In spatele oricarui om politic mare se afla, adesea in modestie si anonimat, un mare si ales suflet de femeie.
Capricioasa cum e, viata scoate uneori la iveala oameni-giuvaer, precum aceasta sfioasa doamna. Noua nu ne ramane decat sa le pretuim stralucirea.ROXANA ROSETI
O silueta tremuranda
isi framanta mainile
cu disperare in plina
noapte. Este atenta, nu cumva
sa-i observe zbuciumul vreo
slujitoare. Vorbeste singura,
iar cuvintele-i soptite tradeaza
indoielile unui suflet nobil:
"Sunt prea slaba, prea firava,
alaturi de un sot prea aspru.
Nu pot suporta aceasta povara.
Dar, curaj. Dumnezeu ma
va ajuta, pentru ca vom crede
in misiunea noua pe care ne-a
dat-o, pentru ca voi uita de mine
pentru tara". Doamna Elena
Cuza se zbate, rugandu-se
singura in iatac, intr-o noapte
de ianuarie. A primit vestea
alegerii: era 5 ianuarie 1859,
iar adunarea electiva de la Iasi
il proclamase in unanimitate
domn al Moldovei pe Alexandru
Ioan Cuza. La 24 ianuarie,
Bucurestiul il va alege domn al
Munteniei pe acelasi candidat.
Sufletul ei de femeie simpla,
ce nu putea suferi eticheta,
a simtit imediat povara
coroanei domnesti.
Teama si stare
de confuzie
Anturajul nu o gasea frumoasa:
mica, subtire, cu o
expresie severa, timida. O
micuta conservatoare ce
gandea ca viata politica nu li
se potriveste femeilor. Dubla
alegere ca domnitor a lui Cuza
din ianuarie 1859 a venit ca o
surpriza pentru ambii soti.
Desi si-a controlat emotiile
fata de cei din jur, teama
Elenei a sporit. Era tanara si
lipsita de experienta, complet
nepregatita pentru noua
situatie. Iata ce iiscria mamei
ei: "Mane voi merge la o
receptie si marturisesc starea
de confuzie. Am trait intotdeauna
departe de societate si
nu cunosc nici eticheta, nici
obligatiile pe care trebuie sa
mi le asum. Sper in generozitatea
compatriotilor mei,
care-mi vor ierta naivitatea
si simplitatea". (cf. Magazin
istoric, ian. 1998).
Fascinanta personalitate
a lui Alexandru Ioan Cuza
avea sa marcheze secolele XIX
si XX cum putini conducatori
romani au reusit s-o faca.
Doar sapte ani de domnie...
Dar ce ani! Ani de occidentalizare
si creare a structurilor
unei tari moderne.
Suflet caritabil
Cu tinuta dreapta, cu
parul negru pieptanat in
doua parti, in rochii dantelate,
cu camelii albe in par,
Elena se straduia din rasputeri
sa se ridice la nivelul
asteptarilor si al indatoririlor
sociale ce iireveneau ca
prima doamna a tarii. Lua
parte la ceremoniile de la
palat, prezida dineuri, organiza
baluri si spectacole de
teatru, primea personaje
importante in audiente particulare.
Dar... Intr-una din
salile palatului, prietenii o
gaseau deseori croind haine
pentru saraci.
Atentia ei s-a indreptat
mai ales asupra orfanilor. A
creat azilul care ii poarta
numele, instalat la Cotroceni,
in 1862. S-a preocupat si de
educatia femeilor, de problemele
batranilor, de imbunatatirea conditiilor din
spitale, a intemeiat muzee si
a ctitorit monumente publice.
Alecsandri ii va dedica
"Mariei Sale Doamnei" volumul
de poezii populare, ca un
semn al legaturii dintre sufletul
ei si al poporului roman.
Deja, in cercurile inalte, era
numita "minunata principesa
".
Momente
de cumpana
Cuza era un mare patriot,
dar, dupa cum subliniaza
unii dintre contemporanii sai,
din nefericire, cam libertin.
Elena a cautat sa-l impuna
celor ce nu-l priveau cu ochi
buni. O pandeau o camerista
platita, care-i vindea tainele
vietii particulare, si boierii
invidiosi pe Cuza. Doamna
Elena, cu obisnuita ei tinuta
dreapta, strangea mana
tuturor si zambea.
Viata sentimentala tumultuoasa
a lui Cuza a creat
deseori momente de criza,
marcate de mai scurte sau
mai lungi perioade de despartire, cand Elena pleca in
strainatate, mai ales la Paris.
Ea si-a ascuns cu demnitate
suferinta, chiar si atunci cand
problemele personale au
devenit publice.
Istoricii noteaza ca, atunci
cand se pregatea abdicarea
domnitorului, organizatorii
loviturii de stat din 1866 au
avut grija sa izoleze apartamentul
Elenei Cuza si
camerele copiilor. Elena a
incercat sa ajunga la sotul ei,
dar i s-a raspuns ca nu se mai
afla in palat. Apoi, acesta a
parasit tara, fara sa o mai
astepte. Intreaga familie i-a
cerut Elenei sa divorteze. Desi
multi o acuzau de lasitate, a
simtit ca tot ce putea face era
sa nu-l paraseasca.
