Document - Emigrarile haotice pe mare si pe uscat

Pentru evrei, razboiul a inceput sub romani si s-a incheiat sub rusi. Unii dintre evrei au avut nefericita ocazie sa cunoasca beneficiile regimului comunist cu mult inainte ca sovieticii sa ocupe militar Romania.

In momentul declansarii razboiului impotriva Rusiei sovietice, Israel Hofmayer, de la liceul evreiesc din Botosani, a spus ca "anul acesta l-am inceput sub romani si, din pacate, il vom termina sub rusi". Mai exact spus, pentru evrei, razboiul a inceput sub romani si a fost incheiat sub rusi nu peste un an, ci peste trei si ceva. Iar unii dintre ei au avut nefericita ocazie sa cunoasca beneficiile regimului comunist cu mult inainte ca sovieticii sa ocupe militar Romania. In iulie 1940 s-a aflat ca evreii sionisti si social-democrati din Cernauti urmau sa fie deportati de autoritatile sovietice la cel putin 100 km de oras. Nationalizarea magazinelor din acelasi oras i-a afectat in primul rand pe evrei. Si numerosi evrei din teritoriile invadate de rusi continuau sa-si caute un adapost in Vechiul Regat.

In aceste conditii, numai niste oameni betegi la minte mai puteau sa creada intr-un amor special dintre comunisti si evrei. Si au existat asemenea oameni, incepand de la talpa tarii si pana la varfurile conducerii ei politice.

Intre Nistru si Prut

Numerosi cetateni admonestau autoritatile timpului ca primesc in tara refugiati evrei din Basarabia si Bucovina de Nord. In toamna lui 1940, cand un grup de 80 evrei a ajuns langa Radauti, dupa ce trecuse clandestin frontiera, generalul Ion Antonescu n-a avut nimic mai bun de facut si a ordonat: "Sa fie internati in lagar. Si sa-si plateasca toti intretinerea!", ca si cum lagarul ar fi fost un hotel, cu cazarea, micul dejun, masa de pranz si cina cazand in sarcina celor care locuiau in el. Ne place sau nu ne place, cinismul acesta a fost dominant in epoca, a fost o marca a ei.

Nici eliberarea Anei Pauker din puscarie si schimbarea ei cu fruntasul nationalist basarabean Ion Codreanu la 3 martie 1941, la podul de la Ungheni, nu au usurat cu ceva soarta evreilor dintre Nistru si Prut. Pana la declansarea ostilitatilor, peste 40.000 dintre ei, cu autorizatia sau fara autorizatia autoritatilor ruse, s-au reasezat la Iasi, la Bacau, la Galati sau in Bucuresti. Nu intamplator, emigrarea legala sau ilegala spre Palestina a ramas, pana la si dincolo de masacrele de la Iasi si Odessa si deportarile in Transnistria, o preocupare constanta a lor. Insa, deocamdata, mai trebuia salvat ce se putea salva.

Recuperati din infern

Ce li s-a intamplat evreilor sub vremelnica ocupatie rusa se poate deduce dintr-o declaratie a lui Igor Feckler, nascut in 1923, fiul lui Max si al Ernestinei, declaratia aceasta fiind prestata in februarie 1944: "In anul 1941, in momentul cand Cernautiul a fost reocupat de armatele romano-germane, eu si cu un prieten de-al meu, Martin Dubs, am fost deportati de Armata Rosie, fiind arestati. Era in ziua de 26 iunie 1941 cand am fost arestat, in intreprinderea noastra din Cernauti, Str. Regele Ferdinand nr. 20, lucrand acolo ca optician si fiind acuzat ca am facut semne aviatiei de bombardament romanesti cu un steag alb. La retragerea trupelor bolsevice din Cernauti, am fost deportati si dusi cu picioarele pana la Hotin. Acolo am poposit numai o ora si a venit ordinul ca sa ne retragem mai departe. La trecerea podului peste Nistru, am fost atacati de aviatia de bombardament si, cum paza noastra a fugit sa se ascunda prin adaposturi, eu si prietenul meu Dubs am vrut sa fugim, dar ne-au prins si am fost bagati intr-un tren in care am ajuns pana la Gara Greceanii, de langa Proscurov". Numai el mai stia cum a reusit sa-si recapete libertatea si sa revina in tara. Ar mai fi de spus ca la sfarsitul aceleiasi luni, iunie 1941, si romanii ii vor acuza pe evrei ca ar fi semnalizat aviatiei sovietice unde sa bombardeze. Acuzatie prin care vor fi justificate masacrele de la Iasi.

