Evrei la bucata: 2.200-3.300 de dolari

In anii Epocii de Aur ceausiste se vorbea pe la colturi despre asta, dar, ca multe dintre legendele care circulau atunci, nici vanzarea de evrei de catre statul roman nu era un fapt oficial. Aceasta practica a continuat pana la Revolutia din decembrie 1989. Este vorba despre o fila din istoria Romaniei care nu a fost consemnata decat in documente considerate strict secrete.

LEGE. Codexul iudaic spune ca, pentru salvarea evreilor, nu trebuie precupetit nici un efort. Visul de a-si cladi o tara si de a fi liberi a fost platit in bani gheata de multi dintre evreii din Romania

Nici la Bucuresti, nici la Tel-Aviv, vanzarea de oameni petrecuta in Romania secolului al XX-lea nu a fost scoasa de sub incidenta secretului de stat. Cu toate acestea, inceputul anilor ’90 a consemnat primii pasi pe calea deschiderii arhivelor si cunoasterii adevarului. O carte-document, care urmeaza sa apara in primele zile ale lui februarie, vorbeste, pentru prima oara, despre aceste lucruri. Jurnalul National a obtinut manuscrisul si a stat de vorba cu autorul ei.

INCENDIAR. Radu Ioanid, doctor in istorie, director de divizie la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC, este autorul unei lucrari explozive. "Rascumpararea evreilor - Istoria acordurilor secrete dintre Romania si Israel" este tiparita de Editura Polirom si pentru ca a fost scrisa in engleza (cartea este lansata, zilele acestea, si in SUA), a fost tradusa de Ciprian Dumea si Mirela Mircea, doi doctoranzi ai Facultatii de Litere, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

Lucrarea, al carei manuscris ne-a fost pus la dispozitie cu mare amabilitate de insusi autorul ei, are greutatea unui raport oficial despre un moment din istoria tarii. Pentru ca pune cap la cap, cu stiinta cercetatorului, documente pe care nimeni n-a mai avut posibilitatea sa le consulte.

IMPLICARE. Multumita sprijinului acordat de Comitetul Evreiesc American (AJC) si Congresul Statelor Unite ale Americii, Radu Ioanid a reusit sa aiba acces la rapoarte oficiale romanesti strict secrete apartinand mai multor servicii de informatii. "In Romania mi s-a permis accesul la documente ultrasecrete, care oficial nu exista. In paginile ce urmeaza, am fost nevoit sa fac referire la ele sub titulatura "Documente provenind dintr-o arhiva romana, care a solicitat anonimatul". Persoanele care m-au ajutat cu atata bunavointa si eficienta sa vad aceste documente vor intelege de ce nu le pot aminti numele aici", marturiseste autorul in introducerea cartii.

ACASA. Dupa ce au facut obiectul negotului la nivel de stat, multi dintre evreii plecati din Romania au contribuit la dezvoltarea noii lor patrii, Israelul

Radu Ioanid a cules date si a consemnat: cat costa un evreu, cati au fost vanduti, de cand, prin cine. Se vehiculeaza sume in dolari, milioane de dolari. Sunt consemnate "oferte de vanzare" datand din 1942 (tentative esuate insa) si chiar anunturi in presa americana in acest sens. "Cand stirea privind posibila tranzactie a transpirat in presa, Comitetul pentru o Armata a Evreilor Apatrizi si din Palestina - CJA, o organizatie sionista din New York, a dat un anunt in New York Times, din 16 februarie 1943, care enunta urmatoarele: "De vanzare pentru umanitate 70.000 de evrei, persoane garantate, 50 de dolari bucata"", scrie autorul.

ADEVARUL. Actiunea de rascumparare a evreilor este consacrata in codexul iudaic drept "pidion svuim" (eliberarea ostaticilor, in traducere aproximativa - n.r.), ceea ce inseamna ca evreii aflati in pericol trebuie salvati de comunitate. Pentru rascumpararea lor nu trebuie precupetit nici un efort - uman sau material. Asa se explica sumele de bani oferite pentru informatii credibile pentru localizarea unui militar disparut in misiune, recuperarea cadavrelor ostasilor decedati pe pamant strain sau recuperarea unor oameni aflati in situatii-limita.

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost un fel de miracol pentru evreii din Romania: cel putin 350.000 de evrei, majoritatea din Vechiul Regat, au supravietuit Holocaustului. Cu exceptia Uniunii Sovietice, Romania era tara cu cel mai mare numar de evrei din Europa, scrie Ioanid. Totusi, contextul politic ce avea sa urmeze a facut ca multi dintre supravietuitori sa considere ca singura cale de a incepe o viata noua era aceea de a pleca spre Tara Sfanta. Si de acest fapt au profitat din plin autoritatile romane, incepand cu anii ’50.

ORGANIZARE

La 11 iulie 1956, Securitatea a fost reorganizata in 11 directii si 7 departamente. Directia Generala Informatii Externe, care avea o prezenta puternica in ministerele de Externe si Comert Exterior, controla direct negotul de carne vie al Romaniei. La sfarsitul anilor ’50, Henry Jacober, comerciant evreu cu domiciliul la Londra, platea serviciilor romane de informatii externe bani gheata obtinuti de la persoane private din Occident, pentru obtinerea de vize de iesire pentru rudele acestora. Pentru efectuarea tranzactiilor, Jacober folosea serviciile a doua sau trei mari banci elvetiene, scrie Ioanid.

S-a pierdut valiza cu 1 milion $ cash

Un moment de referinta, cu accentele sale de thriller, dar si comedie, ilustreaza perfect tema lucrarii de cercetare devenite carte. Il redam, asa cum este el redactat in lucrarea domnului Ioanid, ca pe o introducere in sirul dezvaluirilor acestuia. "In 1974, un pasager roman, purtator al unui pasaport diplomatic, s-a imbarcat pe aeroportul din Zürich intr-un avion cu destinatia Bucuresti. Zborul a fost fara evenimente, dar, o data ajuns la Bucuresti, diplomatul a realizat cu groaza ca una dintre valizele sale - cea data de o veche cunostinta cu putin timp inaintea plecarii - lipsea. I

NTERMEDIARUL. Diplomatul roman era generalul Gheorghe Marcu, unul dintre sefii de divizie ai Directiei Generale de Informatii Externe (DGIE sau DIE), ramura de spionaj a temutei Securitati, Politia secreta a regimului comunist roman. Vechea cunostinta care-i daduse lui Marcu valiza era Shaike Dan, consilier de rang inalt al mai multor prim-ministri israelieni si unul dintre cei mai respectati agenti ai sistemului de informatii externe al Israelului. Valiza care lipsea continea un milion de dolari cash, bani dati lui Marcu pentru a permite unui anumit numar de evrei sa emigreze in Israel.

TRIST EPISOD. Intalnirea de la Zurich intre Shaike Dan si generalul Marcu a fost precedata de multe altele si urmata de inca altele. Episodul cu valiza plina de cash care s-a pierdut a fost numai o nota de subsol comica a istoriei celui mai mare comert cu fiinte umane ale secolului al XX-lea: vanzarea evreilor romani Israelului."