EXCLUSIV ● Preşedintele CSM, Lidia Bărbulescu: "Nu suntem într-un stat de drept!"

Declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu şi ale premierului Călin Po­pescu Tăriceanu din preziua ver­dictului Curţii de Apel Bucureşti în ca­zul uninominalului au afectat sistemul judecătoresc. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a trezit asaltat cu cereri de pensionare, dar şi cu telefoane de la judecători şi procurori indignaţi. "Cu astfel de politicieni, nu, nu suntem într-un stat de drept!", a declarat preşedintele CSM, judecătorul Lidia Bărbulescu, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional.

Declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu şi ale premierului Călin Po­pescu Tăriceanu din preziua ver­dictului Curţii de Apel Bucureşti în ca­zul uninominalului au afectat sistemul judecătoresc. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a trezit asaltat cu cereri de pensionare, dar şi cu telefoane de la judecători şi procurori indignaţi. "Cu astfel de politicieni, nu, nu suntem într-un stat de drept!", a declarat preşedintele CSM, judecătorul Lidia Bărbulescu, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional. Dacă Justiţia este "Cenuşăreasa" între "surorile vitrege", Executivul şi Legislativul, şeful CSM ne spune cine este "Făt-Frumos" care să o repună în drepturi egale pe "Doamna oarbă cu balanţa". Sunt indecente salariile şi pensiile magistraţilor? De ce s-au legiferat în instanţă salariile judecătorilor şi ale procurorilor? Pentru că anumite drepturi ale magistraţilor, pe care le are orice angajat, au fost suspendate încă din anul 1999, niciodată abrogate, prin ordonanţe uitate apoi. Astfel, Guvernul actual a ajuns să îndrepte greşeli ale guvernărilor anterioare. Scandalul declaraţiilor de avere este unul fals: CSM nu vrea să ascundă declaraţiile de avere şi de interese faţă de Agenţia Naţională de Integritate sau faţă de alte instituţii ale statului. Vrea doar să nu mai fie publice datele personale. Dacă declaraţiile celor doi oameni politici sunt considerate momente reprobabile, Lidia Bărbulescu dezvăluie care este cel mai bun moment pentru Justiţie: "Când Se­natul a hotărât modificările necesare, dar insuficiente, la statutul magistratului, la modalitatea de numire a procurorilor cu cele mai înalte funcţii în Ministerul Public". Fix "momentul inoportun", în viziunea Cabinetului Tăriceanu. Magistraţii din cadrul Birourilor electorale sunt "forţaţi" să participe la o decizie politică.

---

Sistemul judiciar şi reforma acestuia au fost cap de afiş în fiecare campanie electorală, modul în care se face dreptate în România fiind important pentru fiecare om care se prezintă la urne să voteze. În această campanie electorală, forul suprem al justiţiei pune lupa pe politicieni, monitorizându-le decla­raţiile la adresa sistemului judecătoresc. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) prinde "buzduganele" aruncate de aceştia către justiţie şi ia atitudine. Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, preşedintele CSM, judecătorul Lidia Bărbulescu, atenţionează că atitudinea inchizitorială nu mai este permisă. "Schimbaţi doctorul!", ar spune Justiţia bolnavă oamenilor care au puterea să aleagă pentru a o vindeca.

• Jurnalului Naţional: Au fost oameni politici importanţi ai ţării care au stârnit ne­mulţumirea magistraţilor, făcând afirmaţii la adresa Jus­tiţiei cu o zi înainte de pronunţarea Curţii de Apel Bucu­reşti, în ca­zul uninominalului. Unul dintre ei ocupă cea mai înaltă func­ţie în stat, celălat ocupă cea mai înaltă funcţie din pu­te­rea executivă. Aţi reacţionat atunci prin comunicate de pre­să...

Preşedintele CSM, Lidia Bărbulescu: Vreau să vă spun că poziţia colegilor mei a fost aceeaşi cu cea exprimată de mine. Ei sunt întru totul de acord cu ceea ce am spus şi faţă de încălcarea independen­ţei, prin poziţia celor doi oameni politici vizavi de o cauză afla­tă pe rolul instanţei, dar şi vizavi de aprecierile primului-mi­nistru şi ameninţările la salarizarea magistraţilor, la faptul că ei îşi fac propriile salarii, că ei îşi legiferează salariile şi, mai ales, la faptul că se gândeşte la o nouă reglementare a salarizării. Ei bine, acesta este un factor de natură să încalce independenţa şi separaţia puterilor în stat. Faptul că pui problema modificării salarizării cu încălcarea principiului dreptului câştigat e de natură să afecteze independenţa justiţiei.