In fond, cati dintre evrei erau comunisti? Dintre cei peste 160.000 de deportati in Transnistria, numai cateva sute, concentrati in lagarul de la Vapniarka. Deci dispunem de un reper, bun pentru uzul celor care-i numara pe evreii din randurile partidului comunist si niciodata pe comunistii adevarati, recrutati ca atare dintre evrei si raportati la efectivele totale ale partidului. Contabilitatea, oricum, nu le va da argumente. In primavara lui 1944, niste membri ai organizatiei de tineret Hasomer Hatzair au reusit sa salveze si sa aduca la Bucuresti coreligionari de aceeasi varsta din Cernauti, oras inca aflat sub jurisdictia autoritatilor romanesti. Mai mult, au salvat si un grup de evrei din Guvernamantul General al Poloniei, aducandu-i si pe acestia in Capitala, prin Odessa, imbracati in uniforme germane. Un alt personaj temerar, rabinul Zisse Portugal, se straduia sa salveze un grup numeros de orfani evrei din Transnistria, lasati de izbeliste la Cernauti, reusind sa-i transfere in Vechiul Regat. Mai tarziu, va plati pentru asta. Impotriva celor mai tineri, politia de Siguranta a deschis o ancheta interminabila, sistata abia atunci cand ocupatia sovietica batea la portile tarii. "Se crede ca motivul arestarilor - aprecia Legatia Elvetiei de la Bucuresti - este filo-anglismul", nicidecum comunismul.

Prioritati la emigrare

Si in materie de emigrari catre Palestina s-a acordat o atentie deosebita celor din teritoriile amenintate sa intre din prima sub bataia tunului rus. Numai ca si aceste emigrari erau permanent sabotate, fie de combinatiile oneroase ale unor armatori fraudulosi, fie de indiferenta autoritatilor de la Bucuresti, care se temeau ca navele romanesti vor fi torpilate de rusi, fie de atitudinea aleatorie a Bulgariei si Turciei in chestiunea acordarii unor vize de tranzit spre Palestina si, in sfarsit, de ostilitatea Marii Britanii. In aceste conditii vitrege era inevitabil sa survina si tragedii, cum a fost aceea a vasului Struma, torpilat in apele Istanbulului, sau aceea a vasului Mefkure, scufundat in apropierea coastei bulgare. Cu toate acestea, pana la incheierea ostilitatilor cu Uniunea Sovietica, au reusit sa ajunga in Palestina cateva mii de evrei romani, o performanta in vremurile acelea. Apreciata ca atare si de forurile evreiesti din strainatatea occidentala.

Intre altele, la 19 februarie 1944, arestatul David Tenenbaum, membru al organizatiei Hasomer Hatzair, declara anchetatorilor de la Bucuresti: "In toamna anului 1934, Moshe Shertok, seful Departamentului de relatii externe al Agentiei evreiesti mondiale, dupa convorbiri purtate la Londra si Washington, a vizitat delegatia din Istanbul si i-a dat dispozitii noi: emigratia sa se continue pe orice cale si sa trimita numai tineri din acele regiuni care sunt amenintate de ocupatia ruseasca (Transnistria, Cernauti). El a explicat delegatiei de la Istanbul ca tineretul sionist, odata cazut sub stapanire ruseasca, nu numai ca nu mai vine in consideratie pentru recladirea Palestinei, ci va avea de suferit toata viata in Siberia". Ce era valabil in 1934 era valabil si inainte, si dupa desprinderea Romaniei din alianta cu Reichul nazist. In consecinta, in vara lui 1944, transporturile de emigranti pe apa s-au intensificat, prin vasele Kasbeek, Bulbul, Maritza si Mefkure, si s-a tatonat posibilitatea organizarii unor emigrari efectuate pe calea aerului. Si s-au inregistrat pe teritoriul romanesc si lansari de parasutisti ale unor instructori evrei destinati sa grabeasca si sa organizeze procesul in cauza, pregatindu-i totodata pe coreligionarii lor pentru autoaparare.

