Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Dreptate băgată de lege la zdup
Filofteia, Veronica şi Victoria au ales să meargă un an la beci în loc să renunţe la pământul pierdut în tribunale. Povestea celor trei babe încăpăţânate arată că, în România, dreptatea şi legea nu sunt totuna. Între ele se cască o prăpastie: ani de procese şi sentinţe care nu conving pe nimeni. Un exemplu între sutele de mii care ne-au transformat într-un popor de împricinaţi pricinoşi
Dreptatea, băgată la ocnăde lege
- de Valentin Zaschievici
Aşa justifică Filofteia, Veronica şi Victoria, cele trei ţărănci din Valea Danului, hotărârea de a merge la puşcărie, mai curând decât să renunţe la două hectare mari şi late, pământul pe care l-au moştenit de la bunici şi l-au muncit până au ajuns ele însele bunici. Când le-a venit sorocul să-şi execute pedeapsa, au spus în faţa camerelor de filmat: "Dacă nu murim aici, când vom ieşi ne vom întoarce să muncim pământul pe care justiţia ni l-a furat".
Aşadar, nu întotdeauna ceea ce este legal este şi drept? Dar care e atunci diferenţa dintre lege şi dreptate? Aceea că legea te obligă şi se execută, pe când dreptăţii i te supui pentru că o înţelegi?
Iată de ce păţania celor trei babe care au mers la puşcărie, după un proces de 13 ani, pentru pământ nu este un fapt divers. De aceea o şi povestim. Şi ne înfiorăm de înţelesurile grave pe care ni le dezvăluie.
Acum trei sute, cinci sute sau o mie de ani aşa ceva nu s-ar fi întâmplat. Acolo, în satul Valea Danului, pricina dintre cele două grupuri de moştenitori ale acelor prăjini de pământ ar fi judecat-o pe loc, în faţa obştii, bătrânii satului. Care ştiu povestea pământului, istoria familiei şi a bunurilor sale, vecinătăţile şi tot ce trebuie unei drepte judecăţi. Ar fi ascultat moşnegii pe împricinaţi, ar fi deosebit cu uşurinţă adevărul de minciună şi ar fi decis cine are dreptul să bage plugul în acea brazdă şi cine nu. Iar nesupunere în faţa judecăţii n-ar fi fost, pentru că cel vinovat de aşa ceva n-ar mai fi putut rămâne în sat, de ocară, nici o singură zi.
În zilele noastre, o asemenea pricină au judecat-o, vreme de 13 ani, mulţi judecători şi judecătoare, care citesc hârtii, se uită în cărţi şi decid. După cum îi taie capul, inspiraţia şi deşteptăciunea, unul zice hăis şi altul, cea. Ce înseamnă acest proces pentru judecător? O pacoste, cea mai plicticoasă corvoadă de pe lume. Părţile sunt oameni simpli şi neştiutori. Le scoţi vorba din gură cu cleştele. Actele sunt confuze, abia le poţi descifra. Miza e o nimica toată, colea, nişte prăjini de pământ, ce-or fi ele aşa de preţioase pentru oamenii ăştia, că ţara e plină de coclauri

Această poveste, pe care v-o istorisim, e specială pentru că are toate datele sutelor de mii de procese care au făcut ca Justiţia română să nu mai prezinte încredere nici pentru copii. Procese cu acte false şi martori mincinoşi, desfăşurate cu greşeli şi în delăsare, fără pic de solemnitate, parcă anume făcute să-şi piardă lumea şi bruma de încredere în lege. Când pronunţi o sentinţă bâlbâindu-te, căscând şi scărpinându-te în nas, aplicând legea citită din carte, după 13 ani în care nimeni n-a avut curiozitatea să afle adevărul, nu înseamnă că ai făcut şi dreptate. De aceea, sute de mii de români ies din sala tribunalului mai învrăjbiţi decât au intrat, de aceea trei babe aleg puşcăria în deplină cunoştinţă de cauză. Iată pilda acestei poveşti.
A şaptea zi de coşmar
- de Carmen Dragomir

