"Dosarul Editorul" - Marin Preda in arhivele Securitatii

Scriitorul Marin Preda a fost urmarit de fosta Securitate, din cauza relatiilor sale cu romanii emigrati in Franta, dar si pentru ca avea "manifestari negative cu privire la politica partidului".

La data de 23 noiembrie 1971, Securitatea deschidea dosarul de urmarire informativa nr. 7.614, cu nume de cod "Editorul". "Obiectivul", cum era numita in terminologia oficiala persoana care trebuia urmarita, era cunoscutul prozator Marin Preda.

Conform planului de masuri din deschiderea dosarului, scopul urmaririi era, la data de 23 noiembrie 1971, stabilirea urmatoarelor aspecte din activitatea lui Preda: relatiile sale cu emigratia romana din Franta, modul in care acesta, din pozitia de director al Editurii "Cartea Romaneasca", facea selectia lucrarilor publicate si clarificarea unei informatii potrivit careia ascensiunea lui Predea ar fi fost coordonata de membri ai emigratiei romane.

Interesanta, din punctul de vedere al obiectivelor Securitatii, este existenta a inca doua ciorne ale planului de masuri privindu-l pe Marin Preda. Din punct de vedere cronologic, prima este datata 13 noiembrie 1971. La capitolul "scopul urmaririi" sunt incluse, in afara de cele trei aspecte de mai sus, faptul ca Securitatea isi propunea sa verifice si convingerile politice ale lui Preda, mai precis afirmatiile sale despre regim si partid, precum si pozitia sa fata de masurile luate de partid in domeniul literaturii, masuri concretizate in "Tezele din iulie" (1971).

Cea de-a doua ciorna, datata 16 noiembrie 1972, reia cele trei obiective principale din planul de masuri din deschiderea dosarului, dar mentioneaza de asta data clar ca "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI (Dosar de Urmarire Informativa - n.r.) pentru faptul ca este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului si statului nostru".

Ordinea cronologica a redactarii celor trei planuri de masuri pare a indica faptul ca, intr-o prima etapa, Marin Preda nu a fost suspectat de atitudine ostila regimului (aceste piste sunt eliminate din planul de masuri la 23 noiembrie 1971). Abia dupa un an (16 noiembrie 1972) Securitatea a inceput sa cerceteze "atitudinea ostila" a lui Preda fata de regim.

Dosarul a fost inchis la data de 19 martie 1973. Conform notei din finalul acestuia, "In timpul urmaririi informative nu au rezultat probleme deosebite legate de vizitele si contactele avute peste hotare in 1971 si 1972.

In urma discutiei pe care organele de partid au avut-o in decembrie 1972 cu Marin Preda, acesta si-a imbunatatit activitatea, sporindu-si exigenta in ce priveste calitatea si continutul lucrarilor ce apar la editura pe care o conduce".

In afara de dosarul de urmarire informativa (4 volume), arhivele mai cuprind si un fond documentar privind activitatea lui Marin Preda (1 volum). Din studiul acestora se contureaza motivele pentru care Preda a fost urmarit de Securitate si concluziile privind activitatea acestuia.

PISTE INCHISE. Primul aspect al activitatii scriitorului pe care Securitatea isi propunea sa il stabileasca era cel legat de relatiile sale cu emigratia romaneasca din Franta. Conform dosarului documentar, problema data inca din 1966, cand prima sa sotie, Etela (Eta) Preda (nascuta Wexler), a ramas pentru o perioada de cateva luni in Franta, la rude. Ea i-a propus sotului sa vina la randului lui in Franta, oferindu-se sa il ajute sa publice o parte din lucrari acolo. Lucrurile erau complicate de rapoartele informatorilor de Securitate, potrivit carora Etela planuia sa nu se mai intoarca in Romania. Ea s-a intors insa in aprilie 1966, pentru a pleca (de asta data definitiv) in 1968.

Totodata, conform unei note informative din 1966, Preda luase deja legatura la Paris cu scriitorul Paul Celan, emigrant in Franta din 1948 (caruia i-ar fi relatat ca "in tara noastra este o atmosfera antisemita"), si cu filozoful Emil Cioran (in fata caruia ar fi facut afirmatii putin magulitoare despre mediul romanesc de creatie intelectuala).

Evenimentul care a declansat cercetarile Securitatii in aceasta directie a fost insa calatoria lui Preda in Franta din 1971. In cursul acesteia, scriitorul ar fi luat legatura cu editorul francez Pierre Emmanuel pentru traducerea si publicarea romanului "Intrusul", o carte "problematica" in epoca.

