Memorie colectiva si trasee turistice la Budapesta. Spre deosebire de romani, ungurii au "rezolvat" trecutul comunist transformandu-l in repere ale memoriei colective si obiective turistice introduse cu succes in circuitele internationale.
Corespondenta din Budapesta de Cristina Diac
Memorie colectiva si trasee turistice la Budapesta. Spre deosebire de romani, ungurii au "rezolvat" trecutul comunist transformandu-l in repere ale memoriei colective si obiective turistice introduse cu succes in circuitele internationale.
In aceasta toamna, Ungaria a comemorat 50 de ani de la revolta anticomunista din toamna lui 1956. O cifra rotunda care te face sa presupui intentii si manifestari de evaluare a efectelor si victimelor trecutului. Cu atat mai mult cu cat, din 1990 incoace, ei isi sarbatoresc ziua nationala la 23 octombrie, data la care in urma cu o jumatate de secol s-au declansat evenimentele consemnate de istoria comunismului mondial ca inceput al sfarsitului de regim.
Cum si-au "rezolvat", asadar, vecinii nostri maghiari mostenirea comunista? Judecand dupa anunturile belicoase ale rafuielilor romanesti cu un trecut declarat "mort" in urma cu 16 ani, te-ai astepta, ca, - daca s-ar face dupa masurile noastre - , la Budapesta sa fi fost ori sa fie razboi civil.
La timpul lor... Cu asemenea ganduri ne-am deplasat la Budapesta, orasul care a ridicat in toamna lui 1956 baricade in fata tancurilor sovietice. Ungurii revendicau ceea ce nimeni din lagarul comunist nu indraznise in acea vreme sa ceara: pluripartidism; stabilirea colaborarii cu sovieticii si cu celelalte state pe baza principiului egalitatii si neamestecului in treburile interne; retragerea trupelor sovietice; libertatea totala de opinie si libertatea presei.
Elemente de constructie a reprezentarii. Impresia de ansamblu pe care ti-o da vizita in acest muzeu este aceea ca a fost destinat generatiilor tinere si in general celor care n-au cunoscut "in direct" un regim totalitarist. Mesajul este cat se poate de clar si de precis: ceea ce a fost nu poate sa se mai repete, trecutul repudiat fiind de-acum obiect de muzeu. Pentru vizitatorii care l-au trait, e un bun prilej de ordonare a amintirilor si de corectare a cunostintelor false pe care le-au asimilat in scolile si din ziarele de altadata. La intrare primesc reportofoane cu casti ale caror casete contin explicatii in limbile de larga circulatie. Pe peretii salilor sunt montate alte dispozitive audio unde doritorii pot asculta mar-turii privind acel trecut, discursuri ori muzica reprezentativa. Filme documentare pe tema prezentata in fiecare sala ruleaza pe monitoarele montate pretutindeni. De pe cele trei niveluri ale institutiei retin atentia salile dedicate taranilor (concepute sub forma unui labirint simbolic al cotelor construit cu ziduri din celebrul sapun botezat "Cheia" in Romania), afiselor publicitare din vremea anilor â60, lagarelor de munca, procesului Imre Nagy (reproduce sala tribunalului cu mobilierul de epoca si ofera posibilitatea ascultarii in casti a procesului), reconstituirea biroului consilierilor sovietici si a cabinetului liderului comunist Racoszi, precum si automobilul de lux marca Zill a acestuia. Indelung zabovesc vizitatorii in Sala Crucilor ca Sageti, realizata sub forma unui compozitii. Incadrata de uniforme ale membrilor partidului de extrema dreapta maghiar si uniforme SS, in centru se afla o masa lunga si goala, pregatita ca pentru oaspeti. In capul ei, Ferenc Szálasi - statuie in marime naturala de factura celor din Galeria Tussaud a figurilor de ceara. Fotografii, filme si emisiuni radiofonice propagandistice ale extremei drepte de-o parte iar de cealalta imagini simbol ale deportarii si chinurilor evreilor maghiari. In spatele statuii lui Szálasi, Dunarea curge proiectata pe un mare ecran - simbol al drumului fara intoarcere facut de evreii ucisi la imbarcarea pe vase, in iarna dintre 1944 si 1945, si totodata al neputintei revenirii a unor asemenea epoci. La subsol, vizitatorii au prilejul sa cunoasca instrumentele de tortura, sa incerce toate tipurile de celule si sa se infioare in lumina si aerul "natural" al inchisorii de groaza si chinurile ei.