În România tuturor posibilităţilor, criminalii, violatorii, hoţii şi corupţii se plimbă nestingheriţi, iar instanţele judecătoreşti trimit la puşcărie bunici vinovate că au săpat o bucată de pământ. O comedie proastă în care nu şi-au imaginat niciodată că vor juca cele trei bătrâne din Valea Danului. În urma unei sentinţe definitive şi irevocabile dată în 12 decembrie 2007, ele au fost condamnate de Curtea de Apel Piteşti la un an şi trei luni de închisoare pentru nerespectarea unei decizii judecătoreşti. În 1994, mai multe persoane se adresează Judecătoriei Curtea de Argeş pentru a revendica 4 pogoane de teren. După 13 ani de procese, după nenumărate revizuiri şi apeluri, intrate în malaxorul instanţelor, cele trei femei din Valea Danului au ajuns după gratii. De o săptămână nu se mai trezesc cu grija orătăniilor din curte, ci la apelul de dimineaţă. Familie le-au devenit şase infractoare care au făcut de toate, mai puţin omor, iar casă le e de-acum o celulă de şase metri, cu gratii la geam şi paturi suprapuse.


EPOPEEA PÅMÅNTULUI. Pe la 1900, trăia în comuna Valea Danului familia Barbu-Rada, Gheorghe şi copiii lor. Când i-au ajuns bătrâneţile ei au împărţit pământul copiilor, în bucăţi egale, ca să nu fie cu supărare la nimeni. Descendenţii se ceartă acum pe pământul a doi dintre aceşti fraţi, Barbu Maria şi Barbu Gh. Alexandru. Prima tabără o acuză pe cealaltă că şi-a însuşit pământul bunicii lor. Nici una dintre părţi nu are acte de proprietate asupra pământului pentru că în satul cu pricina nu s-a făcut colectivizare, iar terenurile nu au făcut obiectul legilor funciare, singura evidenţă a acestora fiind registrele agricole care s-au introdus în 1946. Maria, cea ai cărei nepoţi au revendicat terenurile de la femeile închise azi la Colibaşi, a plecat din comuna Valea Danului în 1930, astfel că ea nu figurează în registrul agricol. S-a dus la Tulcea unde s-a măritat, a luat numele de Ciurea şi a avut patru copii. Din acest moment, ceea ce s-a întâmplat cu pământul ei este neclar. Ceea ce se ştie precis este că fratele ei, Barbu Gh. Alexandru a rămas în sat, s-a aşezat la casa lui, şi-a înscris pământul la primărie şi la rândul lui l-a lăsat singurului său băiat, Barbu A. Alexandru. O parte din acest teren bătrânul Barbu l-a dat zestre nepoatei sale, Victoria (Barbu) Mihai, şi o parte l-a vândut în ’68 Veronicăi Gheorghe. Amândouă, alături de văduva lui Barbu A. Alexandru, Filofteia, sunt astăzi după gratii.
ŞIRUL PROCESELOR. În 1994, şase descendenţi ai Mariei (Barbu) Ciurea au făcut o acţiune comună la Judecătoria Curtea de Argeş şi au revendicat terenul care le-ar fi aparţinut ca moştenitori. Ei l-au acuzat pe bătrânul Barbu, fratele acesteia, că şi-ar fi însuşit terenul bunicii lor, profitând de faptul că ea a plecat din sat. În 1996, instanţa le dă câştig de cauză. Ceilalţi merg la Curtea de Apel şi câştigă un an mai târziu. Însă, tabăra presupuşilor moştenitori ai Mariei Ciurea nu se lasă convinsă şi, în 1999, din nou la Tribunalul Argeş, câştigă o nouă hotărâre de punere în posesie. La aceasta se face apel şi, în 2001, se dă o decizie, de data aceasta irevocabilă, tot în favoarea reclamanţilor. Astfel că instanţa hotărăşte, doar pe declaraţiile martorilor, că bătrânul Barbu şi-a însuşit terenurile sorei sale după plecarea acesteia la Tulcea, deşi aceasta i le lăsase doar în folosinţă. Aşadar, Filofteia Barbu, Victoria Mihai şi Veronica Gheorghe – în stăpânirea cărora a ajuns pământul revendicat – sunt obligate din acest moment de către instanţă "să respecte proprietatea reclamanţilor".