Alergia la comunism

DEFILARE. Mars al evreilor sionisti pe strazile Capitalei

Imediat dupa 23 august 1944, liderii evreimii din Romania au optat pentru solutii diverse: Wilhelm Filderman considera ca toti ar trebui sa ramana pe loc si sa se reorganizeze pentru a trai sub un regim democratic. Avram Leiba Zissu milita pentru crearea unui partid evreiesc, care sa le apere interesele, pana cand o emigrare in masa va fi posibila. Insa emigrarea in masa se declansase deja, intervalul 1944-1947 intrand in istorie drept perioada asa-ziselor "emigrari haotice", rastimp in care Legatia statului Chile elibera la discretie pasapoarte si vize de iesire din tara, mai intai evreilor polonezi din valurile de refugiati din 1939, apoi tuturor. Cu aceasta ocazie, uzand de mijloace de transport diverse, peste 80.000 de evrei au parasit Romania, ceea ce dovedea mai mult decat oricare alt argument inapetenta lor de a trai sub un regim comunist. Au ramas in istorie cursele repetate ale vaselor Selahattin, Transilvania si Smirny, intre porturile Constanta si Haifa. Iar cand calea emigrarii pe mare a fost inchisa, procesul a continuat intr-un ritm sustinut pe uscat, peste granita cu Ungaria si Iugoslavia, spre porturile de la Adriatica.

Tot atunci, documentele serviciilor de informatii consemnau atitudini semnificative pentru starea de spirit dominanta intre evrei. "Majoritatea evreilor din Transilvania de Sud - se aprecia intr-o nota din 24 septembrie 1944 a Sectiei a II-a din Marele Stat Major - sunt deziluzionati de comportamentul, echipamentul si disciplina din armata sovietica. Evreii bogati nu se arata bucurosi de venirea armatei rosii. Ei sustin ca armata sovietica nu poate aduce nimic bun pentru tara noastra si nici pentru ei, caci intronarea unui regim comunist le pericliteaza interesele. Aceasta categorie de evrei spera ca politica interna a Romaniei va fi orientata catre o democratie de nuanta anglo-americana, singura prin care tara noastra ar putea reveni in starea de prosperitate antebelica." Din pacate, n-a fost sa fie, si emigrarile haotice, abia declansate, au continuat.

Impotriva tendintelor vadite ale evreilor de a nu se conforma unui regim comunist s-a ridicat insusi Lucretiu Patrascanu, care stia ce stia referitor la viitorul preparat Romaniei. "Cerem populatiei evreiesti - clama acesta in Scinteia din 18 decembrie 1944 - sa nu se lase antrenata pe o panta periculoasa." Insa viata evolua mai rapid decat ar fi avut comunistii capacitatea s-o orienteze spre orizontul dorit de ei. Peste 40.000 de evrei ajunsi din nou sub ocupatie sovietica au izbutit sa se replieze in Vechiul Regat, ceea ce a dat de gandit corifeilor subordonati indicatiilor Moscovei. Cand numarul celor fugiti de sub rusi este comparat cu cel al catorva evrei comunisti sositi in tara o data cu rusii, cifrele celor ce refuzau comunismul ne apar zdrobitoare.

Alte semne de peste Prut

Ce spuneau evreii evadati de sub ocupatie sovietica? Ne lamureste o nota informativa din 6 iunie 1945: "Evreii veniti in Capitala de la Cernauti si Chisinau relateaza rudelor si intimilor lor diferite intamplari petrecute in Bucovina si Basarabia, facand totodata aprecieri nefavorabile la adresa Uniunii Sovietice si a regimului sovietic. Se semnaleaza urmatorul caz: in locuinta numitului Weidenfeld din Capitala, Str. Oradea Mare nr. 52, se aduna de foarte multe ori refugiati evrei din Bucovina si Basarabia. Aceste elemente acuza autoritatile sovietice ca au operat arestari nejustificate, ca transporta in interiorul Uniunii Sovietice tot felul de materiale, care sunt de absoluta necesitate localnicilor, si ca ingreuneaza prin diferite masuri traiul. Toti acesti evrei afirma ca regimul instaurat de autoritatile sovietice este cu mult mai aspru decat cel ordonat de vechea guvernare. In cursul lunii mai a.c. a sosit in Capitala, venind de la Cernauti, sora lui Weidenfeld, impreuna cu cele doua fiice ale sale. Se mentioneaza ca sotul acesteia a fost internat in lagar, in cursul anilor trecuti, de catre autoritatile noastre. Sotia sa declara ca dupa eliberarea sa din lagar a fost arestat din nou de organele NKVD, pe motiv ca a facut parte din comitetul pe care evreii il formasera in lagar, si ca nici pana in prezent nu a fost liberat". Bietul om cazuse din lac in put.