• Totuşi, sunteţi singura categorie profesională care şi-a obţinut, la nivel de masă, drepturi salariale în instanţă. Pe undeva, îngrijorarea primului-ministru nu este normală, de ce sunt nemulţumiţi magistraţii?

Am avut întâlniri cu colegi de-ai mei din ţară. Convingerea lor este că cele susţinute de noi sunt legale şi normale într-un stat de drept. Ei s-au arătat indignaţi de afirmaţiile premierului Tăriceanu privind salarizarea magistraţilor, mai ales că eu şi alţi membri am avut mai multe întâlniri cu primul-ministru şi am explicat de ce s-au pronuntat nişte hotărâri judecătoreşti care legiferează în locul Guvernului.

• De ce s-a legiferat de instanţe în locul Executivului?

Pentru că e vorba despre drepturi salariale suspendate, dar niciodată abrogate, încă din 1999. Că a ajuns actualul Guvern să îndrepte greşelile făcute de guvernările anterioare nu e problema noastră.

• Au fost oameni care au apreciat ca fiind un abuz judecarea de magistraţi a unor procese între alţi magistraţi şi stat.

Nu este un abuz, pentru că avem şi noi acces la justiţie ca orice cetăţean. Nu există o instanţă internaţională sau una specială pentru magistraţi!

• Se poate spune că supărările oamenilor politici vin din faptul că Justiţia a cenzurat ori cenzurează acte guvernamentale sau parlamentare, prin sancţionarea greşelilor făcute de pu­terile executivă şi legislativă?

Justiţia are acest drept constituţional de a repara greşelile celorlalte două puteri. Dar în acest caz, al salariilor magistraţilor, noi nu am cenzurat, am constatat numai că anumite drepturi, pe care le are orice angajat, au fost suspendate prin ordonanţe de care s-a uitat apoi. Drepturile n-au dispărut. Suspendarea nu e sine die. Nu am anulat nimic, doar am constatat că acele drepturi au existat pentru magistraţi. Şi vă dau un exemplu: eram singura categorie de angajaţi care nu aveam sporul de vechime, di­ferenţierea între salariile judecătorilor era dată de gradul instanţei.

• Dar această vechime despre care vorbiţi nu a fost introdusă în salariul judecătorului prin pachetul de legi emise sub mi­nisteriatul Valeriu Stoica?

Atunci s-a făcut, dar e un fel de a spune, pentru că n-a fost introdusă şi de aici vine acea mărire de indemnizaţie, dar nu rezultă că a fost introdusă, aşa am fost noi amăgiţi.

• Adică aţi funcţionat ani întregi fără să primiţi sporul de vechime?

Da, până când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursul în interesul legii cu care a fost sesizat în această pro­blemă. Iar decizia la RIL înseamnă ea însăşi legea. Că am avut dreptate rezultă şi din faptul că, normativ, prin Ordonanţa 27 s-a prevăzut sporul de vechime.

• Să revenim la declaraţiile politicienilor. Unul, şeful statului, a judecat în locul magistraţilor atunci când a afirmat că hotărârea de Guvern are elemente de ilegalitate, în timp ce procesul se afla pe rolul Tribunalului, fără a aştepta să se pronunţe instanţa. Celălalt, şeful Guvernului, îl ameninţă pe magistrat că va umbla la salarii. E normal?

Într-un stat de drept nu e normal. În ceea ce priveşte poziţiile oamenilor politici mai avem multe de făcut.

• Deci, nu suntem într-un stat de drept?

Cu astfel de oameni politici, nu, nu suntem într-un stat de drept. Dar nu vorbesc doar despre cei doi nominalizaţi de dvs. Şi al­ţii îşi permit să jignească. Când am spus că nu pot face comentarii la hotărâri judecătoreşti şi că numai instanţa judecă în ca­lea atac, am fost catalogată de un om politic binecunoscut că nu sunt suficient de cinstită. Nu asta e abordarea şi face un mare rău justiţiei. Problema e şi a opiniei publice, încrederea scăzută în justiţie de care vorbesc politicienii li se datorează în bună măsură.