In 1973, la capatul a peste doi ani de urmarire informativa, rezultatele au fost considerate de Securitate neconcludente. S-a stabilit doar ca Preda a incercat sa isi publice unele carti in Franta si a purtat discutii ocazionale cu membrii emigratiei romanesti de acolo. In privinta publicarii cartilor sale in Franta, ofiterii Securitatii faceau propuneri de initiere a contactelor necesare inca din 1966. Cat despre relatiile cu emigratia romana, ele nu au depasit niciodata nivelul contactelor ocazionale.

Cercetarile privind activitatea lui Preda ca director de editura erau determinate de aparitia la "Cartea Romaneasca", in august 1971, a unei selectii publicistice considerate un act de curaj de catre postul Europa Libera si laudata de disidentii Paul Goma si Dumitru Tepeneag, emigrati in Franta. Totodata, o nota a Securitatii mentioneaza ca in cadrul aceleiasi edituri aparusera si alte lucrari necorespunzatoare din punct de vedere ideologic, fiind mentionate volumele "Poema" de Petru Jales si "Sub semnul intrebarii" de Adrian Paunescu. Cercetarile s-au centrat insa pe faptul ca Preda isi neglija indatoririle de director de editura. Unul din informatori relateaza cum Mihai Gafita, directorul adjunct al editurii, se plangea de faptul ca el trebuia sa faca toata treaba, pentru ca Preda nu dadea suficienta atentie muncii in acest domeniu.

In fine, cea de-a treia directie de cercetare poate fi legata de suspiciunile agentilor Securitatii ca Preda ar fi intrat sub influenta unor "elemente nationaliste evreesti", mai ales dupa casatoria sa cu Eta Wexler. Lucrurile au ramas in suspensie, iar aceasta pista a fost in cele din urma abandonata.

AFIRMATII TENDENTIOASE. Dupa 1972, cercetarile au continuat in directia stabilirii atitudinii scriitorului fata de regim. Conform notelor din dosarul documentar, acesta isi manifestase inca din 1966 dezaprobarea fata de socialismul din Romania: "Ignorand grija permanenta a regimului nostru fata de oamenii muncii, Marin Preda pretinde in mod tendentios ca societatea noastra este caracterizata prin dispretul fata de om datorita faptului ca «poporul insusi venit la putere isi bate joc de cealalta parte a poporului care nu este la putere»".

Masurile luate in aceasta privinta au constat intr-o serie de discutii avute de "organele de partid", reprezentate de "tovarasul prim-secretar Cioara" si, conform unor note incerte, chiar de Cornel Burtica, membru al CC al PCR, cu scriitorul. In urma acestora, Securitatea a ajuns la concluzia ca Preda si-a imbunatatit activitatea literara si si-a revizuit opiniile politice. Cu aceasta, dosarul de urmarire informativa a fost inchis.

BIOGRAFIE

Marin Preda s-a nascut la 5 august 1922, in satul Silistea - Gumesti, judetul Teleorman. Dupa cele sapte clase primare in sat, isi continua studiile la Abrud, Cristura - Odorhei si Bucuresti. La terminarea scolii se angajeaza corector la revista Timpul, iar din 1945 la Romania libera. Debuteaza in 1942 cu schita Parlitul. In 1948 debuteaza editorial cu volumul de nuvele Intalnire din pamanturi. In 1968 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, iar in 1971, numit director al Editurii "Cartea Romaneasca". Ca urmare a meritelor literare, devine membru corespondent al Academiei Romane (1974). Decesul sau, survenit la 16 mai 1980, a dat nastere la diverse zvonuri, ca ar fi fost omorat. Principalele romane: "Morometii" (vol. I si II - 1955 repectiv 1967), "Marele singuratic" (1972), "Delirul" (1975), "Viata ca o prada" (1977), "Cel mai iubit dintre pamanteni" (1980).

PROPUNERI

De la inceputul anului 1960, comunismul romanesc a intrat intr-o faza de relaxare a monopolului ideologic al partidului. Aceasta relaxare a continuat dupa moartea lui Gheorghiu-Dej si a fost amplificata de condamnarea de catre Nicolae Ceausescu a interventiei sovietice in Cehoslovacia (1968). Treptat insa, "dezghetul" ideologic se termina. Masura decisiva este luata de catre Nicolae Ceausescu, dupa vizita in China si Coreea de Nord (mai 1971). In luna iulie a aceluiasi an, au fost facute publice o serie de propuneri privind "imbunatatirea activitatii ideologice", ramase in istorie sub numele de "Tezele din iulie". Acestea au redus libertatea de exprimare (si asa limitata) a scriitorilor din Romania, accentuand subordonarea si controlul de partid.