La alegere, suveniruri. Muzeul s-a deschis la 24 februarie 2002. Dupa cum ne-au informat Máthe áron, muzeograf la Casa Terorii. De atunci si pana in prezent au fost peste doua milioane de vizitatori. Cei mai numerosi vin in grupuri - turisti straini in excursii organizate, clase de copii si tineri cu profesorii lor. Pretul unui bilet obisnuit de intrare este circa 7 euro cu reducerile adecvate pentru studenti si celelalte categorii favorizate in asemenea circuite. Ca orice institutie turistica de prestigiu, muzeul are o librarie. Vizitatorului i se pun aici la dispozitie informatii in pliante, brosuri si carti anume concepute despre locul pe care tocmai l-a vizitat ori despre tara in care se afla in toate limbile de larga circulatie. Cumpara si trimite vederi si carti postale cu exponatele Casei Terorii ori cu frumusetile Budapestei. "Piedica in calea uitarii" si cadouri pentru familie si prieteni sunt numeroasele marfuri cu "specific local" - statuete, cani, pixuri, agende inscriptionate cu simbolul Casei Terorii, lumanari ornamentale reprezentand busturi ale lui Lenin, Stalin, Racoszi si multe altele. Dupa cum ne-au marturisit vizitatorii cu care-am stat de vorba si insemnarile citite din cartea de impresii a Casei Terorii, mai eficiente decat toate discursurile anticomuniste si antinaziste sunt amintirile-simbol ale acestor epoci prezentate intr-un asemenea loc. Ungurii si-au "rezolvat" asadar rafuiala cu trecutul totalitarist cu beneficii deopotriva spirituale, politice si... pecuniare!
|
La noi s-a propus demolarea Casei Poporului
|
|
Un muzeu al terorii este si Muzeul de la Sighetul Marmatiei, tributar insa stilului de conceptie al memorialului de la Doftana. Daca e roman, vizitatorul Muzeului Terorii de la Budapesta nu va putea suprima analogia mentala dintre institutia fondata de guvernul maghiar cu concursul unor prestigiosi specialisti si potentialitatile ce le-ar fi oferit Casa Poporului din Bucuresti.
Ce mai spatiu multimedia si interactiv, de reputatie mondiala, s-ar fi putut concepe pe un asemenea suport arhitectural cu mijloacele moderne utilizate la Budapesta! Ce mai cantine muncitoresti cu cozi la meniul "specific comunist", magazine cu "marfuri socialiste" ori camine culturale satesti cu program interactiv de sedinte ODUS, repetitii pentru "Cantarea Romaniei" si concursuri ale "muncii, tineretii si frumusetii" s-ar fi putut organiza sub imensitatea boltilor si culoarelor ei!
Mintea romanului de pe urma! - iti vine sa zici amuzandu-te si la gandul unei industrii a suvenirurilor cu marca "epocii de aur". Amintirea propunerii de dinamitare a uriasei constructii facuta de cativa intelectuali "luminati" sterge insa gandul spre gluma.
|
|
Bibliografie despre Transilvania
|
|
In Romania, istoria recenta este obiectul preocuparilor mai multor institute de cercetare. Cartile cu continut stiintific sunt insa totdeauna adresate unui public restrans, educat in acest sens.
Judecand insa dupa cartile de istorie recenta prezente in librariile budapestane, vecinii nostri s-au maturizat si sub acest aspect inaintea noastra. Au depasit stadiul editarii de documente - gen reprezentat cu succes in regimul comunist - si al culegerilor de studii lipsite de unitate metodologica, stilistica si grafica.
Timp de cateva ceasuri am zabovit intr-o imensa librarie cu patru niveluri din Piata Nyugatti. Am rasfoit tratate bogat ilustrate pe tema lui 1956, dar si biografii dedicate lui Kadar, personaj complex care si-a pus amprenta de nesters asupra istoriei comunismului maghiar. Am remarcat numarul mare al albumelor pe tema Transilvaniei si felul in care au fost "periate" toate asezarile mai rasarite ale provinciei, astfel incat sa fie prezentat istoricul fiecarui castel sau casa declarata monument, in opera de opt volume
ce le-a fost inchinata.
|
|
Nu ratati!
|
|
Parcul Statuilor din Budapesta demonstreaza cum poti sa obtii beneficii de pe urma comunismului.
|
Citește pe Antena3.ro


