EDIŢIE SPECIALĂ/Poveşti de la Moş Nicolae

Unele dintre cele mai frumoase poveşti care s-au scris vreodată. Împreună cu Moş Nicolae  am ales câteva dintre ele şi le-am pus pe un CD  care vă va fi dăruit mâine, 5 decembrie. O Ediţie Specială cu CD. Poveşti, personaje bune şi personaje rele, Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene sau Zmei-Paralei, Muma Pădurii, Gheonoaie.

Poveşti despre poveşti. Românii trăiau într-o magică lume! Viaţa satului, ritualizată, plină de simboluri, includea şi un panteon bogat de poveşti, de basme, de personaje, de lucruri magice... de... tărâmuri magice. Obişnuiţi să vedem în viaţa satului doar simplitate, nu realizăm de fapt multitudinea obiceiurilor, tradiţiilor, cutumelor satului. Multe dintre acestea erau împărtăşite copiilor de către părinţi, sub formă de poveşti, cât erau încă mici. În viaţă, copiii nu puteau intra nepregătiţi! Aşa a apărut "Gheonoaia", "Zmeul", "Baba Dochia", "Ciuma Pădurii", "Dragobetele" etc.

SFĂNTUL NICOLAE
Faptele milosteniei Sfântului Nicolae către săraci şi nevoiaşi, către cei plini de datorii şi flămânzi sau goi au fost pentru el obişnuite ca respiraţia. Însă cel mai mare merit al Sfântului Nicolae este, poate, condamnarea ereziei lui Arie, în cadrul Sinodului ecumenic de la Niceea din anul 325. Conform ereziei, Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul Nicolae a argumentat cu multă însufleţire natura dumnezeiască a lui Hristos, în timp ce ereticul Arie, de faţă la dezbateri, a susţinut în continuare învăţătura sa greşită în faţa celorlalţi episcopi, încât Sfântul Nicolae, deşi blând de felul lui, i-a dat ereticului o palmă.  
Mai este cunoscut şi ca sfântul care a salvat de la căderea în prostituţie a celor trei fete ale unui om sărac, prin darul său pe care l-a lăsat la uşa casei lor.
În Viaţa Sfântului Nicolae mai aflăm despre o minune care stă mărturie la faptul că este luat drept ocrotitor al corăbierilor şi al celor care călătoresc pe ape.

ÎN LUMEA SATULUI
Colecţiile magice de poveşti, creaţiile populare şi legendele îşi trag seva din lumea tradiţională a satului. Basmele populare au drept izvor obiceiul străvechi de a povesti. Prin intermediul lor, omul de rând îşi exprima aspiraţii imposibil de atins în realitate.
Doina Işfănoni, directorul ştiinţific al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", interpretează basmul şi îi conferă legendei un dublu aspect: "Arta povestitului are dublu rol. Pe de o parte, oamenii de la sat păstrau vie în comunitate amintirea unui fond mitologic, arhaic. Comunitatea respectivă, prin succesiunea generaţiilor, se impunea să nu-l piardă. Era legat de valorile morale, de relaţia dintre bine şi rău. Era legat de eroism, de onestitate, de lucrurile bune şi rele. Blaga spunea
la un moment dat: «Basmul este un fel de geografie mistică a spaţiului vital al omului». Se reflectă în naraţiune. Apoi, există cealaltă conotaţie: a povestitorului, a omului cu har, a persoanei alese, a celui care este înzestrat cu o memorie bună, un talent narativ în sensul restituirii plăcute. Darul povestirii nu-i la îndemâna oricui. Asta făcea ca unul dintre oameni să devină în comunitate persoană aleasă. Şi prin faptul că avea o memorie bună, dar era şi bun orator. În felul acesta, în relaţiile umane s-a cristalizat o altă relaţie... cea care adună în prispa povestitorilor copiii, tineret, dar şi pe cei maturi. Ţăranul nu avea prea mult timp de poveşti, dar o dată cu iarna timpul lui este dedicat spiritualităţii populare".