Totdeauna alaturi
Dorea sa-i fie alaturi domnitorului,
cu riscul de a-si
calca in picioare demnitatea.
Avea convingerea ca daca ar
proceda altfel, viata i-ar fi de
prisos. Sotul ei era acum un
exilat, era deci datoria ei sa-i
stea in preajma. Impreuna
cu copiii din flori, si-a urmat
sotul in exil, veghindu-l pana
in ultimele clipe ale vietii.
Anii de exil ai lui Cuza au
fost cei mai fericiti pentru ea.
Au calatorit impreuna la
Ems, Paris, Aix les Bains,
Reichenhall, si-au cumparat
o casa frumoasa la Dabling,
langa Viena, o alta vila langa
Florenta, pentru a se stabili
in final la Heidelberg. Castigase, in sfarsit, respectul
lui Cuza, chiar daca nu si
dragostea. L-a ingrijit, cat a
fost bolnav, in ultima perioada
a vietii, si l-a vegheat
cand i-a murit in brate, la
Hotelul Europa din Heidelberg.
Dupa moartea sotului,
Elena s-a intors in tara. Cuza
a fost inmormantat la Ruginoasa,
Iasi, iar in 1944
ramasitele pamantesti au
fost duse la Curtea de Arges,
apoi la Biserica Trei Ierarhi
din Iasi.
Epilog
O batranica invesmantata
in straie negre isi face
plimbarea zilnica. "Ce frumoasa
a fost ziua de ieri",
gandeste ea.
Se implinisera 50 de ani
de la Unire si ii primise la
casuta sa din Piatra-Neamtpe studentii adusi de profesorul
Nicolae Iorga. A avut
emotii naucitoare pentru o
femeie de 83 de ani. I s-au
adresat omagii din toate
colturile tarii, carora le-a
multumit "in numele lui
Alexandru Ioan Cuza". "Am
supravietuit tuturor", isi
spune ea cu mandrie.
Intr-adevar, Elena Doamna,
batranica in negru, supravietuise tuturor celor
care ii marcasera viata in
vreun fel.
A murit la putin timp
dupa aniversarea unei jumatati de veac de la Unirea
Principatelor.
Cea care se bucurase, in
timpul vietii, de simpatia
imparatului Frantei, Napoleon
al III-lea, a prietenilor
apropiati lui Cuza, a lui Carol
I, Ferdinand si a Mariei a parasit aceasta lume cu demnitate,
la fel cum a trait.
CV
- Elena Cuza, pe numele ei de fata Elena Rosetti-Solescu, era fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai Rosetti, nascuta Sturdza.
- S-a nascut la 17 iunie 1825 la Solesti, in tinutul Vasluiului, inrudindu-se cu neamul Sturdzestilor, al Balsilor si al Cantacuzinilor.
- A primit o educatie aspra, caracteristica epocii: guvernanta, pension. Plus anturajul literar al matusii sale, Agripina Sturdza. In 1844 l-a intalnit pe Cuza si a decis ca e omul de care vrea sa-si uneasca destinul. S-a stins din viata la 2 aprilie 1909.
- A fost inmormintata la Solesti, proprietatea familiei.
INEDIT
Elena nu putea avea copii,
prin urmare, trecand peste
resentimente, i-a infiat pe
cei doi baieti ai domnitorului,
Alexandru (Sasa) si
Dimitrie, rod al iubirii acestuia
cu Maria Obrenovici,
fiica boierului Costin
Catargiu. I-a iubit si i-a crescut
pe fiii lui Cuza de parca
ar fi fost ai ei. Oficial, s-a
spus ca fusesera adoptati
doi orfani, dar toata lumea
stia adevarul. Mama Elenei,
Catinca Rosetti, nu era de
acord cu aceasta situatie,
considerand inadmisibila
prezenta la Curte a copiilor
din flori. Binevoitoare, cum ii
era felul, Elena le-a luat
apararea copiilor, gandind
ca asa este mai bine pentru
toata lumea. Dimitrie, mezinul,
suferea din cauza unei
afectiuni pulmonare. A ales
sa isi traiasca viata din plin,
la Paris, dar in cele din
urma s-a sinucis, la Ruginoasa
- resedinta de vara a
domnitorului Cuza, in toamna
anului 1888 (cf. Magazin
istoric, ian. 2004). Alexandru
era lipsit de vointa,
atras de politica, si-ar fi
dorit sa il mosteneasca pe
Cuza, dar o afectiune congenitala
cardiaca l-a obligat
sa duca o viata linistita. Se
va casatori cu Maria Moruzi,
dar va muri in timpul unei
calatorii in Spania, in 1889.
Prin testament, Ruginoasa
revenea sotiei lui Alexandru,
Maria Moruzi, alaturi de
care traise numai sase luni,
si nu mamei adoptive. In
1893, Maria Moruzi-Cuza
s-a recasatorit pentru numai
o zi cu Ionel Bratianu, fiul
celui care il detronase pe
Cuza. Pana la urma,
Bratienii au donat Ruginoasa
Spitalului Caritatea
din Iasi, conform dorintei
Elenei. Batranii spun ca
asupra Ruginoasei, una dintre
cele mai impozante proprietati ale Sturdzestilor,
plana un blestem. Ruginoasa
a reprezentat, pe timpul
domniei lui Cuza, locul
preferat de odihna al Elenei.