• Dar sistemul judiciar nu are şi el o contribuţie la imaginea de ansamblu?

E drept că şi noi avem partea noastră de vină, dar a arăta inchizitorial spre justitie, a spune că justiţia nu-şi face treaba mi se pare un rol de nepermis.

Legalitatea nu se discută în termeni de oportunitate

• Şeful statului a spus că dacă este eronată opinia de specialişti pe care i-au oferit-o consilierii săi în problema uninominalului – care opinie a stat la baza afirmaţiilor preşedintelui –, consilierii cu pricina riscă să-şi piardă locurile de muncă. În cazul în care verdictul final al instanţelor în această chestiune contrazice opinia consilierilor de la Cotroceni, credeţi că Traian Băsescu trebuie să-i demită din funcţii?

Îmi pare rău, la această întrebare nu vă pot răspunde, nu e problema mea, e a preşedintelui.

• Îmi permit să vă contrazic: dacă la baza afirmaţiilor preşedintelui, catalogate de dvs., de CSM şi de magistraţii pe care Consiliul îi reprezintă, ca o încălcare a independenţei justiţiei, stau opiniile consilierilor, atunci CSM nu poate să aibă un cuvânt de spus cu privire la pregătirea, la superspecializarea celor care ajung să deţină asemenea funcţii?

Alegerea aparţine instituţiei preşedinţiale şi preşedintelui.

• A spus şeful statului să oprim jocul minciunii, referindu-se la unele tertipuri la care ar fi recurs Guvernul Tăriceanu. Credeţi că jocul minciunii, în general, care se întâmplă pe scena politică şi pe cea socială atinge şi justiţia?

Nu ştiu ce a vrut să spună. Nu urmăresc viaţa politică decât din perspectiva de judecător. Nu comentez.

• A spus premierul că magistraţii au salarii "indecente", după un "salt nepermis". E adevărat că după această declaraţie aţi primit zeci de cereri de pensionare de la cei care aveau deja deciziile de pensionare în buzunar şi nu le puseseră în plată?

E adevărat. Am primit câteva zeci de cereri şi foarte multe tele­foa­ne, nu doar eu. S-au primit telefoane la toate direcţiile din Con­siliu. Din păcate, cele mai multe cereri de pensionări sunt de la nivelul tribunalelor şi al parchetelor de pe lângă tribunale. Am fost nevoiţi să începem să luăm nişte măsuri acum, până la or­­ganizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, pen­­tru ca în continuare activitatea să se desfăşoare normal şi cu­­rent. Încă nu am discutat aceste zeci de cereri, ci doar pe cele de la instanţele inferioare, de la Judecătorii şi parchetele aferen­te.

• Acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze? Mai poate funcţiona Justiţia cu atâtea pensionări?

Sunt de natură să ne îngrijoreze acum în perioada aceasta, când sunt colegi care participă şi în birourile electorale şi suntem dintr-o dată descoperiţi, ca şi număr, pentru ca instanţele să funcţioneze bine, pentru ca dosarele să nu primească termene lungi.

• Nu le puteţi respinge cererile. O perioadă justiţia va avea mari probleme de funcţionare din cauza crizei de resursă umană...

Cred că vom putea depăşi.

• Cum, dând dosarele altor magistraţi?

Volumul pentru alţi magistraţi va creşte. Pe de altă parte, am încercat să ne convingem colegii şi vom încerca prin discuţii directe că nu trebuie să se impacienteze şi chiar dacă şi-au făcut decizia de pensionare ea poate să rămână suspendată, adică nepusă în plată. Cei care îndeplinesc condiţiile de pensionare stau cu deciziile în bununar şi noi îi rugăm şi îi sfătuim să stea cu soluţiile în buzunar şi să-şi vadă de treabă, pentru că în campanie electorală toată lumea spune mai mult decât ce gândeşte.

• Spuneaţi că aţi fost "bombardaţi" cu telefoane. Ce anume reclamau magistraţii?

