Escaladează vârfurile lumii cu tricolorul la piept

Coco Popescu se pregăteşte să cucerească cel mai înalt vulcan din Antarctica
A urcat pe cinci dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din lume şi a escala­dat şase dintre cei mai înalţi vulcani. De fiecare dată când pleacă într-o expediţie, pe lângă echipamentul special nu uită niciodată să pună în bagaj drapelul României. O cheamă Crina Imola Popescu şi are 15 ani.

Toată lumea îi spune Coco. Are chipul şi alura unui copil, determinarea şi curajul unui adult trecut prin multe. Vorbeşte cu inocenţă despre locuri pe care cei mai mulţi dintre "oamenii mari" se tem să le înfrunte. Şi vrea să ajungă "cel mai sus". "Nu m-a speriat niciodată mun­tele. Nu mi-a fost niciodată frică. De fapt, nu mi-e frică, în general... de ni­mic anume. Am văzut oameni cărora le era frică. Dar atunci când se în­tâm­plă asta, nu încerci să încurajezi. De fiecare dată când unui om îi e frică de munte, îi spui adevărul. E mai bine decât să-i spui că totul o să fie bine. Pe munte trebuie să ştii ce faci, în primul rând. Dacă ţi-e frică, nu e locul tău acolo. Dacă ştii şi eşti sigur pe tine şi-ţi cunoşti limitele... Asta e foar­te important. Atunci o să fie bine. În domeniul ăsta nu e bine să-ţi forţezi li­mitele", spune ea zâmbind.

A urcat pentru prima dată pe munte la 6 ani şi jumătate, pe Vârful Omu. A fost iniţiativa părinţilor ei şi de atunci Coco a spus mereu "mai vreau!", "mai sus!". Au urmat Alpii (Vârful Dente del Gigante), Olimp, Ararat şi Mont Blanc. Apoi Kalaptar în Nepal, Kazbek în Caucaz, Da­mavand şi Alam Kuh în Iran. Avea doar 12 ani şi joaca se transformase în treabă serioasă. "Atunci am aflat de Seven Summits şi Seven Volcanoes. Sunt două circuite formate din cele mai înalte vârfuri şi cei mai înalţi vulcani de pe cele şapte continente şi care reprezintă probabil cea mai mare provocare pentru alpinişti. Şi am decis că vreau să le fac. La sfârşitul lui 2008 am urcat pe Ojos de Salado în Atacama, cel mai înalt vulcan din lu­me, apoi, în ianuarie 2009, pe Acon­cagua în America de Sud. Au urmat Kilimanjaro în Tanzania şi Elbrus în Caucaz. Aveam deja trei vârfuri din Seven Summits şi patru din Seven Volcanoes. Atunci am pri­mit titlul de «Maestru al Sportului»", ex­plică adolescenta. O dată cu acest ti­tlu a venit şi singurul ajutor pe care Coco l-a primit vreodată de la statul ro­mân - un premiu de 15.000 de euro. "I-am folosit pentru a urca pe Cho Oyu, un vârf din Himalaya. Avea pes­te 8.000 de metri, dar am reuşit să ajung numai până la 6.700. A fost o lecţie importantă pentru mine şi am învăţat să aleg siguranţa înaintea do­rinţei de a cuceri un munte. Proble­ma a fost că nu am reuşit să mă acli­ma­tizez perfect, aşa că ne-am întors", îşi aminteşte ea.

Anul acesta, în februarie, Coco a cucerit vârfurile Kosciuszko, Giluwe şi Carstensz Pyramid din Oceania. Apoi, în vară, au urmat Pico de Orizaba şi McKinley din America de Nord. Mai are un vulcan - Mount Sidley şi două vârfuri - Mount Vinson şi Everestul, pentru a încheia cele două circuite. Şi e hotărâtă să le urce pe toate până în vara anului viitor.

În septembrie a început şcoala. E în clasa a IX-a la liceul din Râşnov, specializarea Turism cu predare bi­ling­­vă: română/germană. Deocamda­tă nu ştie ce vrea "să se facă atunci când va fi mare". "Oricum, ceva le­gat de munte şi de sport!", spune cu siguranţă. La cei 15 ani ai ei Coco urăşte machiajul, discotecile şi, mai ales, fustele. "Am fost o dată în discotecă, dar am zis că nu mă mai duc. Pentru că nu găsesc nici un rost. Dansul nu-mi place deloc. Iar fustă cred că am purtat de trei ori în viaţa mea, şi asta înain­te de vârsta de 13 ani", spune amuzată. N-are prieten. De ce? "Păi de ce? Până la urmă, prietenii mei sunt pe munte şi asta îmi trebuie acum. Plus că, între şcoală şi antrenamente, nu prea am timp de nimic altceva".

