Este criză? Ba nu. Ba da. Ba nu. Ba da.

Peste dealuri zgribulite, peste ţarini zdrenţuite, a venit aşa, deodată, criza cea întunecată... Cri-cri-cri., criză gri, nu credeam că o să vii...
Veştile venite de peste Ocean erau din ce în ce mai îngrijorătoare, iar criza financiară ameninţa să se răspândească în lumea întreagă. "Îmbătat" de creşterea economică de 8,2% înregistrată în primele trei luni ale anului şi de 9% în trimestrul al doilea, Guvernul nostru visa frumos, cu duduitul economiei în ureche.

La 2 septembrie 2008, premierul Călin Popescu Tăriceanu ne prevedea un viitor luminos. "Dacă actualele tendinţe economice se menţin, România poate deveni, la orizontul anului 2014, a şaptea sau a opta putere economică a Europei", declara el la o întâlnire cu diplomaţii.

Optimismul nu l-a părăsit nici după falimentele în lanţ din SUA. La 17 septembrie, premierul Tăriceanu îi trimitea pe români să-şi cumpere case peste Ocean. "Vă repet că nu vor fi efecte. Eventual s-ar putea să aibă efecte pozitive, pentru că o serie de active imobiliare din Statele Unite se vor ieftini şi s-ar putea să fie români dispuşi să cumpere în America diverse active imobiliare", sugera Tăriceanu.


SE SIMTE, DAR NU PROFUND
Cursul leului şi bursa autohtonă nu l-au ascultat însă pe Tăriceanu şi au luat-o razna. Drept pentru care premierul a în­ce­put să-şi nuanţeze declaraţiile. "Sigur că există anumite efecte: se va înregistra o anumită criză a lichidăţilor, creditul se va scumpi. Per ansamblu, putem spune fără nici un fel de ezitare că economia Ro­mâniei nu este expusă în mod major la efectele acestei crize. S-ar putea ca anul viitor să avem o creştere economică mai mică decât anul acesta, dar nu care să ne afecteze în mod profund", spunea el. Preşedintele Traian Băsescu îi ţinea iso­nul: "Se simte, dar nu ne va afecta profund". Mai mult, el se declara convins că şi în 2009 România va înregistra o creş­te­re economică de 5%-7%.

Consensul de­cla­ra­tiv are ca explicaţie faptul că ambii oficiali se aflau în campanie electorală: în timp ce Tăriceanu visa la un nou mandat de premier, Băsescu aduna voturi pentru PD-L. Economia nu credea însă în aceste promisiuni deşarte. Fabricile au trecut la sistarea activităţii ca urmare a lipsei de comenzi, au trimis oamenii în concedii forţate şi chiar au trecut la dis­po­ni­bi­li­zări. Alro Slatina, Arcelor Mitall Hunedoara şi Galaţi, Oltchim Râmnicu-Vâlcea, Dacia Piteşti sunt doar câteva dintre societăţile care au oprit temporar activitatea. Nici după ce au recunoscut oficial că am intrat în criză, conducătorii n-au încetat să ne ducă cu zăhărelul.
SEMNELE REDRESĂRII DIN MAI, RECESIUNE ÎN IUNIE
La începutul anului 2009, preşedintele Traian Băsescu combătea criza cu salata şi ne sfătuia să cumpărăm numai produse româneşti ca să-şi revină economia. Iar la 15 mai, premierul Emil Boc vedea semnele redresării: "Eu văd partea plină a paharului. Adică, era de aşteptat ca în primul trimestru să avem o scădere economică. Ceea ce este oarecum îmbucurător e că începând cu luna martie şi cu aprilie se văd semne de redresare, care ne dau speranţa că ceea ce facem este bine, pe de o parte, la nivel guvernamental, şi că într-un nu foarte lung interval de timp vom depăşi această criză economică", declara premierul Emil Boc la 15 mai 2009. Şi promitea că va apăsa pe pedala investiţiilor, pentru că aceasta este principala modalitate de depăşire a crizei şi de salvare a locurilor de muncă.

