prevede de altfel şi legea. Direcţia a cerut însă parcul pentru noul sediu. După sacrificarea a două terenuri, au mai sacrificat şi o lege. Printr-o hotărîre a Consiliului de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor s-a tranşat problema – parcul a trecut în administrarea Direcţiei Silvice Bacău pentru amenajarea noului sediu. Angajaţii ICAS au fost mutaţi cu chirie în sediul cumpărat de Umbrărescu, împreună cu angajaţii direcţiei.


SOCOTEALA DE ACASĂ. Între timp, pentru amenajarea locaţiei, în Parcul Hemeiuşi a fost investită o sumă frumoasă, aproximativ 1 milion de euro. Eforturile financiare nu au fost în neant. Nu e de ici, de colo să ai sediul în mijlocul unei rezervaţii naturale. O clădire futuristă, în suprafaţă de 2.000 de metri pătraţi, va flanca un conac al familiei Cantacuzino. Întreaga desfăşurare pentru 25 de oameni, angajaţii direcţiei. Visul imobiliar depăşeşte chiar şi pretenţiile Uniunii Europene. Potrivit normelor europene, unui om ar trebui să îi revină o suprafaţă de 6 metri pătraţi. Amenajările prevăzute de proiect vor ocupa 3 hectare. Sînt prevăzute parcări, alei, garaje, spaţii verzi. Or, toate acestea vor afecta parcul dendrologic. De altfel, bănuielile angajaţilor institutului sînt că acesta urmează să se transforme într-o zonă de agrement. “Există o arhitectură în acel parc. Ei au tăiat acolo ce şi cum li s-a părut. Potrivit legii monumentelor, ar fi trebuit să ceară aprobare pentru orice fel de intervenţie. Vorbim de ani în şir de cercetare şi de munca a generaţii întregi. Avem acolo colecţii importante, multe dintre speciile colecţiei de pe lista roşie, care este lista speciilor protejate”, precizează Romică Tomescu, directorul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice. Potrivit angajaţilor institutului, proiectul direcţiei băcăuane este unul grandios. Mult prea grandios pentru un parc cu statut de rezervaţie naturală. Mai mult, lucrările de reamenajare a clădirilor existente în parc au afectat structura de rezistenţă a acestora. “Au început prin decopertarea clădirilor. Pînă să se ajungă la o variantă finală a acoperişului a plouat în interior, distrugîndu-se pereţii. Este păcat că se întîmplă toate aceste lucruri”, a explicat un angajat al institutului. Pe de altă parte, direcţia băcăuană susţine că amenajarea parcului era mai mult decît necesară. “Am găsit acolo un dezastru. Nu întîmplător s-a cheltuit 1 milion de euro. Conacul era prăbuşit, la fel şi colecţiile. Pentru asta au mai trebuit alocaţi foarte mulţi bani la Hemeiuşi. Nu înţeleg reacţia colegilor noştri, în condiţiile în care noi încercăm să facem acolo ceva frumos”, a explicat Gheorghe Savu, directorul Direcţiei Silvice.


UNDE-I LEGE... În 2005, ICAS-ul îşi cere parcul înapoi de la Ministerul Agriculturii. Răspunsul a fost afirmativ, aprobîndu-se retransmiterea parcului şi a clădirilor ICAS-ului. În ciuda deciziilor ministerului şi a semnării unor protocoale, angajaţii nu s-au întors în parc, plătind în continuare chirie omului de afaceri Dorinel Umbrărescu. “Am avut mai multe discuţii în acest sens. În mod firesc, ar trebui ca situaţia ICAS-ului să revină la normal. Nu ştiu cît se va tergiversa această problemă, asta în condiţiile în care şi legea ne este favorabilă”, precizează Romică Tomescu. Pe de altă parte, conducerea direcţiei susţine că tocmai statutul ICAS-ului nu permite revenirea parcului în vechea formulă. “Din cauza faptului că ei nu au un patrimoniu, noi nu avem cum să predăm parcul. Momentan, dacă vorbim despre un patrimoniu, acesta este al Regiei Naţionale. Sînt aspecte care blochează”, precizează Gheorghe Savu.


AVIZE PE BANDĂ. Pentru avizarea unei construcţii într-o zonă protejată, toate instituţiile abilitate trebuie să îşi dea acordul scris. Se pare că obţinerea lor nu a creat nici o problemă. A fost aprobat Planul de Urbanistică Zonală, iar avizele pentru acesta au venit pe rînd. Chiar şi Agenţia Regională de Protecţie a Mediului, care iniţial a impus anumite reglementări avînd în vedere zona în care se construieşte, a revenit asupra decizie. Astfel, la nici o săptămînă, decizia agenţiei se întoarce înspre “favorabil”, fără nici o altă menţiune.

Motivaţia sacrificiului

Parcul Hemeiuşi ar trebui să beneficieze de un statut special. Mai multe legi ar trebui să îl protejeze. Este monument istoric, rezervaţie ştiinţifică, parc natural declarat de Consiliul Judeţean Bacău şi deţine a doua colecţie dendrologică din ţară, avînd foarte multe specii protejate. De altfel, Jurnalul Naţional a relatat în numeroase rînduri modul în care institutele de cercetare şi parcurile devin ţinte imobiliare, tocmai prin dezinteresul statului faţă de averea “verde”. Se pare însă că, pentru direcţia băcăuană, toate aceste calităţi nu există. Iată ce scrie conducerea direcţiei redactorului Jurnalului Naţional: “Parcul de la Hemeiuş nu este Parcul Bordei, nu este Staţiunea Pomicolă Băneasa, nu este arie protejată de legislaţia de mediu etc., iar Direcţia Silvică Bacău nu este Costică Constanda sau altă persoană cu interese”.