DOUĂ POVEŞTI DESPRE MOŞ NICOLAE
Poporul român a făurit şi poveşti legate de Moş Nicolae sau Sânnicoară, atribuindu-i tot felul de puteri supranaturale.
Tudor Pamfile în cartea "Sărbătorile la români" citează o povestire culeasă din Bucovina în care sfântul a scos zapisul din mâna Necuratului. Iată un fragment din povestire: "Dumnezeu a făcut contract cu Nifărtache, ca cei vii să fie ai lui Dumnezeu şi cei morţi ai lui Nifărtache. Dar văzând Dumnezeu că e rău, a trimis pe Sf. Neculai să întrebe cine poate lua contractul acela de la el. Sf. Neculai a stat treizeci de ani la poarta iadului. Îl vede Nifărtache şi trimite un drăcuşor la dânsul să-l întrebe ce vrea. Când a ajuns drăcuşorul departe, Sf. Neculai l-a făcut praf". Apoi ne spune povestea culeasă de marele etnolog că Nifărtache a trimis alt drăcuşor, dar i-a poruncit să nu se mai apropie. Are loc apoi un dialog în care Sf. Neculai cere azapisul, iar Necuratul îi zice că îl poate lua de la el numai cel Născut din Duhul Sfânt. Sfântul îi răspunde că Acela este Iisus Hristos. În felul acesta zapisul nu a mai avut putere, spune povestirea, împletind fabulaţia populară cu elemente dogmatice.
Basmele, legendele, poveştile, snoavele... toate acestea umpleau şi încă umplu lumea copiilor, uneori şi pe cea a adulţilor. Oamenii mari intrau pe neştiute în pielea personajelor din poveştile spuse copiilor, să fie treaba bună, şi povestea spusă frumos. Uneori însă întâlnim oamenii care-au rămas în suflet copii. Oamenii mari cu inimi de turtă dulce... Din poveştile lor, din amintirile lor se hrănesc copiii. Nu-i de colo să-ţi educi copiii cu poveşti meşteşugite, cizelate de generaţii şi generaţii de povestitori. Rămâne esenţa. Rămân lucrurile cu adevărat importante. E chiar un lucru mare!

TEATRU
O lume fantastică în care găsim prinţi, zâne, crăiese, vrăjtoare. O lume frumoasă în care, în final, binele trebuie să triumfe. Unde puteam găsi un astfel de colţ de Rai? La teatrele pentru copii. Acolo unde personajele de poveste sunt stropite cu "apă vie" şi devin cât se poate de reale, animate de actorii care ştiu să pătrundă cu măiestrie dincolo de lumea de poveste, reuşind să capteze atenţia celor mai pretenţioşi spectatori.
Cum redevin oamenii mari copii? Pentru actorii teatrelor, pentru cei mici, misiunea este pe de o parte foarte grea, pe de altă parte foarte simplă. Ca să aflăm răspunsul la această întrebare am făcut un popas la Teatrul Ion Creangă, acolo unde, în Ajunul Crăciunului anului 1964, într-o altă clădire însă, era pus în scenă primul spectacol de teatru pentru copii: Harap Alb, în regia lui Ion Lucian.
De atunci au trecut 44 de ani...

