Americanii au negat implicarea Securităţii române în crimele de la
Europa Liberă, susţine Ioana Măgură Bernard, fost redactor al postului
şi soţia unuia dintre cei mai iubiţi directori ai REL, Noel Bernard
(ambii în imagine). Care au fost motivele? În primul rând, pentru că le
era teamă că personalul Secţiei române va intra în panică. În al doilea
rând, pentru că ar fi trebuit să plătească daune familiilor victimelor.
Faţa neştiută a Europei Libere
În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Ioana Măgură Bernard vorbeşte despre faţa nevăzută a Europei Libere, despre acţiunile Securităţii, despre morţile suspecte de la München şi despre bucătăria internă a postului în perioada comunistă, date şi evenimente necunoscute nici până azi ascultătorilor din România.
- Jurnalul Naţional: În vara anului trecut, fostul director al Secţiei române a Europei Libere, Nestor Rateş, a dat publicităţii planul de măsuri al Securităţii, din 18 august 1980, din dosarul lui Noel Bernard – nume conspirativ Şacalul. Se vorbea acolo de acţiuni de compromitere a lui Noel şi a Ioanei Măgură Bernard. Cât a reuşit această acţiune diversionistă a Securităţii?
- Cum s-au petrecut lucrurile în cazul dvs.?
- În 1992, directorul de atunci al SRI, Virgil Măgureanu, i-a scris o scrisoare lui Richard Cummings. Mai apoi, s-a văzut cu el şi i-a dat unele informaţii care vă vizau pe dvs., dar şi pe alţi patru jurnalişti cunoscuţi ai Secţiei române. La întâlnire a participat şi directorul din acea vreme, Nicolae Stroescu Stînişoară. Ce s-a întâmplat ulterior?
- Am intrat în posesia unei stenograme a discuţiei dintre Richard Cummings şi Virgil Măgureanu trimisă de fostul şef al serviciului de securitate al Europei Libere, în 2005, la CNSAS. Măgureanu spunea că aţi fi fost maior în Serviciul Român de spionaj extern, fără nume de cod, şi că nu există înscrisuri care să dovedească acest lucru. El mai afirma că aţi fi fost folosită informativ, până în 1979, prin întâlniri personale cu ofiţerul de legătură, cu care aţi fi avut relaţii intime. Ce l-a făcut pe Cummings să trimită acest document la CNSAS la 10 ani după ce părăsise slujba de la Europa Liberă?
- În Planul de Măsuri din 1980, al Securităţii, nu se pomenea nimic despre aşa-zisa dvs. activitate de agent. Se spunea, însă, citez: "Vom pregăti pe Ilie Ciurescu să intre în legătură cu soţia lui Şacalul, adică cu dvs., şi să realizeze contactarea ei în exterior, în mod acoperit, de preferinţă într-un hotel, pentru a da posibilitatea verificării ulterioare din partea celor interesaţi". Care este adevărul?
- După câte ştiu, şi Richard Cummings a citat acest pasaj în lucrarea pe care a prezentat-o la 15 noiembrie 2007, la Conferinţa Internaţională a IICCR.
- Ce explicaţii v-a dat Cummings?
Conducerea americană a făcut jocul Securităţii
- Am vorbit cu mai mulţi redactori ai Europei Libere. Ei îl acuză pe Cummings că, în perioada în care au înce-put asasinatele de la Radio Europa Liberă, atât el, cât şi conducerea americană au negat implicarea Securităţii în aceste crime...
- Una din informaţii vizează atentatul de la 28 iulie 1981, împotriva lui Emil Georgescu, pus în seama unor "clienţi nemulţumiţi"...
Descoperiţi în faţa Securităţii
- A murit mai întâi soţul dvs. în 1981. Au urmat Mihai Cismărescu în 1983, Emil Georgescu în 1985 şi Vlad Georgescu în 1988. Generalul Pacepa se afla din 1978 în Statele Unite şi le spusese americanilor că Ceauşeştii îi voiau morţi pe Noel Bernard şi pe Emil Georgescu. Cum vă explicaţi că serviciile americane nu au acţionat pentru prevenirea acestor crime, luând măsuri abia după asasinarea lui Vlad Georgescu în 1988 şi numirea lui Nestor Rateş în fruntea departamentului românesc?
Două victime uitate
V-aţi întrebat vreodată dacă moartea lui Cornel Chiriac nu a fost şi ea, cumva, opera Securităţii?