Ce-i place? "Tot ce e legat de munte - snowboard, bicicletă, că­ţărare..."
Pe 21 decembrie trebuie să plece în America de Sud şi de acolo în Antarctica. Acolo are de înfruntat Vârful Vinson şi vulcanul Sidley. "După ce îl escaladez pe ultimul o să fiu prima femeie din lume care termină circuitul Seven Volcanoes", spune Coco. Iar cuvântul "femeie" sună tare ciudat din gura unei puştoai­ce cu ochii azurii de numai 15 ani. Siguranţa din vocea ei te convinge însă că nimic din ce spune nu-i o glumă.

Dacă până acum în fiecare expediţie Coco era însoţită de tatăl ei, în cea din Antarctica va merge singură. "Tata va rămâne în America de Sud, în Ţara de Foc". "Ne-ar fi costat prea mult să merg şi eu cu ea şi oricum ne e destul de greu să strângem banii ne­cesari şi aşa", spune Ovidiu Popescu, tatăl alpinistei. Nici el, nici ea, nu par însă îngrijoraţi. Coco râde când o întreb dacă nu-i e teamă: "Nu. Pentru că ştiu că, oricum, pe munte nu mă bazez pe tata. Pe munte te bazezi doar pe tine". Iar tatăl încuviinţează din ochi.

Plecarea e pe 21 decembrie, aşa că sărbătorile le va face departe de mama şi de sora ei mai mică. "Asta e cea mai grea parte din expediţiile mele - că mă gândesc ce-o face mama şi mi-e dor de ea... Mai ales de sărbă­to­ri. Anul trecut am făcut doar Cră­ci­u­nul acasă, iar de Revelion eram în Turcia, escala noastră în drumul spre Australia. Acum doi ani am făcut Crăciunul pe Ojo de Salado, în Chile, în tabăra de vârf, şi Revelionul la Mendoza, în Argentina. Comunic destul de puţin cu mama atunci când sunt plecată. Pe net, când suntem în oraşe, şi la telefon, dar nu foarte mult. Doar atunci când se poate. Şi cred că şi ei îi e dor de mine...".

Dorul de mama şi de casă în­seam­nă pentru Coco şi dor de România. În fiecare expediţie are steagul cu ea, iar când ajunge pe vârf, prima poză e cu tricolorul. "Mi se pare normal să fac asta, pentru că România e ţara în care m-am născut şi pe care sunt mândră să o reprezint peste tot în lume". Ce ţi-a oferit ţie România? "Păi, în primul rând, un loc minunat unde să stau. Un loc pe care pot să-l numesc «acasă». Nu m-am gândit niciodată să plec de aici şi nici unul dintre locurile prin care am fost nu m-a atras atât de mult încât să vreau să rămân", spune Coco.

Deşi are şase recorduri de vârstă, tâ­năra alpinistă spune că n-a urcat niciodată vreun munte cu gândul să de­păşească performanţa altora. "Eu nu le contabilizez. Întotdeauna când am decis să escaladez un munte sau altul am făcut-o pentru că aşa am simţit. Am vrut să urc. Oricum, chiar dacă nu era vorba de nici un record, tot mergeam". Spune că nu ştie ce o să facă după ce termină circuitele "Se­ven Summits" şi "Seven Volcanoes", "dar o să merg în continuare pe munte!".

Pentru majoritatea expediţiilor în care a fost Coco, tatăl ei a reuşit să găsească sponsori. Pentru cea din fe­bruarie anul acesta s-au descurcat singuri. "Am făcut un împrumut la ban­că de vreo 18.000 de euro", po­ves­­teşte Coco.

"E greu, pentru că e foarte scump - echipament, drum, ca­zare, mâncare, asigurări...". Pentru cea care va urma, în Antarctica şi America de Sud, unde va escalada ul­timul vulcan şi penultimul vârf, Coco are nevoie de 70.000 de euro. "Am plătit deja avansul de 5.000 de do­lari şi o rată de 32.000 de dolari. Şi mai sunt două termene de plată - pri­mul e pe 14 octombrie, de 16.000 de dolari şi apoi încă 12.000 de dolari. Avem ceva promisiuni pentru sponsorizări şi sperăm să putem strânge banii...", spune tatăl alpinistei, Ovi­diu Po­pescu.

Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Coco să ducă steagul României şi în Antarctica, aveţi la dispoziţie următoarele conturi bancare pentru donaţii deschise la
BCR RÂŞNOV:
CLUBUL MONTAN ALTITUDINE (CIF 23461968)
Cont RON:
RO62 RNCB 0058 0987 5236 0001
Cont EURO:
RO35 RNCB 0058 0987 5236 0002
Cont USD:
RO08 RNCB 0058 0987 5236 0003

Mai multe despre Coco puteţi citi pe site-ul expediţiei - www.celmaisus.ro, pe site-ul ei - www.cocopopescu.com, sau pe blogul crinacocopopescu.blogspot.com.
"Eu intru destul de rar pe internet, pentru că nu prea am timp, dar îmi place să văd că sunt oameni care mă încurajează şi îmi sunt alături", spune Coco.