CONCURS
Ca în fiecare an, Moş Crăciun vă invită la un concurs. "Dragi copii... mai este puţin şi vine vremea mea să vă fac o vizită acasă! Dar ca să ştiu ce vă doriţi am nevoie de scrisorile voastre. Aşa cum aţi făcut şi anul trecut, vă rog să îmi scrieţi la Jurnalul Naţional.
Dragii Moşului, aveţi două posibilităţi să îmi scrieţi: moscraciun@jurnalul.ro sau Jurnalul Naţional, Piaţa Presei LIbere nr. 1, corp D, etaj 8, sectorul 1, cu menţiunea pentru Moş Crăciun. Nu uitaţi să treceţi numele vostru, adresa şi un număr de telefon. Vă dau câteva exemple din scrisorile primite anul trecut. Unele dintre ele m-au emoţionat până la lacrimi.  «Dragă Moş Crăciun, eu sunt un copil cuminte şi ţin să te anunţ că eu nu am preferinţe, dar sunt dispus începând cu data de astăzi să primesc orice cadou precum: dulciuri, jucării, obiecte de îmbrăcăminte şi altele». Sau poate aşa: «Dragă Moş Crăciune, Mă numesc... şi sunt elev în clasa a III-a. Aflaţi, dragă Moş Crăciune, că la... mă aflu în plasament familial, fiindcă părinţii m-au părăsit şi nici măcar nu ţin legătura cu mine. Mie mi-e dor de mama mea (...) şi mi-ar fi drag s-o văd şi să mă vadă. O să aibă surpriza că am crescut mare. Au trecut trei ani! Acum ştiu să scriu şi să citesc.  N-am uitat învăţăturile mamei: credinţa în Dumnezeu, politeţea şi cinstea. Aici, cu toate eforturile asistentei maternale, dragă Moş Crăciune, sunt încă un străin!   Dar eu cred în tot ce e frumos, ÎN TINE, Moş Crăciune! Te iubesc, Moş Crăciune, ca pe tatăl meu!  Nu e puţin lucru să ai un tată de Crăciun! Aştept un semn că mă iubeşti sau măcar un pupic».
Sau: «Dragă Moş Crăciun, Sunt Carla, fetiţa blondă cu ochi albaştri, de 7.1/2 ani, care te aşteaptă nerăbdătoare să vii încărcat cu daruri multe.
Mami mi-a spus că în întreaga lume, Crăciunul este cea mai îndrăgită sărbătoare. De Crăciun, fiecare trebuie să încerce să fie mai bun, să lase la o parte toate supărările şi nemulţumirile şi să petrecem toţi câteva zile de dragoste şi armonie în familie. Ce poate fi mai frumos decât seara de Crăciun, când feeria ne învăluie, ascultăm colinde, servim tradiţionala cină festivă, iar zarva noastră, a copiilor, umple casa, în timp ce emoţionaţi şi bucuroşi desfacem cadourile de sub brad. (...)». Scrieţi-mi pe adresele de la Jurnalul Naţional şi darurile vor fi multe, frumoase sau... gustoase! În Ediţia Specială de Crăciun vor fi anunţaţi câştigătorii."

Basme minunate

Jurnalul Naţional vă invită mâine să citiţi o Ediţie Specială dedicată tuturor categoriilor de vârstă: "Poveşti de la Moş Nicolae", şi să ascultaţi un CD cu basme. Din paginile ediţiei, aflaţi povestea lui Moş Nicolae şi viaţa Sfântului Nicolae, dar şi câte ceva din viaţa scriitorilor de poveşti şi poezii pentru cei mici. CD-ul conţine poveşti în interpretarea unor actori renumiţi: Silvia Chicoş, Octavian Cotescu, Alexandru Săndulescu, Anda Călugăreanu sau Ştefan Ciubotăraşu. Cât despre autorii poveştilor, în versuri sau proză: Otilia Cazimir, Barbu Ştefănescu Delavrancea, H.C. Andersen, Fraţii Grimm, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, George Coşbuc, Tudor Arghezi... cine oare nu le îndrăgeşte operele? Pe CD se regăsesc poveşti preţuite de cei mici: Fetiţa cu chibrituri, Feciorii croitorului, Bunicul, Vulpea bearcă, La scăldat, Baba iarnă intră-n sat, Povestea gâştelor, Bunicul şi nepotul, Zdreanţă sau Pupăza din tei. Vă invităm, dragi copii, părinţi şi bunici, să pătrundeţi în lumea basmelor.