Nu m-am întrebat niciodată, pentru că am fost convinsă de la bun început. Ştiu că nu există nici o dovadă în acest sens, dar ăsta e un lucru obişnuit când e vorba despre asasinatele la comandă ale Securităţii. Memoria noastră este scurtă şi în timp, faptele se deformează atât de mult, încât devin altele. În emisiunea "Între bine şi rău", difuzată de TVR 1 la 27 noiembrie 2007, se afirma cu o certitudine desăvârşită că, în cazul lui Cornel Chiriac, implicarea Securităţii este exclusă, pentru că Mario Gropp, asasinul lui Cornel, l-a omorât pentru bani. Cu siguranţă, dar rămâne de văzut ai cui bani? În nici un caz ai lui Cornel, care i-a dat de bunăvoie, înainte ca Mario Gropp să bage cuţitul în el, după cum a recunoscut în faţa tribunalului chiar inculpatul. Şi atunci de ce l-a omorât? De plăcere? Dintr-un capriciu? Nu cred că există crimă fără mobil. Mario Gropp nu avea nici unul, Securitatea – din belşug. Aşa cum, 6 ani mai târziu, a plătit doi asasini francezi, ca să-i ia viaţa lui Emil Georgescu, Securitatea ar fi putut face acelaşi lucru şi cu Mario Gropp. N-am pretenţia să conving pe nimeni cu raţionamentul meu, dar cer oare prea mult dacă propun să fie luat măcar în consideraţie?
Nu m-am întrebat niciodată, pentru că am fost convinsă de la bun început. Ştiu că nu există nici o dovadă în acest sens, dar ăsta e un lucru obişnuit când e vorba despre asasinatele la comandă ale Securităţii. Memoria noastră este scurtă şi în timp, faptele se deformează atât de mult, încât devin altele. În emisiunea "Între bine şi rău", difuzată de TVR 1 la 27 noiembrie 2007, se afirma cu o certitudine desăvârşită că, în cazul lui Cornel Chiriac, implicarea Securităţii este exclusă, pentru că Mario Gropp, asasinul lui Cornel, l-a omorât pentru bani. Cu siguranţă, dar rămâne de văzut ai cui bani? În nici un caz ai lui Cornel, care i-a dat de bunăvoie, înainte ca Mario Gropp să bage cuţitul în el, după cum a recunoscut în faţa tribunalului chiar inculpatul. Şi atunci de ce l-a omorât? De plăcere? Dintr-un capriciu? Nu cred că există crimă fără mobil. Mario Gropp nu avea nici unul, Securitatea – din belşug. Aşa cum, 6 ani mai târziu, a plătit doi asasini francezi, ca să-i ia viaţa lui Emil Georgescu, Securitatea ar fi putut face acelaşi lucru şi cu Mario Gropp. N-am pretenţia să conving pe nimeni cu raţionamentul meu, dar cer oare prea mult dacă propun să fie luat măcar în consideraţie?
- În toamna lui 1976 a încetat din viaţă directorul adjunct al secţiei române, Preda Bunescu. A existat vreo bănuială că nu ar fi fost o moarte naturală?
Stenograma
(Informaţii de fond: În 1969, Serviciul român de spionaj extern a început o acţiune împotriva NATO cu numele Operaţiunea Pandemoniu şi folosind emigranţi care trăiau în Europa, concentraţi în jurul francmasonilor din Paris şi Germania. Se pare că Dna Bernard era maior în Serviciul român de spionaj extern şi a avut un rol în Operaţiunea Pandemoniu, după sosirea ei în Occident.)
Întrebări:
Alte remarce: Dna Bernard provine dintr-o familie de comunişti ilegalişti. Dna Bernard nu a pierdut niciodată cetăţenia română, ca urmare a angajării ei la REL, deşi acest lucru fusese propus.
Întrebări:
- Care era numele ei de cod?
- Ce rol a jucat Dna Bernard în Operaţiunea Pandemoniu?
- Ofiţerul ei de control îşi avea baza la Paris sau în Germania?
- Cum primea ea instrucţiunile?
- Unde se întâlnea cu ofiţerul de control?
- Cum îşi preda rapoartele?
- Ce misiune avea Dna Bernard la REL/RL? Când a încetat să mai raporteze?
Alte remarce: Dna Bernard provine dintr-o familie de comunişti ilegalişti. Dna Bernard nu a pierdut niciodată cetăţenia română, ca urmare a angajării ei la REL, deşi acest lucru fusese propus.
25 de ani la REL
Ioana Măgură Bernard a lucrat 25 de ani la Radio Europa Liberă, începând din februarie 1970 până în 1995, când postul şi-a mutat sediul de la München la Praga. A fost soţia lui Noel Bernard, cel mai apreciat dintre directorii postului de radio, asasinat de Securitate în 1981. Anterior plecării din România a absolvit Institutul de Teatru şi a fost crainic la Televiziunea Română. A plecat din România când avea 29 de ani. În prezent, locuieşte în Statele Unite.
Citește pe Antena3.ro