Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povestea singurului atentat terorist cu bombă şi victime din istoria României pare să fi început în Siria în 1982. Ţara din Orientul Mijlociu era condusă de un regim naţionalist, socialist şi laic, aparţinând orientării Baath-iste, familie politică din care făcea parte, de exemplu, şi Saddam Hussein. Şeful suprem, preşedintele Hafez-Al-Assad, conducea cu mână de fier şi cocheta în plan extern cu URSS. Siria trecea printr-o criză economică şi populaţia era nemulţumită.
În oraşul Hama din regiunea Homs apăruseră mişcări insurgente care luaseră controlul teritorial. Assad nu a ezitat. Şi-a trimis trupele de elită, comandate de un frate al său mai tânăr, generalul Rifaat-Al-Assad, să înăbuşe revolta. Dur, Rifaat a pus tunurile pe localitatea rebelă, a periat-o cu tancurile şi după un asalt de infanterie a executat pe toţi cei bănuiţi că s-ar împotrivi regimului Baath-ist. Se estimează că în urma operaţiunii ar fi fost 20.000 de victime.
Represiunea a deschis calea "Fraţilor Musulmani", organizaţie integristă internaţională islamică, originară din Egipt, deja prezentă în zonă. A contat faptul că, în zona Homs, majoritatea locuitorilor aparţinea ritului musulman sunnit, iar membrii clanului Al-Assad erau alawiţi, o ramură moderată a islamului. "Fraţii Musulmani" şi-au propus să-i atace, în contrapartidă, pe toţi baath-iştii importanţi, aflaţi într-o situaţie de vulnerabilitate, oriunde s-ar afla pe glob.
Nicolae Ceauşescu avea, printre altele, mania să se creadă un fel de mare negociator în conflictul din Orientul Mijlociu. Era foarte bun "pretin" cu Hafez-Al-Assad, cu care se întâlnise de mai multe ori. Unele surse pretind că şi Rifaat, cel cu represiunea de la Hama, vizita în mod frecvent România, să se relaxeze între asasinate, unde petrecea cu femei şi juca table şi poker pe bani cu oameni de afaceri interesaţi de Siria. Bucureştiul colcăia de arabi dubioşi, veniţi în general aici sub acoperire de studenţi.
Pe teritoriul României activau mai multe facţiuni palestiniene rivale, dar şi opozanţi ai regimului regelui Hussein al Iordaniei sau ai preşedintelui egiptean, Hosni Mubarak, consideraţi de radicalii arabi de toate culorile că ar fi trecut de partea "sioniştilor şi capitaliştilor nord-americani". Unii dintre aceştia din urmă erau apropiaţi de "Fraţii Musulmani". Comunitatea siriană "oficială" era controlată de ambasadă sau de activişti ai partidului Baath, trimişi ca lideri ai studenţilor.
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă a securităţii (USLA) încerca să controleze ce se întâmplă în toată ciorba asta printr-o reţea densă de agenţi recrutaţi dintre membrii comunităţii arabe sau dintre românii aflaţi în contact cu aceasta. USLA încerca să fie vigilentă după ce, cu un an înainte, un palestinian aderent al grupării Abu Nidal împuşcase mortal un diplomat iordanian.
Dimineaţa devreme, un informator arab al USLA a văzut nişte mogâldeţe care umblau sub maşinile a doi lideri Baath-işti ai studenţilor sirieni, parcate pe lângă căminul F al Facultăţii de Mecanică din Grozăveşti. Şi-a informat ofiţerul pe care-l avea în reţea. În scurt timp, zona a fost împânzită de securişti şi miliţieni. Doi pirotehnicieni ai USLA, locotenent-colonelul Paul Alecsandru Donner şi căpitanul Ion Vidrean, au controlat sub cele două maşini şi au descoperit două bombe cu mercur, care se declanşau la mişcare.