Pentru că nu au acceptat să dea altora ceea ce sunt convinse că le aparţine, deşi aşa a hotărât Justiţia, cele trei femei au primit în 2002 o amendă administrativă. După decizia irevocabilă, una dintre moştenitoare, Victoria (Ciurea) Constantin, a cumpărat pământul cu pricina de la o parte din ceilalţi moştenitori şi a devenit proprietara majoritară a terenului. Văzând că cele trei bătrâne o împiedică să îl folosească, deşi justiţia îi dăduse dreptate, femeia le face acestora plângere penală. Astfel că, în 2004, pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti, ele au primit un an de închisoare cu suspendare, sentinţă la care au avut patru ani termen de încercare. Pentru că în acest timp au încălcat din nou decizia magistaţilor, refuzând să cedeze terenul, instanţa a ajuns în decembrie 2007 la ultima soluţie de care dispunea: încarcerarea. Aşa se face că bătrânele au ajuns în urmă cu o săptămână, când au fost puse în aplicare mandatele de executare a pedepsei, după gratii. Ele vor fi închise 15 luni, la pedeapsă adunându-se şi perioada de un an primită în 2004 cu suspendare.
ARGUMENTE PRO. Avocatul celor trei bătrâne, Marian Diaconescu, acuză instanţa de fond pentru felul în care a soluţionat procesul, afirmând că de aici au plecat toate necazurile. "Instanţa de fond a refuzat pur şi simplu să verifice apărările noastre, nu a soluţionat excepţiile invocate de noi, nu s-a pronunţat cu privire la acestea, deşi soluţionarea acestora era obligatorie întrucât ar fi făcut de prisos cercetarea fondului cauzei", spune acesta. Concret, avocatul susţine că judecătorii au admis ca probă o adeverinţă de pe rolul agricol prin care se arată că Barbu I. Elisabeta (despre care cei care au revendicat pământul au susţinut în faţa instanţei de fond că ar fi ruda de la care au dreptul la moştenire) a deţinut teren în comună. În fapt, potrivit certificatelor de naştere şi deces, aceasta este cu totul o altă persoană decât Barbu Maria (Ciurea), bunica reclamanţilor. Aceştia recunosc că această adeverinţă a fost folosită, dar că instanţa nu a mai luat-o în considerare. Acest lucru s-a întâmplat însă abia în 1999, după ce al doilea expert a constatat confuzia. În plus, avocatul susţine că, potrivit legii, magistraţii nu ar fi trebuit să accepte proba cu martori şi ar fi trebuit să respingă acţiunea pentru că, din moment ce nici o parte nu avea acte de proprietate pe teren, ar fi trebuit să primeze în faţa instanţei "posesiunea". Adică, potrivit art. 1846, 1847 din Codul Civil, cel care are "o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar (n.r. – este cunoscut ca atare) asupra unui teren, devine proprietar după 30 de ani, aşa cum se precizează la art. 1890".
Mai mult, avocatul susţine că martorii au fost convinşi prin diferite promisiuni să depună mărturie în favoarea moştenitorilor Mariei (Barbu) Ciurea.
După şirul lung de procese şi deznodământul tragico-hilar la care s-a ajuns, avocatul nu mai poate decât să conchidă: "Legea a fost încălcată cu bună ştiinţă de către instanţa de fond, motivele unei asemenea atitudini fiind de două categorii: neştiinţă sau interes în soluţionarea într-un anumit mod a cauzei".
... ŞI CONTRA. De partea cealaltă, avocata celor care le-au dat în judecată pe cele trei femei din Valea Danului, Nina Cursaru, spune că în cei 13 ani de proces clienţii săi au dovedit instanţei că au dreptate prin "expertiză, martori, acte de stare civilă şi adeverinţe de rol agricol". Victoria Constantin (Ciurea), deţinătoarea terenului revendicat, afirmă că a încercat toate variantele de înţelegere cu cele trei femei din Valea Danului, însă n-a avut cu cine. "Am vrut să le las lor pământul să-l muncească şi să-mi dea şi mie dreptul meu, dar n-au vrut". De fiecare dată i s-a spus: "Vă omorâm dacă veniţi aici", susţine aceasta. Deşi valoarea pământului este infimă, Victoria Constantin spune că a continuat atâţia ani procesul pentru că a tot crezut că se termină, a intrat în horă, iar după ce a apucat să cheltuiască atâţia bani pe judecată n-a mai putut să

