x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Dragi iubiri ruginii

Dragi iubiri ruginii

de Anca Alexe    |    Oana Vataselu    |    23 Sep 2006   •   00:00
Dragi iubiri ruginii

Iubirea de toamna am trait-o intr-o stare de beatitudine care ma facea sa nu mai vad pe unde calc, sa iubesc tot si toate, ma facea sa fiu o perfecta crestina, adica sa-mi iubesc din tot sufletul si dusmanii..., spune Draga Olteanu Matei

Jurnalul National: Intr-o vreme in care oamenii au uitat cum sa iubeasca... cum sa spere la o iubire, care credeti ca sunt "ingredientele" iubirii?
Draga Olteanu Matei: O masura de priviri stralucitoare
- Un dram de zambet fermecator
- O strangere de mana electrizanta
- Doua, trei intalniri in locuri. Vedeti, nu spun "locatii", locatia insemnand chiria pentru stationarea prelungita de marfuri prin gari sau prin porturi. Deci, locuri incantatoare.
- Un sarut ametitor
- O imbratisare plina de fior
Se adauga un strop de muzica imbatatoare marca "de neuitat" sau "cantecul nostru"...
- O jumatate de picatura de "il/o voi iubi toata viata"
Se amesteca bine si se fierb la cele mai inalte temperaturi.
In timp, reteta se repeta cu diferite adaosuri calitative si cantitative, depinde de rezistenta ingredientelor si de durata temperaturii.

Nuante

Pentru ca am intrebat despre iubire, iar astazi este echinoctiul de toamna... poate fi toamna anotimpul iubirii?
In special toamna, din punctul meu de vedere. Desi nici primavara, "anotimpul cautarilor", nu uita sa-si aduca ofrandele pe altarul zeului Amor. Vara si iarna sunt anotimpurile asezarilor, cu unele exceptii. Dar atmosfera de toamna cu toate culorile ei aramii, cu toate nuantele, de la galben intens la portocaliu, de la caramiziu la castaniu sau la culoarea visinei rascoapte ori chiar la culoarea sangelui, sub cerul albastru ca peruzeaua, cu nobletea florilor de toamna, cu miresmele acrisoare ale frunzelor cazute care fosnesc sub pantofii nostri nepasatori, cu belsugul de roade revarsandu-se ca din cornul abundentei, fac sangele sa fiarba, sa joace de bucurie cum joaca sangele strugurilor in budane.
Chiar si zilele intunecate, cu ploaie marunta care ti se par nesfarsit de lungi, dar care fac sa te gandesti la... el/ea.
Din toate aceste motive si din multe altele toamna este timpul implinirilor. Poate fi socotita "anotimpul iubirii".

Ati avut o iubire de toamna? Cum ati trait-o?
Tumultuos... iubirea mea de toamna ma face sa acult muzica altfel, ma face sa scriu, sa fiu mai inspirata si mai activa. Nu stiu daca observati, dar am trecut verbul la prezent... din doua motive: in primul rand, pentru ca sunt nascuta toamna si apoi pentru ca iubirea mea de toamna, care a inceput in tinerete, a dainuit atat de mult, incat a devenit IUBIREA TOAMNEI MELE si sper sa se continue la infinit.

AMINTIRI. Imagini din filmul "Toamna bobocilor" (1975)

Cum era toamna in timpul copilariei, al tineretii dumneavoastra? Ce sentimente aveati atunci si ce sentimente va cuprind acum?
Asa cum v-am mai spus, inmiresmata, colorata si foarte gustoasa, pentru ca minunata mea mama facea magiunuri din tot felul de fructe. Dar cel mai mult imi placea magiunul de prune cu miezuri de nuca intins pe cate o felie proaspata de paine neagra. Cadeau brumele, iar eu mergeam la scoala cu vreun strugure, vreo gutuie sau cateva nuci in ghiozdan.
Toamnele copilariei mele erau de vis. Desi sunt bucuresteanca din mosi stramosi, tatal meu avea serviciul in diferite zone ale tarii. Astfel, am avut ocazia sa vad cele mai frumoase locuri, sa colind cu prietenele mele de joaca prin paduri, pe dealuri, pe pajisti, cu turme de oi, libera ca pasarea cerului, sa zburd si sa ma bucur de tot ceea ce a lasat Dumnezeu mai frumos pe lume. Caci pe vremea aceea credeam ca aici, pe Pamant, e gradina raiului pe care nu stiu de ce oamenii mari se straduiesc in fel si chip sa o transforme in iad.

