Doamna Marinca a lui Ilie Vodă

Vă prezentăm în serial „Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe” (Editura „Universul” 1941), lucrare de amploare premiată de Academia Română. Autorul, scriitorul Constantin Gane, este unul dintre puţinii care cred în refacerea imaginii trecutului, prin concentrarea asupra figurilor încântătoare ale doamnelor remarcabile din centrul epocilor respective. Farmecul curţilor domneşti de altădată şi parfumul unei epoci trecute vă vor înmiresma timpul acordat parcurgerii operei. Este în acelaşi timp parfumul ceasurilor duse pentru totdeauna care, chiar dacă s-ar repeta, n-ar mai putea fi ce au fost...

(continuare)
„Veni deci cu armată ungurească şi lovindu-se cu Roman Vodă lângă Suceava îl bătu şi-l alungă din ţară, aşezându-se în scaun în locul lui.
Roman, care domnise abia câteva luni de zile, luându-şi mama şi frăţiorul, fugi din nou la Cracovia aceea, scăparea atâtor domni moldoveni pribegi.

Un an mai târziu, la vârsta de abia 22 ani, fugarul Domn îşi dă duhul în capitala Poloniei, de boală zic unii, iar alţii zic că de otravă. Ce s-o fi petrecut în sufletul Doamnei Marinca au ştiut ea şi Dumnezeu. Dar ce a ştiut lumea şi ne-a repetat-o istoria e că această curagioasă şi neobosită femeie, nelăsându-se abătută nici de această lovitură a soartei, începu din nou lupta pentru că­pă­tuirea singurului fiu ce-i mai ră­mâ­nea, Ale­xan­dru. A găsit de data aceasta un sprijin mai grabnic decât îna­inte, întrucât Polonii, ne­pu­tând în­­gădui ames­tecul Un­gurilor în trebu­rile Mol­dovei, se hotă­râră pe dată să scoată din scaun pe Petru-Aron, creatura şi cumnatul lui Hunyade. Tâ­nă­rul Alexandru că­pă­tă deci o puternică oaste leşească şi in­trând în Moldova alungă pe unchiul său din Suceava. Cum însă între timp Cazimir şi Hunyade se împăcară între dânşii, Alexandru fu nevoit să se împace la rândul său cu Petru-Aron. Domniră deci, ca şi predecesorii lor, amândoi împreună, nepotul şi unchiul, unul în Ţara de Sus, celalt în Ţara de Jos precum, după cum se vede, se făcuse obicei acum de a împărţi Moldova.

Domnia aceasta împreună ţinu un an, în care timp Doamna Marinca, îmbătrânită şi sătulă de atâtea hărţuieli, rămase în Polonia.
Ion Corvin – nu se ştie din ce cauză – supărându-se pe cumnatul său Petru-Aron îl dete afară din Moldova nici mai mult nici mai puţin. Avea şi putere destulă pentru aceasta. În locul lui trimise ca Domn al Moldovei de Jos pe un general de-al său, Ciopor. Pe acesta, care, împreună cu Alexandru, a domnit câteva luni în Moldova, l-a botezat poporul mai târziu: Ciubăr-Vodă, despre care povestea ne spune că l-ar fi mâncat guzganii!

În timpul acesta, un pretendent domnesc, Bogdan, fiu din flori al lui Alexandru cel Bun (şi tatăl lui Ştefan cel Mare), sosi în Moldova, cu oaste adunată nu se ştie de unde, învinse pe Alexandru şi pe Ciopor, îi alungă din ţară şi urcă treptele bântuitului scaun moldovenesc.”

(Urmare în numărul viitor)