Ne întrebau dacă avem o informaţie mai clară cu privire la modificarea pensiilor şi a salariilor, că aşa se mai auzise după unele sublinieri ale premierului Tăriceanu. Ne spuneau că sunt îngrijoraţi. Şi e normal, după 30 sau 25 de ani de activitate judecătorească nu-ţi este indiferent, ai suferit privaţiuni, ai trăit numai din salariu şi te pensionezi cu o pensie mai mică decât colegul tău care s-a pensionat în urmă cu câteva luni...

• Sau decât colegii magistraţi de la ANP...

Da, da. De ce s-a ajuns la acea sumă de 268 de milioane pensie, despre care am aflat şi eu din Jurnalul Naţional, pentru că la pe­ni­ten­ciare mai sunt nişte sporuri legate de mediul în care se lu­crează, nici nu le ştiu pe toate. Dar magistraţii nu au pensii aşa de mari. Am solicitat un calcul pe grade de instanţă a salariilor şi am mers la limita maximă la fiecare instanţă. Un judecător de ju­de­cătorie are 4.102 lei net, iar unul de la instanţa supremă are 6.988 net.

• Deci o pensie ar ajunge cam la 80% din acest venit?

Da.

• Atunci nu vă simţiţi nedreptăţiţi  faţă de alte categorii profesionale, unde se ajunge la pensii de sute de milioane, cum e şi cazul unuia care se pensionează din funcţia de director de penitenciar? Adică nu e o diferenţă enormă între pensia de magistrat şi cea a unui magistrat care a trecut pe la ANP?

Sigur nu e normal, dar chiar nu ştiu, pentru că ordonator de credite la ANP este Ministerul Justiţiei. Îl înţeleg şi pe cel din postura de director să se pensioneze într-un moment prielnic... Dar, vedeţi dvs., toată lumea se uită să mai găsească ceva cu care să distragă atenţia de la alte chestiuni. Nu mă interesează, să-şi facă campania pe problemele lor şi pe problemele ţării şi ale Justiţiei, dar nu la modul inchizitorial. Parlamentul trebuia să treacă nişte acte mai de mult, şi nu au trecut sau au trecut aiurea, şi atunci cine trebuie să le îndrepte? Justiţia.

• Ştiţi care e cea mai mică pensie, cea mai mare?

Cea mai mare am văzut în Jurnalul National. Cea mai mică, nu ştiu. Sunt deciziile depuse, aş putea să ştiu, dar nu m-a interesat.

• Spuneaţi că în fiecare campanie au fost acuzaţii la adresa sistemului judiciar. Şi au fost. Ca for suprem al Justiţiei, ce puteţi să faceţi dacă vor fi şi acum. Adică, aveţi cum să determinaţi ca discuţiile despre sistem să fie la nivel de proiect, de programă, să fie reale şi constructive, şi nu doar la nivel de acuzaţii, pe care de cele mai multe ori nici nu le probează?

În afară de faptul că ne-am propus să avem o atitudine promptă şi publică, nu avem mare lucru de făcut. Instituţional vorbind, ca profesionişti, nu suntem oamenii care să amenin­ţăm. Însă noi am cerut Legislativului şi Executivului să fim ex­clu­şi de la birourile electorale pentru că nu are legătură cu mun­ca de judecător.
Pe această perioadă el nu-şi poate îndeplini atribuţiile funcţiei. Şi, mai mult, inerente acolo sunt discuţii şi de­cizii, până la urmă politice, iar judecătorul este pus să parti­ci­pe la o decizie politică. Culmea este că hotărârea pe care o vede ju­de­cătorul în biroul electoral poate fi înfrântă prin voinţa po­litică a celorlalţi reprezentanţi ai partidelor din biroul electoral, dar se va arăta cu degetul spre Justiţie. Se va spune că judecătorii de acolo au făcut şi au dres, nu că politicienii au fost majoritari.

• Schimbarea modalităţii de numire în cele mai importante funcţii din parchete a fost apreciată de premier ca venind într-un moment inoportun. Cum comentaţi?

Primul-ministru apreciază, ca şi ministrul Justiţiei, din punct de vedere al omului politic. Pe mine ca judecător mă interesează legea, Constituţia. Pe noi ne interesează legalitatea, iar asta nu poate fi pusă în discuţie dacă e oportună sau nu într-un stat de drept. Ea există sau nu există!