Între timp, studenţii au fost evacuaţi din zonă, au apărut toţi şefii importanţi ai Securităţii, în cap cu generalul Iulian Vlad, pe atunci ministru adjunct de Interne, şi comandantul USLA, colonelul Vasile Blaga. Cei doi ofiţeri au fost trimişi să rezolve "problema" cu cleştele şi şurubelniţa. O bombă, pe care teroriştii probabil uitaseră să o amorseze, a fost scoasă de sub una dintre maşini. Asistenţa a răsuflat uşurată, generalii priveau mulţumiţi. Aveau ce să raporteze tovarăşului Postelnicu sau chiar ar fi putut fi felicitaţi de tovarăşul secretar general.
Pirotehniştii, cu sculele lor rudimentare, s-au îndreptat spre a doua maşină. De la distanţă se vedea că Donner discută ceva cu ofiţerul mai tânăr. S-au băgat amândoi sub maşină şi atunci a fost deflagraţia. Pirotehniştii şi-au găsit sfârşitul printre bucăţi de tablă calcinată şi cioburi. Cel puţin au murit instantaneu, fără să se chinuiască.
Un fost colonel USLA, martor ocular la cele întâmplate, a relatat scene dureroase. Donner ar fi raportat după prima inspecţie că bombele sunt dificil de dezamorsat. În cazul acesta, procedura standard, folosită în toată lumea, spune că încărcăturile explozive trebuie detonate de la distanţă cu ajutorul unui dispozitiv telecomandat numit disruptor. USLA avea aşa ceva în dotare.
Generalul Vlad a dat ordin să se acţioneze manual. Alte surse spun că Vlad doar ar fi retransmis un ordin al şefului DSS, Tudor Postelnicu. Se poate ca dispoziţia aberantă care a contribuit la moartea celor doi să fi fost cauzată de secretoşenia exagerată a regimului ceauşist. O deflagraţie care produce ceva pagube materiale ar fi ajuns la urechile diplomaţilor străini şi ar fi demonstrat că în România Socialistă nu e chiar totul perfect.
Aceeaşi sursă ne-a mai spus că, înainte de explozie, Donner i-a cerut mai tânărului Vidrean să îl lase singur, să nu-şi pună viaţa în pericol, dar acesta din urmă nu ar fi vrut.
Paul Donner mai avea puţin până la pensie, a lăsat în urmă o soţie şi o fiică, iar Vidrean Ion, a cărui nevastă decedase cu puţin timp înainte, a lăsat în urmă un copil mic.
Autorii fizici ai asasinatului ar fi dispărut din România într-un interval de 24 de ore după explozie. Un misterios "Teodor Filip" (se pare că e vorba despre un colonel S.), care se recomandă fost ofiţer USLA şi care a publicat mai multe cărţi cu "mistere şi conspiraţii", îi identifică pe atentatori. După el, ar fi vorba despre irakienii Hassan Adil Al-Ali şi Tarek Awad, sirianul Haytham Rahmed, zis "Doctorul", şi iordanianul Ibrahim Ali Ahmed Dawood.
Probabil e vorba despre oameni apropiaţi de "Fraţii Musulmani" care au părăsit România imediat după explozie, fiindcă nimeni nu a fost condamnat în urma actului terorist. O altă variantă este că presupuşii atentatori ar fi fost "făcuţi scăpaţi" inteţionat. La urma urmei, obiectivul iniţial al teroriştilor nu era unul românesc, iar o neutralizare sau încarcerare a lor ar fi putut atrage represalii din partea "Fraţilor Musulmani", aşa că un "mic accident" care a costat viaţa a doi pirotehnişti nu prea mai conta.
P.S.:
Dacă există rude sau prieteni ai celor doi ofiţeri care ne pot lămuri despre cum au fost răsplătiţi aceştia post mortem, martori oculari ai momentului, cetăţeni de naţionalitate arabă care îi cunoşteau pe cei patru presupuşi terorişti, îi rog să mă contacteze la adresa de mail: toma_roman@yahoo.com.
