"Ei ne-au inecat!"

Dunarea continua sa trimita oameni in pribegie. Reporterii Jurnalului National se afla in punctele nevralgice, unde au intalnit lacrimi, mizerie, deznadejde si neincredere in autoritati. Rast, Manastirea, Spantov, Bechet sau Ostrov sunt numai cateva dintre ele...

Satenii din satul inundat Rast au fugit in corturile ridicate pe ogoare acum doua saptamani. De atunci, sinistratii traiesc din zvonuri si din apa de ploaie. Lipsa de informare ii face pe unii sa doarma si acum sub cerul liber, desi sunt corturi inca neocupate, iar mancarea se strica inainte de a fi impartita la toata lumea.

Pe marginea soselei ce da in comuna Rast, printre corturi, e un pat in aer liber. In el stau infofoliti, intr-o plapuma grea, doi batrani. Un el si o ea. "Noi suntem prea in varsta sa mai putem sa dam din coate, sa primim cort, cum au facut cei tineri." Insa la nici cinci sute de metri de batranii din pat exista corturi goale, vreo zece la numar. Nimeni nu le-a spus lucrul asta.

In corturile deja ocupate o gasim pe Raela, o fetita de o luna. I-a fost frig asta noapte. S-a nascut cu doua saptamani inainte de a veni prapadul, iar cealalta jumatate din scurta viata a petrecut-o intr-unul din corturile militare aduse de armata. Cand micuta se mai trezeste in toiul noptii si plange, mama care doarme in acelasi pat mai trage o patura pe ea si o linisteste "Ssss! cu mama...". In aceeasi incapere din folie mai dorm 23 de persoane in cinci paturi. Iar cine nu are loc in ele se intinde pe jos, pe saltele.

APUSUL RASARITULUI. In tabara de sinistrati de la Rast, localnicii, oameni gospodari, se trezesc si acum cu noaptea in cap sa-si hraneasca orataniile. Prin lumina chioara a diminetii, se vad siluetele sinistratilor care orbecaie printre corturi. "Ada graul! Da la rate! Muta calul!" Nea Stefan, un sinistrat, mulge vaca pe marginea canalului de irigatie secat ce desparte de sosea campul cu zeci de corturi ingramadite, desi pe islaz e destul loc. Are barbatul o bucurie secreta in sufletul lui. Nu e vorba de promisiunile guvernantilor, nici de vorbele lui Becali, ca ridica tot satul peste doua luni. Singura fericire a lui, de cand e sinistrat, e ca Marinuta l-a facut pe Rica. Vaca i-a fatat chiar acolo, in buza cortului de patru persoane care ii inlocuieste frumusetea de casa cu opt camere cazuta. Acum, nea Stefan sta si-si priveste in ochi cumnatul din fata lui. Se uita unul in ochii celuilalt si, ca din senin, incep sa planga amandoi. Uite-asa, barbati in toata firea cum ii vezi. "Cortul asta e cerul noastru si casa noastra. Aici avem doar aerul", zice o alta sinistrata.

ACASA. Pentru satenii din Rast corturile sunt singura casa

SCOLARII. Dimineata la sapte, in centrul taberei, o tanara rroma isi imbratiseaza cele doua fetite si le mangaie pe amandoua pe obraji in acelasi timp. "Negrele lui mama", le alinta ea si le mai curata grijuliu cate un fir de praf de pe hainele de sarbatoare. Femeia asteapta cu o ora inainte sa vina microbuzul care urmeaza sa le duca la scoala pe fiicele sale. Nu au cu ele nici caiet, nici carti, nici pix. Pe toate le-a luat apa. Nici ceilalti 20 de copii nu mai au de pe ce invata. Cu exceptia a doua mogaldete de fete cu camasile apretate, care si-au scapat caietele si manualele.