Scandalul declaraţiilor de avere e fals

• De când sunteţi preşedintele CSM, care este gestul cel mai reprobabil care v-a supărat? Dar momentul cel mai bun?

Au fost mai multe rele. Ultimele fiind cele două declaraţii, mai ales a primului-ministru, după atâtea încercări de a-l convinge că nu e real şi corect ceea ce susţine. Mă gândeam că măcar a înţeles un lucru şi sigur mă dezamăgeşte.

• A greşit mai mult decât preşedintele şi de aceea vă dezamăgeşte sau de la preşedinte nu aveaţi aşteptări.

Nu pot să fac asemenea aprecieri. Sigur că premierul a greşit şi când a spus că se trag sfori la CAB. I-am cerut să spună, dar n-am primit nimic, cum n-am primit nici de la alţii.

• Dar dacă dânsul vine cu sforile, dvs. veniţi cu săpunul?!...

Cine-i vinovat să plătească... Avem Inspecţie Judiciară şi noi sin­­guri trebuie să ne facem curat în ogradă. Iar oamenii politici au datoria cu atât mai mult să ne semnaleze, dar nu la maniera asta.

• Aţi rămas datoare cu "momentul bun"...

Momentul bun a fost hotărârea Senatului privind mo­difică­ri­le necesare, dar insuficiente, la statutul magistraţilor, la mo­da­li­tatea de numire a procurorilor cu cele mai înalte funcţii în Mi­nis­­terul Public. Recuperăm pasul făcut înapoi. Dar, să fiu şi exac­­­tă, şi în Legea iniţială 303 era prevăzută această numire, numai că plenul aviza, iar avizul era conform, dar tot preşedintele numea. Textele constituţionale la care s-a făcut trimitere nu tre­buia interpretate nici atunci aşa, iar eu am spus aceste lucruri ală­turi de reprezentanţi CSM, am spus şi la Comisia juridică a Senatului şi la Camera Deputaţilor. Dar n-au fost urechi să audă. Nu s-a dorit nimic atunci, degeaba insinuează unii că au vrut de atunci. Nu e adevărat, am fost acolo!

• Deci, se poate spune că...

Tot ce contează este oportunitatea!

• Scandalul legat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) cu privire la sesizarea făcută de CSM către Avocatul Poporului, apropo de declaraţiile de avere şi de interese...

Este un scandal fals...

• Dar Transparency International a avertizat că prin poziţia exprimată vă plasaţi pe o poziţie delicată.

Nu există nici un conflict între CSM şi ANI. Ba Consiliul a fost una dintre primele instituţii publice care a făcut publică lista cu magistraţii care nu şi-au depus aceste declaraţii în termenele prevăzute de lege. CSM a concurat şi concurează la buna funcţionare a ANI...

• Explicaţi-ne atunci  ce anume susţine CSM prin acţiunea trimisă Avocatului Poporului!

CSM vrea ca declaraţiile de avere şi de interese să rămână pu­blice şi susţine transparenţa, dar împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de Curtea Constituţională şi anume că datele perso­nale rămân confidenţiale. Or, adresa unde domiciliază magistratul şi unde se află parte din bunurile lui este informaţie tip dată personală, care sunt protejate atât prin Legea 677/2001 cât şi prin Legea privind accesul la informaţiile publice. Ştim că au existat magistraţi care au fost victime ale unor acţiuni infracţionale pentru că atacatorii au putut avea cunoştinţă despre adresa de domiciliu.

CSM, cu lupa pe politic

• Înţeleg că se iese din pasivitate? CSM va fi un luptător cu lance şi cu spadă, un Mihai Viteazul?

Nu. Consiliul va exercita rolul constituţional, condus numai de lege şi de dorinţa şi dreptul pe care judecătorii şi procurorii îl au de a-i pretinde astfel. Dar voi fi cu lupa pe toate afirmaţiile care se fac nedrept la adresa Justiţiei şi mai ales cele care sunt de natură să încalce independenţa magistraţilor.

• Vă daţi seama cât veţi avea de monitorizat?

Eu sper să se înţeleagă mesajul pe care l-am transmis că, dacă sunt de adus critici constructive, ele nu au cum să fie contrazise sau să ne deranjeze, poate anumite sublinieri cu privire la lucruri inexact prezentate, dar alta e să blamezi pur şi simplu numai pentru ca să-ţi rezolvi problemele politice.