CRITICA

Dosarul lui Marin Preda cuprinde numeroase note informative privind afirmatiile critice ale acestuia la adresa regimului comunist din Romania. Dintre acestea:"Indrumarea de catre conducerea de partid a activitatii culturale este apreciata de Marin Preda nu numai inutila, dar chiar daunatoare. Comentand indicatiile date de secretarul general al CC al PCR oamenilor de litere, sus-numitul afirma ca «tocmai aceasta ii impiedica sa creeze»". "Aprecierea modului de viata din Occident merge pana acolo, incat Marin Preda considera sistemul capitalist superior celui socialist. Vizitele efectuate in Franta si Italia i-au prilejuit afirmatii elogioase privind nu numai nivelul de trai, ci insusi sistemul social."

Reabilitarea maresalului Antonescu

PERSONAJ TRAGIC. Maresalul Ion Antonescu a fost prezentat in mod favorabil de Marin Preda in romanul "Delirul"

UNITATE. Ceausescu si-a dorit sa se identifice cu imaginea lui Ion Antonescu de salvator al natiunii

In 1975 aparea la Bucuresti romanul "Delirul", sub semnatura lui Marin Preda. Intregul tiraj al primei editii a fost epuizat in cateva zile din librarii, ceea ce a dus la aparitia, in scurt timp, a unei a doua editii, usor modificata. Elementul de senzational al cartii era viziunea complet diferita de cea oficiala a autorului asupra unui personaj controversat din istoria Romaniei: maresalul Ion Antonescu.

In fapt, cartea constituia o semi-reabilitare a acestei figuri marginalizate de istoriografia comunista si iesea complet din canoanele literare ale vremii. Aparitia ei a dat nastere in epoca la numeroase speculatii asupra modului in care volumul a reusit sa treaca de cenzura, fiind considerat, in general, o expresie a spiritului de fronda al lui Preda impotriva regimului.

COMUNISMUL NATIONAL SI ANTONESCU. Ceea ce putina lume stia era insa faptul ca romanul corespundea integral viziunii cercurilor conducatoare, in speta a lui Nicolae Ceausescu. Acest fapt explica, de altfel, si promptitudinea cu care s-a publicat o a doua editie, in scopul corectarii unor "erori" anterioare. Aceasta a fost completata de Preda prin adaugarea unui capitol ce amplifica imaginea negativa a membrilor gruparii legionare. Capitolul a fost redactat pe baza materialului documentar pus la dispozitie de Institutul de Istorie al Partidului Comunist Roman. Rezulta astfel o imagine mai clar construita a maresalului Antonescu, in sensul de personaj tragic, care incearca sa salveze natiunea intr-un moment dificil.

Aprecierea partidului si a lui Nicolae Ceausescu personal s-a manifestat prin premierea autorului cu mari sume de bani. Conform notelor din cele doua dosare privindu-l pe Preda, acesta ar fi primit pentru prima editie a cartii 581.000 lei, iar pentru cea de-a doua, 300.000, sume enorme in acea perioada. Mai mult, conform unui informator al Securitatii, Preda ar fi mentionat in cadrul unor discutii oficiale ca ar fi fost chemat "sus" (probabil chiar la Ceausescu) si felicitat pentru munca sa.

Perioada in care a fost publicat romanul coincide cu promovarea national-comunismului in Romania, care a caracterizat, incepand cu anii ’70, epoca Ceausescu. In aceasta situatie, reabilitarea unor "figuri nationale", printre care si maresalul Antonescu, facea parte din politica oficiala. In acest sens, opinam ca reabilitarea "Maresalului", care continua si azi in istoriografia si cultura romaneasca, isi are originea in politica regimului Ceausescu din anii ’70, cand nationalismul nu facea decat sa intareasca dictatura.

Desi este discutabil daca lucrarea a fost sau nu scrisa la comanda, este cert ca ea a facut mari servicii regimului. Din acest punct de vedere, Preda nu a fost "un disident", ci, mai curand, un scriitor ale carui convingeri literare au coincis cu cele ale regimului comunist.

CRITICI EXTERNE. Aparitia cartii a avut insa o serie de efecte mai putin vizibile. Ea a dus la o racire a relatiilor intre Romania si URSS. De altfel, cartea a facut obiectul unei critici dure intr-un articol semnat de G. Fadin in Gazeta Literara de la Moscova, articol considerat de scriitorii romani o tentativa de amestec extern in treburile Uniunii Scriitorilor si implicit in cele ale Romaniei.

