Deranjată de acuzaţia de furt adusă de Eleonora Cioran şi de fiul acesteia, Şerban Stavrescu, editoarea lui Cioran în Franţa, patroana editurii L'Herne, Laurence Tacou, a ieşit miercuri la înaintare cu un comunicat în care prezintă varianta personală a celor întâmplate. Astfel, Laurence Tacou a dezvăluit suma pe care i-a plătit-o Eleonorei Cioran în 2010 pentru documentele licitate la 7 aprilie la Paris, şi anume 36.000 de euro. Actul nu a fost încheiat la notariat din cauza insistenţei fiului Eleonorei Cioran de a fi semnat mai repede actul de vânzare, după cum a declarat într-un talk-show tv Gina Puică, prietena şi traducătoarea cu care colaborează Laurence Tacou. Actul fiind de fapt o înţelegere între părţi, în prezenţa a diverşi martori. La rândul ei, Eleonora Cioran confirmă că actul făcut nu s-a încheiat la notariat, dar adaugă faptul că ea a insistat asupra acestui aspect: “Am făcut o înţelegere de mână. Eu le-am rugat să chem notarul, dar ele mi-au spus că nu au timp. Le-am spus şi că asta nu e ceva legal, e numai olograf, nu are valoare. Nu, că noi ne grăbim. N-avea timp.”
Eleonora Cioran nu îşi dă seama de ce Laurence Tacou menţionează în acel comunicat că îşi rezervă dreptul de a o acţiona în judecată: “Eu nu i-am adus nici o acuză şi am dezminţit toată povestea. Un sâmbure de adevăr există însă, pentru că fiului meu i s-a părut la acel moment ceva foarte suspect. Pentru că dânsa, venind cu o prietenă, aceasta s-a dus în camera de alături şi a închis uşa. Probabil, nu ştiu, a vrut să se concentreze. Aici erau şi alte persoane, documentele erau pe masă şi ele şi-au luat ce au crezut de cuviinţă. Eu, la buna înţelegere, le-am trimis să ia ce doresc din acele documente. Dar nu am ştiut la acel moment că documentele sunt atât de apreciate.”
Laurence Tacou mai precizează în comunicatul amintit că Eleonora Cioran i-a mărturisit cum a încercat în zadar să vândă arhiva mai multor instituţii culturale din România şi că a apelat la ea pentru a găsi un cumpărător pentru diverse manuscrise în limba română ale lui Cioran. Editoarea spune că a primit de la cumnata lui Cioran o listă cu respectivele bunuri, listă pe care a transmis-o spre evaluare unor experţi de la Paris, iar aceştia au estimat că valoarea arhivei nu depăşeşte 35.000 - 40.000 de euro.
Eleonora Cioran ne-a spus ieri că înţelege, totuşi, supărarea lui Laurence Tacou, dar nu are de gând să fie ea cea care să lămurească eventualele neînţelegeri, în ciuda faptului că tot în cursul zilei de ieri, d-na Tacou precizează într-un alt comunicat, că urmare a clarificărilor făcute de ea miercuri, cumnata lui Emil Cioran a sunat-o în aceeaşi seară şi şi-a cerut scuze, inclusiv în numele fiului ei, pentru acuzaţiile de escrocherie şi furt pe care le-au făcut: “O fi şi ea deranjată de ceea ce se întâmplă. Eu i-am transmis să mă sune. Eu nu am de ce să o sun, nu mă simt deloc vinovată. Poate mai curând ea să sune, pentru că ea este cea care m-a abordat mereu cu telefoane după telefoane pentru arhivă.”
Cumnata marelui filozof român mărturiseşte că e deranjată de faptul că nebănuind reala valoare la care pot ajunge documentele licitate la Paris, a acceptat de la Laurence Tacou o sumă atât de mică: “Oricare dacă ar fi în locul meu, ar considera la fel. Păi tu îmi dai mie 36.000 de euro şi tu iei 500.000? Dar licitaţia este la noroc. Dacă există amatori, poate să iasă foarte bine. Greşeala ei este că nu mi-a spus de licitaţie. Eu i-am pus ei trei întrebări: cui au fost vândute documentele luate de la mine, cine a organizat licitaţia şi cine a luat banii. Drept care ea s-a ofensat.”
Sătulă de acest scandal, cumnata lui Cioran insistă că cel care se află în spatele acestei nebunii este Gabriel Liiceanu: “Ceea ce mi se întâmplă este o calomnie din partea domnului Liiceanu, care se răzbună. El e autorul moral al acestui scandal. În definitiv, toate documentele sunt în ţară. Dumnezeu aşa a vrut, ca ele să se întoarcă. Aşa că ce mai au de comentat? Şi nu înţeleg în ce calitate fac acest lucru şi el şi domnul Sorin Ilieşiu.”
Gabriel Liiceanu a precizat miercuri seară la un post de televiziune că presupune că Laurence Tacou şi Eleonora Cioran “s-au înţeles cum pot exploata mai bine financiar documentele care trebuiau, potrivit testamentului lui Aurel Cioran, să rămână în România la Biblioteca Astra din Sibiu. În jurul banilor pe care Laurence Tacou i-a sugerat pe sub nas d-nei Eleonora Cioran, cele două au intrat într-un dans în care una fiind mai abilă, a câştigat, iar cealalată, mai puţin abilă, a pierdut.”