Doamna de fier a scenei

Printesa in conditie absoluta. Lucia Sturdza Bulandra si-a purtat rangul princiar pe scena teatrului, innobiland-o.

Intr-o epoca in care actorii inca erau asimilati saltimbancilor, urmasa domnitorului Sturdza a dat viata "Reginei Margot", "Annei Karenina" si "Mariei Stuart". 68 de ani de teatru. Sute de chipuri, voci, personalitati sublimate in talentul cosmic al Luciei Sturdza Bulandra. In urma ei, o scoala inegalabila de actorie ii poarta spiritul si numele nemuritor.
ANDREEA CASCAVAL

Cu doar un an inainte de a pasi in nemurire, Lucia Sturdza Bulandra a incredintat hartiei lumea ei de basm. Reproducem din cartea ei, "Amintiri, amintiri...".

"Iti interzic sa porti pe scena numele tatalui tau"

Intr-o zi s-a hotarat sa-si schimbe viata. Avea 25 de ani in 1898. Terminase Facultatea de Litere si Filosofie, si cum nu gasise post in invatamant, i s-a parut ca teatrul ar putea sa-i ofere independenta. Fara a sta prea mult pe ganduri, s-a prezentat la directorul Teatrului National, Petre Gradisteanu. Acesta a angajat-o pe loc, pentru ca a intrevazut in ea o mare artista.
In seara debutului, Lucia a primit o telegrama de la bunica ei, prin care ii interzicea sa poarte pe scena numele parintesc: "Je te defends de porter le nome de ton pere sur la scene" (Iti interzic sa porti pe scena numele tatalui tau). Lucia n-a ascultat porunca: "Eu n-am tinut seama de aceasta interdictie. Daca am facut bine sau rau, rezultatele muncii mele graiesc destul de limpede".

"Debutul?
Un dezastru"

"Am debutat cu o piesa intr-un act, "Primul bal" de Pailleron. Aducandu-mi aminte de acest debut, raman uneori uimita, uneori bufnesc in ras, la gandul inconstientei mele de atunci. Dar nu numai a mea, ci si a celor care mi-au incredintat interpretarea unui personaj pentru care nu reprezentam nici o calitate. Mai mult, nu cunosteam nici cele mai elementare principii ale artei noastre actoricesti: dictiune, respiratie, valoarea gestului s.a.m.d. De aceea, cu pasiune, m-am apucat sa invat. Am urmat cursurile de la Conservator ale marei artiste Aristizza Romanescu; am citit cu aviditate tot ce avea legatura cu arta dramatica. Si, mai ales, am urmarit cu incordare jocul tuturor actorilor mari si mici, buni si rai, compatrioti si straini".
Ne-au ajutat s-o recompunem, din cioburile amintirilor, pe printesa de fier a scenei romanesti, doi monstri sacri ce au avut privilegiul de a-i sta aproape: Dina Cocea si Ion Lucian. Ambii s-au impartasit din puterea neobosita a "coanei Lucica", din geniul sau modest, de "capitan de osti", din dragostea ei severa. Dam glas marturiilor celor doi discipoli, ajunsi ei insisi maestri, acum, la senectute.

Comandant de osti

Dina Cocea: "Tin minte ca o actrita era amorezata de sotul ei, de Tony Bulandra. Ea stia acest lucru si niciodata nu-i facea greutati ba, mai mult, era afectuoasa fata de juna".

Ion Lucian: "Isi apara angajatii ca o leoaica. Era ca o mama pentru noi. Nu era ranchiunoasa. Chiar daca o jignea cineva, a doua zi ar fi fost distribuit intr-un rol important fara nici o problema.

Cum s-a descurcat in fata comunistilor? Pai, odata a arestat un ministru in cabinetul lui. Avea nevoie de el si nu intra nicicum in audienta, fiindca secretarii spuneau ca lipseste. L-a luat pe Fory (Eterle, n.n.) de brat, a dat buzna in biroul aceluia si i-a zis: "Nu iesi de-aici pana nu-mi rezolvi problemele". Asa a obtinut tot ce-a dorit de la ministrul rusinat ca o mintise".

La vreme de razboi

Ion Lucian: "Un moment critic a fost in perioada belica. In ‘40, momentul in care s-a destramat propria ei companie cu Tony, cu Manolescu si cu Storin, fostul teatru Regina Maria, din clipa in care ea n-a mai avut propria ei companie, solicitarile lumii teatrale au fost mai reduse. Atunci a murit si Tony, adica a avut 7 ani negri. O intalneau colegi de-ai nostri prin tramvaie, cu sacosele, adica o viata foarte modesta. In ‘47 i s-a incredintat directia Teatrului Municipal. Ea a fost scoasa dintr-un con, nu de umbra, de intuneric. Zacea de cativa ani fara sa joace, intr-o mizerie morala si profesionala cumplita. Pentru ea, invitatia pe care a facut-o partidul comunist de a infiinta Teatrul Municipal a fost o renastere, a revenit la viata".