In primavara lui 1945, rusii au recurs la o alta manevra menita sa-i nelinisteasca pe cei evadati din Basarabia si Bucovina de Nord: i-au considerat pe toti cetateni sovietici, in temeiul unui decret emis la Moscova cu patru ani in urma si nepublicat, si au cerut autoritatilor romanesti sa le fie predati. Masura ii afecta in egala masura si pe romani, si pe evrei si tot din notele Sigurantei putem sa aflam cum s-au organizat cei din urma pentru a face fata acestui abuz. "Organizatia Brith Trumpeldor, in colaborare cu caminurile copiilor deportati din Transnistria, cu organizatiile sociale evreiesti si comitetul evreiesc al refugiatilor din Polonia, Iugoslavia, Ungaria, Germania si Austria - remarca un serviciu secret - , duce o actiune intensa pentru a procura acte de nastere false, emise de rabin evreilor originari din teritoriile Bucovinei si Basarabiei, pentru a fi sustrasi de la obligatiunea repatrierii ca cetateni sovietici. Aceste acte urmeaza sa arate ca respectivii sunt nascuti in localitati din afara teritoriilor sovietice. De asemenea, se cauta a se procura acte de identitate evreilor polonezi, unguri, iugoslavi etc., ca acestia sa poata pleca in Palestina." In cele din urma, autoritatile romanesti s-au comportat dilatoriu, i-au tot dus pe sovietici cu vorba, pana cand acestia s-au plicitisit si au inceput sa uite de pretentiile lor lipsite de orice ratiune.

Iata si un alt document relativ la starea de spirit din universitatile romanesti, tangent si la aspiratiile evreiesti din epoca: "Cercurile gazetaresti democrate - se preciza intr-o nota a Sigurantei din februarie 1945 - au fost informate ca si atmosfera in Universitate tinde sa devina incordata. In ultimele zile, unele elemente de dreapta, cunoscute din trecut ca atare, au iesit la iveala. Propaganda de dreapta in Universitate se face pe fata: se lipesc afise cu continut asemanator afiselor legionare si se rup afisele tineretului UTC. Se remarca faptul ca, in timp ce acesti studenti sunt deosebit de curajosi, studentii comunisti nu indraznesc o actiune pe fata. Explicatia sta in faptul ca studentii democrati sunt in majoritatea lor evrei, care evita sa aiba incidente cu studentii crestini". Si se inrolasera in randurile partidului comunist numai pentru a-si oferi un ragaz, neavand intentia sa se implice in conflicte straine de interesele lor.

Calaii omenirii?!

Cel dintai care s-a ridicat deschis impotriva intentiilor comunistilor de a-i ingloba pe evrei in noua ordine pe care o preconizau pentru Romania a fost Avram Leiba Zissu, om de afaceri, prozator de mare talent si lider sionist de o tenacitate recunoscuta. La 3 martie 1946, acesta a publicat in ziarul sau, Mantuirea, un articol indreptat aparent impotriva Comitetului Democratic Evreiesc, pus pe roate de comunisti, insa vizand o perspectiva mult mai generatoare de griji. "Ceea ce ne baga in sperieti pe noi, evreii, cei atat de arsi - scria A. L. Zissu - , sunt manifestarile de dragoste cu sila; este grija apriga ce se pune in reeducarea noastra morala cu orice pret; a noastra care, se stie, ne indeletnicim dintotdeauna cu meseria de calai ai omenirii. Suntem evrei numai atunci si acolo unde o cer interesele electorale ale partidului comunist, ale FND-ului sau ale guvernului - ceea ce tot una e - , dar cand intelegem sa tragem consecintele politice nationale si sociale ale acestei calitati si cerem promovarea ei prin legi, devenim deodata romani?! Si crede intr-adevar partidul comunist ca-i in interesul lui sa faca din victimele de ieri ale lui Hitler martirii de azi ai neo-democratiei, decretand gratuit pe muschetarii democratiei detractori ai ei? Inlaturati sandramaua care va inchide perspectiva si veti vedea ca poporul evreu face zid de neclintit in jurul purtatorilor lui de cuvant legitimi." Si tocmai spre erodarea autoritatii acestor purtatori de cuvant legitimi a inceput sa actioneze conducerea partidului comunist.