ŞANSE. Joi, avocatul bătrânelor, Marian Diaconescu, a depus la preşedinţie cerere de graţiere pentru cele trei. Singura lor şansă este în acest moment Traian Băsescu. Iar dacă s-ar întâmpla o minune, femeile sunt hotărâte să meargă până în pânzele albe pentru a-şi recupera pământul, deşi o hotărâre definitivă şi irevocabilă a justiţiei româneşti spune că au ajuns deja acolo.
Citeşte mai multe despre:
special, şi-a, barbu, valea, instanţa, pamant, ciurea, pamantul, veronica, dreptate, filofteia, valea danului

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
-
VIDEO. Cîțu, despre modificarea perspectivei de țară de către agenția de rating S&P: Schimbarea de la negativ la stabil arată că deciziile luate de Guvernul pe care îl conduc au fost bune jurnalul.ro
-
Cătălin Drulă anunță care este stadiul acțiunii pentru desființarea chioșcurilor de la metrou jurnalul.ro
Urinarea cu sânge la bărbaţii este un semnal de maximă alarmă
Infecțiile urinare sunt afecțiuni destul de frecvente și oamenii, de multe ori, le ignoră sau trec cu vederea unele simptome care reprezintă o urgență. Care este semnalul de alarmă cel mai convingător pentru ca...
Tragedia de la „Victor Babeș”. Aritmetica sinistră a pandemiei. Cine numără morții și cine numără banii

Drepturile omului, Colanul și tichia de mărgăritar pentru statul român

Dublu nepotism marca PNL la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate

Dictatura USR-PLUS: ministrul Vlad Voiculescu decide, numește și aprobă
Profitând de starea de alertă, Vlad Voiculescu instaurează dictatura în sistemul de sănătate. USR-PLUS acuză PSD pentru oroarea de la Spitalul Foișor, pe motiv că directorul numit politic de partidul care acum...
Credite bancare uriașe, cu garanții de stat, luate de o firmă din Vaslui, pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Știrea financiară a anului pandemic vine de la Vaslui, unde una dintre cele mai importante companii care activează în domeniul aprovizionării și distribuirii inputurilor pentru agricultură, adică pesticide,...
„Nedeplasabilii” fug mai repede decât caravana de vaccinare
Doi oameni vaccinați dintr-o listă de 75. O primărie cu doar un angajat vaccinat. Caravana de vaccinare s-a întors, în Argeș cu multe dintre dozele de ser pe care le avea pregătite să imunizeze persoane...
Disperare. Stelian Ion se gândește la o nouă OUG împotriva Referendumului pe justiție

Big Brother pentru „UEFA 2020”, în București: recunoașterea huliganului în două secunde

S-a înființat Guvernul Cîțu 3 și’un sfert, care vrea să aducă normalitatea în România, de Ziua Copilului
Florin Cîțu poate candida cu succes pentru Cartea Recordurilor, fiind primul premier care conduce nu unul, nu două, nu trei, ci chiar trei guverne și un sfert. Cabinetul pe care îl conduce oficial este format din tr...
Să trăiți, dom’ procuror! Mizele uriașe ale trecerii Poliției în subordinea Parchetelor

Tupeu maxim! Ludovic Orban, proiect de lege pentru a scăpa HORECA de pagubele produse de… Guvernul Orban

O lege de tot rahatul: primăriile, puse să treacă la naționalizarea bălegarului din bătăturile țăranilor

Legea salarizării unitare 3.0 taie din banii românilor, sub pretextul discriminărilor
Suntem deja într-o criză economică evidentă, dar bine mascată de cifre trucate și de declarații politice. Spre deosebire de situația din 2009, când Guvernul Boc și-a asumat tăierile salariale, în Guvernul...
Război total între PNL și USR-PLUS. Liberalii vor ca poliția să verifice cererile de vize de flotant
Un grup numeros de deputați PNL a inițiat un proiect de lege care lovește direct în aliații de la USR-PLUS. Actul normativ vrea să condiționeze eliberarea vizelor de flotant de proba că persoana care solicită lo...