Eleonora Cioran: „Nu cred că am vreo şansă să obţin eu acele manuscrise!”

Eleonora Cioran a acceptat sa clarifice povestea manuscriselor gasite de ea dupa moartea sotului, care au ajuns sa fie vandute la licitatie la Paris, dar si implicarea sa in procesul intentat lui Simone Baulez, frantuzoiaca ce a descoperit in pivnita cele 37 de ca­iete scrise de Cioran.

O doamna fragila, in varsta de 86 de ani, care a suferit pana acum trei operatii pe coloana, mi-a deschis usa casei sale din Sibiu, unde traieste inconjurata de carti scrise de si despre Emil Cioran. Fost medic internist, Eleonora Cioran a fost casatorita timp de 33 de ani cu avocatul Gheorghe Stavrescu, care a murit in urma unui accident cerebral. 'Dupa doi ani, a aparut Aurel Cioran. Mi-a adus caietele lui Eminescu, pe care le avea de la Noica. Apoi a venit cu discuri si carti. Aveam o comunicare extraordinara. Dupa o vreme ne-am casatorit. Nas ne-a fost Constantin Noica', isi aminteste doamna Cioran.

'Da’ ce-i aici? Se vede ca a venit orientul!'
In 1980 a fost impreuna cu sotul sau la Paris, si atunci l-a cunoscut pe Emil Cioran: 'Ne-a asteptat in Gare de l’Est. Cei doi frati, ardeleni ade­va­rati, desi nu se vazusera de 30 de ani, s-au salutat cu «Servus, ma!». S-au imbratisat, m-a imbratisat si pe mine, apoi s-a uitat la bagajele noastre si a zis: «Da’ ce-i aici? Se vede ca a venit orientul!» Noi aveam trei va­lize: una cu hainele mele, una cu ale lui Aurel si una cu cadouri, fete de mese din bumbac cu macrame, ca ori­cum n-aveau nevoie de nimic. Casa lui era foarte simpla. Singurele obiecte decorative erau un buchet de flori proaspete si un covor tesut de mama lui'.

Emil Cioran inchiriase pen­tru fratele sau un apartament in rue de Sèvres si acolo se intalneau la masa cei doi frati, Eleonora si Simone Boué. 'Simone era gospodina, schimba fata de masa de fiecare data. Insa, la un moment dat, a adus o tarta din care a curs siropul pe masa, ceea ce a facut-o sa exclame: «Pisa misi!». Era tot ce invatase ea din limba ro­ma­na', se amuza doamna Cioran. Apoi scoate din biblioteca o carte in limba germana, scrisa de Friedgard Thoma, ultima iubita a lui Emil Cioran, imi arata coperta pe care filosoful apare in lumina si spune: 'E foarte interesant cum dragostea il intine­reste si-l infrumuseteaza pe om. In fond, o dragoste nu-ti apare oricand!'.

Cumnata filosofului a aflat dintr-un articol pe care l-am publicat in Jurnalul National ca are proces la Paris pe 25 ianuarie. Nu stie unde si nici la ce ora: 'Laurence Tacou, fiica lui Tacou, un prieten de-al lui Emil, m-a tot sunat si m-a tinut la telefon, apoi a venit la mine si mi-a spus: «Sunteti mostenitoarea lui Cioran, dati-mi procura sa va reprezint in procesul impotriva acestei doamne, Baulez».
Era un proces care se derula de trei ani, iar eu nu ma puteam duce, eram bolnava si nici nu aveam bani. Asa ca i-am dat procura. Acum vorbim despre cele 37 de caiete de la Paris, apoi despre manuscrisele pe care le-am gasit eu', precizeaza doamna Cioran.

Un troler pentru hartii
Ea a aflat despre Simone Baulez si descoperirea sa la stiri. La un moment dat a fost sunata de madame Baulez: 'Nu ma simteam prea bine si i-am raspuns nepoliticos. Am vazut ca Simone Baulez nu e femeie de serviciu, cum s-a scris in alte articole. Frantuzoaica e inteligenta, mi-a placut de ea din articolul tau. Nu cred ca am vreo sansa sa obtin eu acele manuscrise. Dar, daca le-as obtine, cu o parte din bani as face burse pentru studenti saraci'. Pentru ca Laurence Tacou nu o tine la curent cu mersul procesului si pentru ca se teme ca va fi din nou pacalita, doamna Cioran intentioneaza sa-i retraga procura.

Laurence Tacou a mai pacalit-o o data. La vreo 13 ani dupa ce al doilea sau sot, Aurel Cioran, a murit, Eleonora Cioran a gasit intr-un dulap mai multe hartii scrise de mana lui Emil Cioran.

'Am sortat timp de trei luni notitele si actele filosofului, apoi m-am gandit sa le fructific, eu, care-mi inchei in curand capitolul. Am vorbit cu Laurence Tacou, a venit la mine, am scos documentele pe masa si, dupa foarte scurte tratative, ea a venit cu un troler, a bagat hartiile acolo si a plecat. Mi-a spus ca le ia pentru un colectionar. Eu nu mi-am dat seama ca sunt asa de valoroase. Apoi am avut proasta inspiratie sa spun ca mi-au fost furate. Am spus «furate» in sensul ca s-a profitat de varsta si de boala mea', explica doamna Cioran. Acum e fericita ca documentele au ajuns la Biblioteca Academiei Romane: 'Mi-am dorit mereu ca opera sa circule, sa fie publicata, sa ajunga la public!'.