Calea uscatului

SPRE PALESTINA. Tineri evrei pregatiti pentru emigrare

Insa la data aceea cel putin sionistii inca se tineau tari si dedicati acelorasi scopuri pentru care militasera inainte si in timpul razboiului, ilegal sau legal. "Organizatiile sioniste sustin guvernul - remarca Serviciul Special de Informatii - , dar la adunarile lor sfatuiesc evreimea la solidaritate si plecare in Palestina. Ei cer ca Palestina sa fie un stat evreu si duc munca de lamurire de cele ce se petrec in Palestina. Se constata ca membrii organizatiilor sioniste au legaturi de corespondenta cu Anglia, America, Italia, Rusia si cu Palestina." Si continuau sa sustina plecarea coreligionarilor lor spre Tara Sfanta, de data aceasta perfect ilegal si pe cai de uscat. Conform unei note informative din 20 iunie 1946, fenomenul capatase proportii de masa: "Chestura de Politie Arad, fiind sesizata asupra deplasarii continue a unor cetateni de origine evreiasca in zona frontierei si avand informatii ca acestia intentioneaza sa treaca fraudulos frontiera in Ungaria, cu scopul de a emigra in Palestina, via Italia - se semnala autoritatilor de la Bucuresti - , a luat contact cu organele graniceresti, pentru intarirea pazei de frontiera. In urma masurilor luate, organele graniceresti au prins trei grupuri de evrei care intentionau sa treaca frontiera, in dreptul comunei Siclau, situata la 6 km de frontiera. Astfel, in ziua de 24 mai a.c. a fost prins in marginea acestei comune un grup de 34 de evrei, in majoritate din Bucuresti, membri ai organizatiei sioniste Ichud. Grupul venise la Arad intr-un transport organizat de evreii Saul Nusem, Solomon Slobin si Marcel Mayer, zis Cretu, toti din Bucuresti. Acestia le fagaduisera ca-i vor trece in Ungaria, pana la Budapesta, unde vor fi predati organizatiei Joint pentru a-i duce mai departe spre Viena." Iar in spatele lor continua sa se manifeste aceeasi alergie fata de comunism: "Evreii din Tg. Neamt - consemna un document de aceeasi factura - nu s-au incadrat in noua ordine democratica a tarii. Ei manifesta diferite nemultumiri fata de guvernul actual si, in semn de protest, s-au inscris in partidele reactionare. Din cei 500 de evrei votanti din acea localitate, 20% sunt muncitori inscrisi in Partidul Comunist Roman, 10% sunt social-democrati proveniti din mici patroni si meseriasi, 40% sunt national-taranisti (manisti) si 30% liberali (dinisti); ultimele doua partide cuprind exclusiv pe comercianti. Zilele acestea s-au inscris un numar de 50 de evrei in Partidul Social-Democrat, dar aceasta numai de forma, deoarece la alegeri ii vor vota pe taranisti si liberali". Degeaba au votat cum au votat, pentru ca a iesit altceva.

APELUL LUI A.L. ZISSU
"Evrei, catusele au fost sfaramate. Ale noastre, ale tuturora. Tirania e doborata si drumul spre izbavire e liber. Hotararea barbateasca a democratiei romane a dat putinta armatei tarii sa curete acest drum. Ea a izbutit sa inlature obstacolele, sa-l alunge pe cotropitor. Asteptand din partea noului regim acte manifeste de cuprinzatoare justitie reparatoare si pentru populatia evreiasca, cea mai crunt napastuita de tirania prabusita, stim ca datoria noastra, in momentul de fata, este sa ascultam de poruncile unui guvern care, afland in el puterea de a scutura jugul, a hotarat sa netezeasca drumul spre o Romanie libera, dreapta, democratica. El mai are de luptat cu rezistente. Sa facem zid in jurul lui. Sa-i oferim bratele noastre, daca le va cere. I le-am oferit si asteptam dispozitia lui. Cu nadejdea mai sus rostita, proclamam ca parola noastra, deci a voastra, este in acest moment: Sprijin guvernului de dezrobire; lupta necrutatoare impotriva tuturor fascismelor; lupta fara preget pentru triumful democratiei. - In numele partidului evreiesc din Romania,
A.L. Zissu, 28 august 1944