E ceva putred la Curtea de Apel Alba Iulia!

Unul dintre numeroasele procese strămutate la Curtea de Apel Alba Iulia, multe soldate cu decizii controversate, vizează un litigiu aparent banal, şi anume, proprietatea asupra unui teren situat în Braşov. Însă, în acest caz, decizia curţii este una fără precedent, ea inversând, practic, părţile implicate în proces, pârâtul devenind reclamant şi invers.

În anul 2002, terenul de circa 14.000 mp – aflat la acea dată în administrarea Institutului Pasteur din Bucureşti – a fost retrocedat dnei Bacher Gerda, fiica fostului proprietar. Astfel, Primăria Braşov emite Dispoziţia nr. 1762/04 octombrie 2002 de restituire către Bacher Gerda, care îşi trece terenul în Cartea Funciară. Apoi, în mod firesc, Consiliul Local Braşov revocă Institutului Pasteur dreptul de "administrare operativă" asupra terenului. Şi cu asta, lucrurile păreau că s-au rezolvat. Dar patronii de la "Pasteur" (institutul a fost privatizat de fostul ministru al Agriculturii, Ioan Avram Mureşan în anul 2000, spre sfârşitul mandatului său) nu se obişnuiesc cu ideea că au pierdut bunătate de teren, situat pe drumul spre Poiana Braşov, la o aruncătură de băţ de centrul municipiului de sub Tâmpa. Aceştia atacă în contencios decizia Consiliului Local, dar instanţa le respinge cererea. Urmează un lung şir de procese intentate de cei de la "Pasteur", împotriva Primăriei Braşov, dar şi a proprietarei terenului. Însă, deşi reprezentanţii institutului recurg la fel de fel de chichiţe, inclusiv la o procură falsă, smulsă bătrânei Gerda Bacher, toate instanţele, fără excepţie – de la fond la apel – le resping rând pe rând cererile, dând drept de cauză pârâţilor. La un moment dat, şi anume, în anul 2005, firma braşoveană Gabi’s Development cumpără terenul de la proprietara tabulară Gerda Bacher, în scopul dezvoltării unui proiect imobiliar, şi intră ca intervenient în procesul aflat în derulare cu Institutul Pasteur. În vara anului 2008 la Curtea de Apel Alba Iulia, unde dosarul a fost strămutat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are loc, în sfârşit, ultimul act al acestui lung şir de procese: judecarea recursului formulat de Institutul Pasteur. În mod surprinzător, instanţa Curţii de Apel Alba Iulia anulează toate hotărârile celorlalte instanţe şi dă drept de cauză Institutului Pasteur, pe care-l transformă din reclamant în... pârât!

O SENTINŢĂ DE POMINĂ
Sentinţa Curţii de Apel Alba Iulia este următoarea: "Admite recursul declarat de reclamanta SN Institutul Pasteur SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1231/Ap/2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. 4131/Ap/2004 şi a sentinţei civile nr. 5759/2004, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. 3363/2004 şi, în consecinţă: Modifică în tot hotărârile atacate şi constată exercitat şi intervenit retractul litigios, opus de reclamantă în contra SC Gabi’s Development SRL, prin care SN Institutul Pasteur SA Bucureşti dobândeşte de la aceasta drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare cu nr. 498/ 25.03.2005, autentificat de BNPA Cazan Maria şi nr. 669/21.02.2006, autentificat de BNPA Isbăşoiu Florea şi obligă reclamanta la plata către retractatul cesionar, SC Gabi’s Development SRL, a sumei de 1.382.315 RON, reprezentând preţul real al cesiunii, cu dobânzile aferente din ziua plăţii şi a cheltuielilor făcute de cesionar. Constată stins prezentul proces. Irevocabilă".

GĂSELNIŢA CU "RETRACTUL LITIGIOS" – O GAFĂ DE PROPORŢII
Potrivit Dicţionarului juridic, retractul litigios constă în "manifestarea unilaterală de voinţă, prin care debitorul unui drept litigios – transmis de (titular sau) creditor unei alte persoane, printr-un contract de vânzare-cumpărare sau printr-o cesiune de creanţă cu titlu oneros – poate să stingă litigiul şi totodată obligaţia sa, oferind cesionarului (cumpărătorul dreptului) – adică noului său creditor – suma (preţul) cu care aceasta a cumpărat efectiv creanţa (sau dreptul) de la cedent, împreună cu toate cheltuielile cumpărării şi cu dobânzile aferente de la data plăţii cesiunii". Toţi juriştii cu care ne-am consultat au fost de părere că invocarea de instanţa Curţii de Apel Alba, în această speţă, a retractului litigios reglementat de art. 1402 şi 1404 Cod Civil este total greşită, deoarece cele două articole invocate fac parte din Capitolul 8 Cod Civil, care reglementează cu totul altceva (cesiuni de creanţe), în nici un caz litigii privind bunuri imobiliare (case, terenuri etc.). De altfel, capitolul cu pricina este intitulat chiar aşa: "Despre strămutarea creanţelor şi altor lucruri necorporale". Dar, chiar dacă ar fi fost vorba despre un litigiu privind o cesiune de creanţă în decizia adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia, instanţa a poziţionat greşit cele două părţi, făcând din proprietar... propriul debitor şi din reclamant... creditor, ceea ce este aberant. Mai mult, art. 45 din Codul Comercial prevede negru pe alb: "Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din Codul Civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt commercial". Or, cumpărarea de firma Gabi’s Development a terenului în cauză de la proprietarul de drept al acestuia, în scopul dezvoltării unui proiect imobiliar, este un autentic "fapt commercial".