• Mesajul e clar: suntem o putere... vrem respect, că de nu...

Da. Suntem o putere în stat, asta trebuie  să se înţeleagă, că de 18 ani nu s-a înţeles. Suntem una dintre autorităţile care, aşa cum a fost legislaţia noastră incoerentă, şi-a făcut datoria, suntem o putere vizavi de care oamenii au încredere, că altfel n-am rămâne la aproape un milion şi jumătate de dosare pe rolul instanţelor dacă n-ar avea încredere să ni se adreseze. Nu dorim decât să fim şi noi trataţi la fel cum tratăm, cu respect!

• Adică, să nu mai fiţi trataţi precum o Cenuşăreasă?

Din păcate, am primit un tratament de "Cenuşăreasă", dar, aşa cum spuneam, nu dezinteresat am fost trataţi astfel.

• Adică ce interese au fost în spate?

Politice, economice...

• Cine sau ce ar putea să reprezinte "Făt Frumos" care ar salva-o pe Cenuşăreasa Justiţie

Cele două surori, Executivul şi Legislativul, ar putea să nu mai fie atât de "vitrege". S-au văzut şi surori vitrege care se înţeleg mai bine decât cele naturale. N-avem Făt Frumos. El ar fi repre­zen­tat de armonia dintre cele trei puteri ale statului de drept. Or, aceleaşi puteri care uneori au nedreptăţit Justiţia ar fi primele care ar trebui să-şi dorească consolidarea statului de drept.

• Dacă ar fi să staţi de vorbă cu un om de la ţară, simplu, cum i-aţi explica pe înţelesul lui ce se întâmplă cu Justiţia?

Grea întrebare... I-aş putea spune că dintr-un om sănătos a de­venit un om bolnav pentru că n-a fost bine tratat de doctorii pe care i-a avut, dar că acum este pe cale de a se însănătoşi definitiv.

• De ce, fiindcă apelează la leacuri băbeşti?

Nu. Pentru că speră ca doctorii care vor fi în continuare să aibă grijă ca tratamentul să meargă în sensul însănătoşirii definitive.

• Aceeaşi doctori? Eu ştiu că dacă eşti tratat greşit schimbi doctorul.

I-aş spune că stă în puterea lui să aleagă doctorul, nu în a mea. Ei sunt cei mulţi care pot să aleagă doctorul şi să vadă care ar fi mai indicat pentru bolnavul, Justiţia, dar poate şi altor bolnavi.

Critici la adresa CSM

Un subiect atât de important cum părea a fi cel me­nit să "destabilizeze" celebra ANI nu a fost trecut cu vede­rea nici de Curtea Constituţională, nici de preşedintele ţării, mai ales după ce Transparency International (TI) avertizase asu­pra "pericolului" încă de vineri. Astfel, şeful statului a preci­zat ieri că CSM ar fi mai de­gra­bă interesat cum să blocheze ANI în controlul averilor ma­gistraţilor, decât să aplice re­coman­dările Comisiei Euro­pe­ne. El a criticat activitatea CSM în tim­pul mandatului ac­tua­lului şef al Consiliului, Li­dia Băr­bulescu. Preşedintele Băsescu a luat act de declaraţii­le preşedintelui Consi­liului Superior al Magistraturii, Lidia Bărbulescu, cu pri­vire la intenţia de a solicita Curţii Constituţionale declararea ca ne­constituţionale a textelor din Legea nr. 144/2007 referi­toa­­re la caracterul public al declara­ţiilor de avere şi de in­te­rese ale judecătorilor şi pro­curorilor. Curtea Cons­tituţională a criticat declaraţiile preşedintelui CSM, referitoare la ne­cons­­ti­tu­ţionalitatea completării şi publicării declaraţiilor de ave­re, susţinând că nu a primit până acum o sesizare în acest sens şi că nu s-a pronunţat pe acest subiect. TI a comunicat ieri că salută decizia CSM de a reveni asupra sesizării privind necons­­titu­ţionalitatea Legii ANI, susţinând acţiu­nea de protecţie a datelor cu caracter personal din aceste declara­ţii.