Despre viata

Ion Lucian: "Am jucat cu ea primul rol de referinta in "Nu se stie niciodata", de Bernard Shaw, de unde a inceput si amorul nostru. A avut un accident in seara premierei. De la primele doua replici i s-a deplasat proteza dentara, de n-a mai putut scoate o vorba. Mancase in pauza o caramea. Eu am realizat situatia si am scos spectacolul la capat, fara sa se observe. A iubit peste masura rolul din Mamouret. Acesta ia fost, de altfel, si ultimul rol. Personajul interpretat de ea avea 100 de ani. Coana Lucica se plangea Marietei Rares: "Nu stiu cum o sa realizez compozitia asta. Cam mare varsta pentru mine". Bulandra avea 80 si ceva de ani".

Doamna de fier a scenei a murit tocmai din pricina dorintei sale de a cunoaste. Ion Lucian: "A auzit ca Lucia Demetrius a scris o noua piesa. Sa nu i-o ia alt teatru inainte, s-a dus la Lucia sa-i citeasca piesa in original. A cazut pe scara, era iarna si a murit. Avea 94 de ani". Averea - casa si biblioteca - a lasat-o prin testament soferului Grigorut si sotiei acestuia. Cei doi o ingrijisera, cu devotament, pana-n ultima clipa.

Declaratie de dragoste post-mortem: "A luat cu el toate sufletele pe care le-a nascocit"

Tony Bulandra era un impatimit al artei teatrale. Facuse peste 300 de roluri. A trecut cu maiestrie de la clasic la modern, de la tragedie la comedie, de la repertoriul romantic la cel realist. Pentru Lucia Sturdza Bulandra, Tony a fost mai mult decat un sot, un prieten desavarsit. "Tony era un tip rafinat, un mare domn, iar asta se lipea foarte bine de ambitiile si de idealurile ei", isi aminteste Ion Lucian. "Fara el, fara sprijinul lui, fara calmul, tactul, modestia si neclintita lui dragoste pentru teatru, n-as fi putut infaptui nimic, n-as fi putut rezista atator greutati. Impreuna cu el le-am tinut piept", scrie coana Lucica in memoriile sale. "Timpul liber, pentru cei doi, era teatrul. Cand Tony a murit, viata pentru ea a continuat sa fie numai teatru si amintirea lui", marturiseste Dina Cocea. Si pentru ca nu existau cuvinte mai potrivite care sa exprime durerea pierderii lui , Lucia il citeaza pe Tudor Arghezi, extrase din revista "Bilete de Papagal": "Pamantule, fii ingaduitor cu acest Hamlet. Dupa aplauzele salilor stralucite, nu te asterne, timpule, cu uitarea ta peste el. Lasa vantul sa-i cante din chitara, in singuratatea lui de acum. Lasa primavara sa adune basme si mierle imprejurul acestui descantator. El si-a luat si a plecat cu ele toate sufletele pe care le-a nascocit. Lasa-ne sa ne aducem aminte si noi".

CV

• S-a nascut la 25 august 1873, la Iasi.
• Debuteaza la Teatrul National, la 1 octombrie 1898.
• A furat meserie de la Alexandru Dabija, Aristizza Romanescu, C.I. Nottara, Agatha Barsescu, Ermette Novelli.
• Il cunoaste pe Tony Bulandra, cel ce avea sa-i devina tovaras de viata, pana la moarte.
• Roluri de referinta in: Sapho, Maman Colibri, Mamouret, Nebuna din Chaillot, Maria Stuart, Anna Karenina, Regina Margot.
• In 1914 infiinteaza o trupa cu Marioara Voiculescu.
• In 1929, Compania Bulandra - Maximilian - Storin deschide stagiunea cu un succes rasunator.
• Compania isi inceteaza activitatea in 1941. Urmeaza 7 ani de mizerie.
• In 1943, Tony Bulandra moare de cancer.
• In 1947 devine directorul Teatrului Municipal.
• Distinctii: Ordinul Muncii clasa 1, Steaua Republicii, Artist al Poporului.
• 1961. Paseste in nemurire, cu doar 6 ani inainte de-a implini un secol de viata.

CONTINUARE: Hariclea Darclee a fost privighetoarea din Carpati