Pe scurt, decizia curţii este una netemeinică şi nelegală. Totuşi, completul care a dat această decizie, probabil fără precedent, a lăsat, cum s-ar zice, un loc de întors, în sensul că nu a decis şi trecerea terenului în proprietatea Institutului Pasteur: "Se va constata stins prezentul proces, urmând ca reclamanta să-şi înscrie dreptul de proprietate în CF (...) în baza unei noi hotărâri judecătoreşti".

Care hotărâre, completăm noi, se va lua eventual într-un final, prin judecarea unui recurs, tot la Curtea de Apel Alba Iulia, eventual cu acelaşi complet de judecată.

POLITICIENI – MAGISTRAŢI – AVOCAŢI
Să mai notăm că avocatul Institutului Pasteur, care a invocat în acest proces de pomină "retractul litigios", este liderul PSD Alba, Ioan Rus, fost prefect al judeţului, iar preşedintele completului de judecată care a dat această decizie aberantă este fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Alba, Augustin Mândroc, un traseist politic trecut pe la mai multe partide. În fine, jurista Institutului Pasteur, Carmen Păştin – fostă poliţistă, fostă judecătoare, fostă avocată – a stat în centrul a numeroase scandaluri, redate de presa din întreaga ţară. Chiar Jurnalul Naţional, în iunie 2007, preciza: "Răsfoind presa ultimilor ani, am aflat că aceasta este o persoană ciudată, un fel de denunţător de profesie. Bunăoară, la data de 30 iunie 1994, printr-un Decret al preşedintelui de atunci, Ion Iliescu, Carmen Păştin a fost revocată din funcţia de judecător financiar al Colegiului Jurisdicţional al Camerei de Conturi Călăraşi. Apoi o găsim implicată, în calitate de reprezentant al Ministerului Turismului şi ulterior în cea de avocat, în scandalul legat de Hotelul Cota 1.400, deţinut la acea vreme de controversatul «Gigi Kent». De asemenea, «avocata» Carmen Păştin a fost amestecată în afacerea «Banca Internaţională a Religiilor». Iată ce scria ziarul Ziua la 23 octombrie 2002: «Avocata fostului Consiliu de Administraţie al BIR, Carmen Păştin, a ameninţat-o făţis pe judecătoarea Cristina Negru Dumitru că o va înlătura din magistratură. Efectul imediat: Cristinei Negru i-a fost luat dosarul şi predat colegei de birou, Maria Zamfir». O lună mai târziu, agenţia Mediafax anunţa că, potrivit decanului Baroului de Avocatură Bucureşti, Toma Dragomir, avocata Carmen Păştin a fost suspendată din funcţie «pentru că are nişte dosare disciplinare». Mai mult, în 2004, Baroul Bucureşti a decis, prin Hotărârea nr. 2/25.03.2004, excluderea din profesia de avocat a dnei Păştin Carmen, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 70 alin. 1 din Legea 51/1995".

O privatizare "marca Ioan Mureşan"

Institutul Pasteur a fost privatizat de ex-ministrul Agriculturii, Ioan Avram Mureşan, celebru prin scandalurile de corupţie în care a fost implicat. Afacerea s-a perfectat pe ultima sută de metri a mandatului său, în toamna anului 2000. De notat că la acea dată nu exista nici un act legislativ care să reglementeze privatizarea institutelor de cercetare. Abia în anul 2004 a fost emisă în acest scop o hotărâre de guvern. Cu toate acestea, Mureşan a dat institutul unor "parteneri strategici", româno- americanii Sorin Stănescu şi Alexandru Adrian Stângă, mai exact, firmei acestora, A&S International, în baza legislaţiei privind societăţile comerciale. Mâna dreaptă a lui Mureşan în această afacere, ca şi în multe altele, pentru care a făcut obiectul multor cercetări penale, a fost Cristina Gheymant. Că madam Gheymant a urmărit în timpul "negocierilor" nu interesele statului român, ci pe cele ale viitorilor proprietari ai institutului o demonstrează faptul că, după privatizare şi după căderea lui Mureşan de la conducerea Ministerului Agriculturii, ea a fost angajată cu un salariu "corespunzător" chiar la o firmă a celor doi fericiţi câştigători, şi anume, Farmavet SA.

Deh! Serviciu contra serviciu!


"Retractul litigios nu se poate exercita decât de cel contra căruia s-a formulat pretenţia, nicidecum de cel care a pornit procesul sau care contesta existenţa unui drept"
C. Hamangiu / Tratat de Drept Civil