Lumea se aduna din ce in ce mai multa pe ulita principala a taberei de sinistrati. Intre cele peste 40 de corturi militare asezate de o parte si de alta a drumului acoperit de un nor de praf e un vuiet continuu: "...tu-l pe Tariceanu". "Da’ Basescu, cum sa zica el ca nu poate...", "Lasa ca Becali...", "A cazut si moara... Nu dau paturi si la tigani...". "O «rumanca» mi-a furat un sac cu grau din fata". "A mai cazut o casa." Un copil de doi ani, in bratele unei mame, rontaie un stiulete de porumb plin de namol". "Nu-l lasati sa mai rontaie, ca e murdar". "N-are nimic. Asa-i la tara. Nu-i ca la oras", raspunde mama. O coada de zece metri e in spatele ei, in fata dispensarului improvizat tot intr-un cort. Oamenii stau sa isi faca vaccinul impotriva tifosului. Altii vin la doctor pentru ca au racit din cauza dormitului pe jos in corturi.

NECESITATE. Oamenii au nevoie de haine, corturi si saltele

TARICEANU, AMENINTAT. De fiecare data cand pronunti numele lui Tariceanu sau al presedintelui, o ura nestapanita rasare din privirile sinistratilor. "Nu apa ne-a inecat, ei ne-au inecat." Zeci de oameni cu care am vorbit se jurau ca, nu cu mult timp in urma, au auzit o explozie care a coincis cu momentul aterizarii elicopterului lui Tariceanu pe malul Dunarii. "Eram la o distanta de doi kilometri de bresa, cand am auzit bubuitura. I-as arde pe toti pe rug ca ne-au inundat", striga la noi Nicolae Cazan si scoate de la piept o iconita cu Maica Domnului. Nicolae doarme in caruta si acum, desi are cort impachetat. Exista un zvon care a impanzit satul cu aceeasi repeziciune cu care apa a ras Rastul. Rationamentul tuturor sinistratilor e acelasi. Autoritatile au spart digul voit, chiar sub ochii premierului, pentru a nu pune in pericol o ferma piscicola de la Bistret. Nimeni din partea autoritatilor nu a incercat sa le vorbeasca si sa-i convinga cu adevarat ca doar natura e de vina. O parte din varianta satenilor este confirmata si de primarul comunei Rast, Iulian Silisteanu. Acesta ne-a declarat ca gasise inainte de inundatii o solutie pentru evitarea dezastrului de la Rast, Bistret si Negoi. "M-am consultat cu specialisti atunci, fosti angajati de la Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare si mi-au propus sa facem o bresa intr-un dig transversal care separa doua bazine de acumulare. Astfel, apa ar fi urmat un curs care nu ar fi pus in pericol casele. Dar ala, Mihailov si nu mai stiu cum... cu apele astelea... mi-a zis: «Du-te domnule de-aici», ca am eu harta mea. Si dupa asta, Dunarea s-a revarsat in sat", zice edilul. Subprefectul judetului Dolj ne zice ca a auzit doar din zvonuri de varianta asta.

In tabara sinistratilor gandul ca satul le-ar fi putut fi salvat ii inraieste. Vizitati din ce in ce mai rar de autoritati, singuri sub corturi, mai au un singur vis. Strainatatea. O mama ne-a zis cu fericire in glas ca cei doi fii ai ei sunt plecati peste hotare si spera ca au scapat pentru totdeauna de tara asta. Un baietandru va pleca peste doua zile. Parintii lui, capsunari de ani buni in Spania, il vor lua pentru totdeauna si pe el acolo. Iar un batran invarte un fir de iarba printre dinti si se roaga la Dumnezeu sa fim cotropiti. "De francezi sau de germani. Doar asa ne-ar conduce cineva mai capabil."

SUB FOLIE

Rastul din corturi, de sute de ori mai mic ca intindere decat Rastul caselor, acolo unde porcii, vitele si oamenii dorm laolalta ingramaditi pe o palma de pamant, ia forma unei sinistre asezari rurale din cauciuc. S-a ridicat o posta intr-un container, dispensarul e intr-un cort, politia la fel. Gradinita satului, unde vor invata o suta de prescolari, tot intr-un cort va fi improvizata. Exista si baie comunala, cu dusuri pentru femei si barbati. Tot in cort. Dar multi se plang ca nu au apucat sa faca dus. "De Pasti m-am spalat. Doar atunci. Si stiti cu ce? Cu apa minerala...", se destainuie un batran. Si mai au un of sinistratii... "S-a impartit salam la lume, dar unii au primit mai mult, iar altii n-au primit deloc. Carnea s-a stricat si a fost data la porci", se plange un satean intre doua varste.