Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se implinesc 15 ani de cănd, in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina Aldea Teodorovici s-au stins din viaţă in urma unui accident de circulaţie. Glasurile celor care au căntat primii despre limba romănă şi despre Eminescu s-au inălţat la Ceruri. La intrarea in comuna Coşereni, crucea albă din marmură a rămas singura martoră a unui destin tragic. Şoferul vinovat nu a fost pedepsit nici pănă astăzi. Â
Se implinesc 15 ani de cănd, in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina Aldea Teodorovici s-au stins din viaţă in urma unui accident de circulaţie. Glasurile celor care au căntat primii despre limba romănă şi despre Eminescu s-au inălţat la Ceruri. La intrarea in comuna Coşereni, crucea albă din marmură a rămas singura martoră a unui destin tragic. Şoferul vinovat nu a fost pedepsit nici pănă astăzi. Â
Drumul pănă in comuna Coşereni, acolo unde acum 15 ani inimile soţilor Teodorovici incetau să mai bată, după ce un teribil accident de circulaţie i-a obligat să spună stop vieţii, te duce cu găndul spre nicăieri. Spre vremelnicie. La intrarea in localitate, o cruce albă, din marmură iţi "agaţă" privirea impiedicăndu-te să-ţi continui drumul. Pentru căteva clipe, te opreşti şi citeşti: "De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece". Recunoşti imediat versurile. Salcia ce se inalţă deasupra monumentului funerar aduce, cu fiecare adiere, ceva din căntecele celor doi basarabeni. Este linişte. Din fotografie, Doina şi Ion ne privesc liniştiţi. Tineri şi frumoşi par a fi impăcaţi cu destinul care le-a răpit prea devreme bucuria de a cănta şi de a trăi. Lăngă cruce, o bătrănă din comună ţine in mănă căţiva trandafiri roşii. După ce ii aşază cu delicateţe in jurul monumentului, se apleacă spre o candelă, aprinzănd lumănări. Cunoaşte povestea soţilor Teodorovici, iar tristeţea i se citeşte pe faţă. "Vin deseori şi le fac curat. E păcat de ei. Au murit prea de tineri. Rar se mai opreşte cineva să le aprindă căte o lumănare. Căteva persoane de pe la Bucureşti au mai trecut, aşa, la zi de sărbătoare. De la accident, pe băiatul lor nu l-am văzut niciodată."
VIEŢI RÃ...PITE. După revoluţia din decembrie 1989 au căntat primii despre limba romănă şi despre "domnul Eminescu" - aşa cum il numeau ei. Glasul şi căntecele soţilor Doina şi Ion Teodorovici au alinat sufletele romănilor de dincolo de Prut. Totul avea să se sfărşească in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, cănd maşina in care se deplasau spre Chişinău a intrat intr-un copac in apropierea localităţii Coşereni. In autoturism, lăngă soţii Teodorovici se mai aflau şoferul şi insoţitorul acestuia. Ciudat este faptul că cei doi au scăpat fără nici o zgărietură, in timp ce Doina şi Ion, aflaţi pe bancheta din spate, au fost striviţi intre greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului. Accidentul a stărnit suspiciuni cu atăt mai mult cu căt, la sosirea la faţa locului a poliţiştilor din Urziceni Koudalb Vasilii Ivanovici, şoferul, a negat faptul că el ar fi condus maşina. "Imi amintesc că pe la ora două noaptea am fost anunţaţi de un accident in dreptul kilometrului 38, de pe raza localităţii Coşereni. Bineinţeles că nu ştiam că era vorba despre soţii Teodorovici. Cănd am ajuns acolo, am găsit maşina prinsă pe după un pom, iar domnul Teodorovici, mort, agăţat intre fiare. Doamna incă mai trăia, aşa că am dus-o cu o ambulanţă la spital. Şoferul avea doar căteva zgărieturi, iar pasagerul din faţă, grav rănit", ne-a povestit Tiţa Ioan, comisar in cadrul Poliţiei Urziceni, cel care acum 15 ani a trăit pe viu tragedia căntăreţilor. Cercetările efectuate atunci au stabilit că accidentul de circulaţie s-a produs din vina şoferului Ivanovici, care pe timp de noapte şi in condiţii de oboseală a condus autoturismul cu viteză foarte mare. Nici pănă in ziua de azi acesta nu a fost condamnat pentru accident, celălalt pasager al maşinii dispărănd fără urmă.
VINOVAŢII FÃ...Râ DE VINÃ.... Moartea soţilor Teodorovici in condiţii suspecte a stărnit o serie de reacţii atăt din partea presei, căt şi din partea apropiaţilor celor doi. In anul 2004, Ziarul de Gardă din Chişinău a făcut o anchetă proprie cu privire la accidentul din seara de 29 spre 30 octombrie 1992, adresănd mai multor personalităţi ale vremii intrebarea: "Crimă premeditată sau accident in cazul soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici?". Mai mult, scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al acestora, a declarat că avea la cunoştinţă faptul că cei doi primeau telefoane şi mesaje in care erau ameninţaţi cu moartea. Cu toate că indiciile de la locul accidentului susţineau ipoteza unei crime, autorităţile romăneşti de atunci au catalogat totul ca pe un nefericit incident. Cei doi au lăsat in urmă un băieţel, Cristofor, care la acea vreme avea 11 ani, fiind crescut de Eugenia Marin, mama Doinei. Acum, cănd se implinesc 15 ani de la trecerea in nefiinţă a soţilor Teodorovici, nimic nu pare să se fi schimbat. Deşi la Parchetul General din Urziceni dosarul cu acest caz a fost clasat, asupra morţii celor doi pluteşte negura. Adevărul este insă undeva departeâ¦Singurul lucru care nu va putea fi niciodată contestat de cei care apreciază valoarea este acela că Doina şi Ion Teodorovici au scris o filă importantă in istoria contemporană a Romăniei. Căntecele şi glasul lor au infruntat timpul⦠Doina şi Ion Aldea Teodorovici au intrat in eternitatea sufletelor celor care i-au cunoscut, apreciat şi iubit.