Aşa de tare a apăsat pe acceleraţie Boc, că investiţiile au prins o viteză supraluminică de nu le-a mai văzut nimeni... Iar situaţia economică a luat-o tot mai rău la vale. Cât de rău, puteam doar să intuim, pentru că ai noştri guvernanţi mimau măsuri anticriză şi ne tot arătau luminiţa de la capătul tunelului. Abia la 14 iunie, preşedintele-premier Traian Băsescu, aflat în an electoral şi cu popularitatea în scădere abruptă, a bătut cu pumnul în masa Guvernului dând de veste că România va intra în recesiune şi cerându-le miniştrilor să se trezească la realitate. Deşi, electoratul trebuia să-l vadă ca pe salvatorul neamului.


N-AVEM NEVOIE DE FMI, DAR LUĂM TOTUŞI BANII!
"Ultimul lucru pe care îl va face Ro­mâ­nia va fi să se împrum­u­te la FMI", de­cla­ra preşedintele Traian Băsescu la 16 ia­nua­rie 2009. Oricum, economia noastră nu mai poate fi aşezată în matricea Fondului, preciza el. Apoi au început să circule zvo­nuri cum că Executiul negocia­ză cu FMI. Nu-i adevărat, a sărit premie­rul Emil Boc. Noi avem discuţii cu Co­mi­sia Europeană. Care Comisie ne-a trimis la FMI. Iar preşedintele Băsescu a în­tors foaia. Brusc, FMI-ul n-a mai fost aşa de rău... "Aduceţi-vă aminte că România a avut câteva acorduri cu Fondul, care au fost unele eşec, altele semieşec. Dar a avut unul fundamental care ne-a scos din criză şi am început creşterea econo­mi­că. Eu am condus programul cu ban­ca şi era în tandem cu programul cu Fon­dul. O dată cu terminarea acelui pro­gram, Ro­mâ­nia a început creşterea eco­nomică în 2000", declara el la te­le­vi­­ziu­nea publică. O "mică" dezinformare menită să ia ochii publicului, pentru că în realitate acordul stand-by la care fă­cea referire Băsescu a fost unul dintre cele semieşuate - valoa­rea acordului încheiat în 1999 a fost de 535 milioane de dolari, din care România a primit doar 180 milioane de dolari, iar "ju­că­ria" s-a stricat din pricina incapacităţii noastre de a reduce arieratele şi salarii­le bugetarilor. Băsescu şi-a asumat de­ci­zia politică, alături de Guvern şi Banca Naţională, ca acordul cu FMI să existe.
CEARTĂ POLITICĂ
Acordul de împrumut a fost motiv de scandal politic. PD-L s-a certat cu par­te­ne­rul de guvernare, PSD, pe care nu-l anunţase că poartă negocieri, fostul pre­mier Tăriceanu cu preşedintele Bă­ses­cu, preşedintele Băsescu cu toată lu­mea care nu era de acord cu el, deşi la început şi el fusese contra... Aşa a ajuns pre­şe­dintele Traian Băsescu să se în­toar­că la 180 de grade şi să ne spună că România are musai nevoie de împru­mu­tul de la FMI pe post de "centură de siguranţă". O "centură" din care s-a ajuns ulterior să se plătească pensii şi salarii. Trecând peste tot circul, verdictul echipei FMI a căzut ca o lovitură de ciocan: creşterea economică s-a topit şi s-a transformat în recesiune!


CE PREVEDE ACORDUL CU FMI
Guvernul s-a împrumutat cu 19,95 miliarde de euro din care 12,95 miliarde de euro de la FMI, restul de la UE, BM şi BERD. Însă din acest aranjament financiar, de 19,95 miliarde de euro, sumele trase în acest an sunt de 11,8 miliarde de euro, cele din 2010 la 7,1 miliarde de euro, iar în 2011 restul. Condiţiile iniţiale puse de FMI au fost încadrarea într-un deficit bugetar de 4,6% din PIB şi într-o ţintă de in­fla­ţie de 5,8%. Pentru a îndeplini aceste obiective, Guvernul ar fi trebuit fie să reducă cheltuielile, fie să mărească în­ca­sările.

A optat pentru ultima variantă şi a introdus impozitul forfetar, care nu a făcut decât să închidă mii de firme. S-au adoptat planuri anticriză din care n-a rămas decât vorba. Misiunea FMI s-a întors în luna august şi au găsit ţara şi mai cufundată în c...., în ciuda optimismului afişat de Guvern. Noul diagnostic: un deficit de 8,46% şi o inflaţie de 4,3%. Leacul e amar: concedieri masive în sistemul bugetar, salarii îngheţate, diminuarea cheltuielilor publice, sa­la­ri­za­re unică şi sistem
de pensii reformat.