Ce semnificatie a avut... "Toamna bobocilor"?
O tripla bucurie. In ordine exacta, prima bucurie ar fi aceea de a juca in filmul lui Petre Salcudeanu, fostul meu coleg de liceu, care pe atunci era un elev subtirel, delicat, visator, cu obrajii rumeni si cu o bucla rebela in mijlocul parului sau carliontat. Nu, n-am fost indragostita de el - m-a distribuit in prima piesa pe care a scris-o si al carei subiect se refera la indaratnicia unor parinti, oameni de la tara, de a nu accepta ca baiatul lor sa se insoare cu o fata mai saraca. Eu eram mama, iar tatal era Harri Brenciu, tatal actualei vedete de televiziune Horia Brenciu. Piesa am jucat-o in cadrul serbarilor scolare. Apoi faptul ca ma intalneam cu Marin Moraru, cu care e o bucurie mare sa fii partener.
In al treilea rand, pentru ca scenariul a fost scris bine, cu situatii credibile, cu dialog fluent, convingator si spiritual, unde am avut prilejul sa ma intalnesc si cu alti parteneri valorosi in regia sigura si inspirata a mai marelui nostru coleg Mircea Moldovan.

Este toamna timpul nostalgiilor si al plimbarilor prin parcuri, pe alei? La ce va ganditi cand spuneti... "A venit toamna!"?
De o buna bucata de vreme ma gandesc... sau mai degraba zic "Da Doamne sa tina mai mult, ca se scumpesc gazele si, vorba lu’ mama mare, «N-are lumea bani de... paine!»".
Si apoi, daca e frumoasa de ce sa treaca repede? Mai ales ca sunt unele proiecte pe care n-am reusit sa le duc pana la capat si parca as vrea sa mai trag de timp... sa-i mai ascult pe Harry Belafonte si pe Tudor Gheorghe si pe Nicu Alifantis, si pe..., si pe..., si sa citesc versuri despre toamna.

Destainuire

Care a fost cea mai frumoasa, interesanta toamna?
Toamna tineretii mele, care se repeta mereu mai frumoasa de 36 ani incoace. Toamna cu cerul cel mai albastru, cu frunzele cele mai colorate, cu cei mai frumosi trandafiri... Toamna in care m-am indragostit de sotul meu, apoi toamna in care ne-am casatorit. Imi aduc aminte ca n-am destainuit nimanui data casatoriei noastre. Ne-am intalnit in fata Sfatului Popular - cum ii spuneam atunci - ne-am luat de mana... toata viata am mers tinandu-ne de mana si ne mai tinem si in ziua de azi... si cat o mai vrea Dumnezeu... Am intrat in sala de ceremonii singuri, spre surprinderea primarului si a celorlalti functionari care se asteptau la o liota de neamuri si cunoscuti.
A fost atat de profund, de curat... primii pasi in Parcul Herastrau la o carciumioara de pe malul lacului, unde, fiind inca devreme, nu erau prea multi consumatori. Ne-am asezat la o masa mai retrasa si ne-am privit in ochi - ceea ce facem si astazi - si am ascultat urarile unui lautar singuratic, pe strunele duioase ale batranei viori.
Deasupra noastra cadeau usor frunzele galbene ale mestecenilor... Cu amandoi pumnii toamna azvarlea bani de aur supusilor sai indragostiti... acasa ma astepta cel mai frumos buchet de trandafiri galbeni - pe atunci nu erau la moda ca astazi... De atunci si pana acum ii primesc in fiecare toamna la data casatoriei noastre.
×
Subiecte în articol: special