Drumul pănă in comuna Coşereni, acolo unde acum 15 ani inimile soţilor Teodorovici incetau să mai bată, după ce un teribil accident de circulaţie i-a obligat să spună stop vieţii, te duce cu găndul spre nicăieri. Spre vremelnicie. La intrarea in localitate, o cruce albă, din marmură iţi "agaţă" privirea impiedicăndu-te să-ţi continui drumul. Pentru căteva clipe, te opreşti şi citeşti: "De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece". Recunoşti imediat versurile. Salcia ce se inalţă deasupra monumentului funerar aduce, cu fiecare adiere, ceva din căntecele celor doi basarabeni. Este linişte. Din fotografie, Doina şi Ion ne privesc liniştiţi. Tineri şi frumoşi par a fi impăcaţi cu destinul care le-a răpit prea devreme bucuria de a cănta şi de a trăi. Lăngă cruce, o bătrănă din comună ţine in mănă căţiva trandafiri roşii. După ce ii aşază cu delicateţe in jurul monumentului, se apleacă spre o candelă, aprinzănd lumănări. Cunoaşte povestea soţilor Teodorovici, iar tristeţea i se citeşte pe faţă. "Vin deseori şi le fac curat. E păcat de ei. Au murit prea de tineri. Rar se mai opreşte cineva să le aprindă căte o lumănare. Căteva persoane de pe la Bucureşti au mai trecut, aşa, la zi de sărbătoare. De la accident, pe băiatul lor nu l-am văzut niciodată."
VIEŢI RÃ...PITE. După revoluţia din decembrie 1989 au căntat primii despre limba romănă şi despre "domnul Eminescu" - aşa cum il numeau ei. Glasul şi căntecele soţilor Doina şi Ion Teodorovici au alinat sufletele romănilor de dincolo de Prut. Totul avea să se sfărşească in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, cănd maşina in care se deplasau spre Chişinău a intrat intr-un copac in apropierea localităţii Coşereni. In autoturism, lăngă soţii Teodorovici se mai aflau şoferul şi insoţitorul acestuia. Ciudat este faptul că cei doi au scăpat fără nici o zgărietură, in timp ce Doina şi Ion, aflaţi pe bancheta din spate, au fost striviţi intre greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului. Accidentul a stărnit suspiciuni cu atăt mai mult cu căt, la sosirea la faţa locului a poliţiştilor din Urziceni Koudalb Vasilii Ivanovici, şoferul, a negat faptul că el ar fi condus maşina. "Imi amintesc că pe la ora două noaptea am fost anunţaţi de un accident in dreptul kilometrului 38, de pe raza localităţii Coşereni. Bineinţeles că nu ştiam că era vorba despre soţii Teodorovici. Cănd am ajuns acolo, am găsit maşina prinsă pe după un pom, iar domnul Teodorovici, mort, agăţat intre fiare. Doamna incă mai trăia, aşa că am dus-o cu o ambulanţă la spital. Şoferul avea doar căteva zgărieturi, iar pasagerul din faţă, grav rănit", ne-a povestit Tiţa Ioan, comisar in cadrul Poliţiei Urziceni, cel care acum 15 ani a trăit pe viu tragedia căntăreţilor. Cercetările efectuate atunci au stabilit că accidentul de circulaţie s-a produs din vina şoferului Ivanovici, care pe timp de noapte şi in condiţii de oboseală a condus autoturismul cu viteză foarte mare. Nici pănă in ziua de azi acesta nu a fost condamnat pentru accident, celălalt pasager al maşinii dispărănd fără urmă.
VINOVAŢII FÃ...Râ DE VINÃ.... Moartea soţilor Teodorovici in condiţii suspecte a stărnit o serie de reacţii atăt din partea presei, căt şi din partea apropiaţilor celor doi. In anul 2004, Ziarul de Gardă din Chişinău a făcut o anchetă proprie cu privire la accidentul din seara de 29 spre 30 octombrie 1992, adresănd mai multor personalităţi ale vremii intrebarea: "Crimă premeditată sau accident in cazul soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici?". Mai mult, scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al acestora, a declarat că avea la cunoştinţă faptul că cei doi primeau telefoane şi mesaje in care erau ameninţaţi cu moartea. Cu toate că indiciile de la locul accidentului susţineau ipoteza unei crime, autorităţile romăneşti de atunci au catalogat totul ca pe un nefericit incident. Cei doi au lăsat in urmă un băieţel, Cristofor, care la acea vreme avea 11 ani, fiind crescut de Eugenia Marin, mama Doinei. Acum, cănd se implinesc 15 ani de la trecerea in nefiinţă a soţilor Teodorovici, nimic nu pare să se fi schimbat. Deşi la Parchetul General din Urziceni dosarul cu acest caz a fost clasat, asupra morţii celor doi pluteşte negura. Adevărul este insă undeva departeâ¦Singurul lucru care nu va putea fi niciodată contestat de cei care apreciază valoarea este acela că Doina şi Ion Teodorovici au scris o filă importantă in istoria contemporană a Romăniei. Căntecele şi glasul lor au infruntat timpul⦠Doina şi Ion Aldea Teodorovici au intrat in eternitatea sufletelor celor care i-au cunoscut, apreciat şi iubit.