Din acest punct de vedere, cartea nu a facut decat sa accentueze detasarea din punct de vedere cultural fata de Uniunea Sovietica. Pe de o parte insa, nu trebuie uitat ca Antonescu a fost in ultima instanta unul dintre colaboratorii lui Hitler. De aceea, cartea nu s-a bucurat de o critica favorabila nici in statele democratice din vestul Europei, in special in Germania Federala. In ultima instanta, aparitia "Delirului" marcheaza un proces lent, care a atins apogeul in anii ’80: detasarea culturii romane nu numai de valorile culturii sovietice, ci si de valorile culturii universale. Unii dintre membrii emigratiei au realizat la randul lor acest lucru. O nota a Securitatii face o paralela intre critica din revista oficiala de la Moscova si "desfiintarea ideologica si politica a cartii de catre Monica Lovinescu la postul de radio «Europa Libera»".

Cea mai dura critica a venit din partea revistei germane Der Spiegel, una dintre publicatiile cu cel mai mare tiraj la nivelul Europei. In acest caz particular, documentele dosarului Marin Preda demonstreaza ca Securitatea banuia ca articolul ar fi fost redactat de unii membri ai emigratiei romanesti sau chiar de scriitori din tara. Banuielile nu au fost insa niciodata pe deplin confirmate. In plus, cartea a fost criticata si in ziarul Sud-Ost Deutsche Zeitung din RFG si Corriere de la Sera din Italia.

"CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI". Seria cartilor cu priza la public ale lui Preda a continuat cu romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni", publicat in 1980. Eroul central al acestuia este tanarul profesor de filozofie Victor Petrini, o victima a regimului, arestat in 1950 din motive confuze. Eliberat dupa trei ani, eroul nu isi poate relua viata, pierzand atat pozitia sociala, cat si familia.

Romanul a fost considerat o noua dovada de curaj a scriitorului. Moartea lui Preda la cateva luni de la publicarea romanului in camera sa de lucru de la Palatul Mogosoaia (spatiu al Uniunii Scriitorilor) a fost considerata suspecta. Legenda planeaza si azi. In realitate insa, asa cum reiese din dosarul informativ al lui Preda, cartea a fost utila regimului, care in 1968 se dezisese oficial de excesele perioadei Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965). Prin prezentarea aspectelor sumbre ale epocii lui Dej se evidentia imaginea lui Ceausescu de reformator si critic al epocii precedente.

PRESA STRAINA

Romanul "Delirul" a fost criticat deopotriva de presa sovietica si de cea occidentala. Reproducem cateva citate din epoca: Sud-Ost Deutsche Zeitung: "Cu acordul total al Partidului Comunist Roman apare acum la Bucuresti o biografie care il reabiliteaza pe Antonescu si ale carei efecte nu sunt inca in intregime previzibile. (...) Depasirea trecutului este facuta in Romania in cu totul alt mod, iar pentru realizarea unitatii nationale toate mijloacele sunt permise atat timp cat mereu se subliniaza - asa cum Ceausescu are obiceiul sa spuna - ca tot ce se face e in conformitate cu invatatura marxist-leninista". Der Spiegel: "Razboiul impotriva Rusiei este redat ca o fapta nationala pentru a recuceri terenuri pierdute si unitatea natiunii. (...) Desigur, faptul ca trupele romanesti au marsaluit in realitate pana la Volga si si-au incorporat o colonie ucraineana «Transnistria» nu este mentionat in carte". Corriere de la Sera: "Cu «Delirul», romanii si-au atins in orice caz obiectivul dorit: au dat de inteles ca aniversarile oficiale ocazionate de cei 30 de ani de la victoria impotriva nazismului si fascismului nu au neutralizat discordia si amintirile si, putem adauga, un anumit resentiment antisovietic. (...) Se presupune ca Marin Preda ar fi primit in mod expres sarcina de a scrie romanul patriotic, continand o reabilitare implicita a maresalului Antonescu"

SECURITATEA

Desi in epoca a fost considerat un act de mare curaj, romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" s-a bucurat de o apreciere deosebita in cadrul Securitatii. "Cartea lui Marin Preda «Cel mai iubit dintre pamanteni» a constituit un eveniment literar, dar in acelasi timp a fost si considerata o demascare, o critica dura a unei epoci pline de erori si de abuzuri social-politice. E o carte tare, care afirma si demonstreaza ca adevarul se poate spune direct si nefalsificat (...) Taria cu care se spun adevarurile epocii dintre 1950 si 1966 desfiinteaza, diminueaza in orice caz, orice incercari disidente viitoare in sensul ca, putandu-se spune cu claritate si cu obiectivitate asa ceva in tara, devine neinteresant acelasi lucru publicat peste hotare (...) Acest volum face propaganda mult mai buna decat orice alta forma de agitatie conducerii actuale a tarii (...) Cine a aprobat aparitia acestei carti a privit cu inteligenta si pricepere evolutia spre omenie a vietii noastre politice."