Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
BellaMoor si fiul ei, Meir Moor, au supravietuit in urma naufragiului vasului Titanic. Bella era din Romania, a trait in Rusia, unde a fost casatorita, dar a ramas vaduva inca de tanara, si a decis sa fuga de persecutiile de acolo impreuna cu fiul ei, Meir, pentru a trai in America, Taramul Fagaduintei.
Cititi si:
Fabuloasa poveste a supravietuitoarei de pe Titanic nascute in Romania
"Nici bunica, nici tata nu au purtat tricouri pe care sa scrie «Am supravietuit naufragiului Titanicului»"
Povestea lor, asa cum a fost ea relatata de Joan Adler, director executiv al Fundatiei Straus Historical Society, de urmasii lor, dar si de publicatia israeliana Forward, va este prezentata, pe scurt, de Jurnalul National.
Sotul Bellei a fost inrolat in Armata Rusa, dar nu s-a mai intors acasa. In acea perioada, fiul cel mare dintr-o familie evreiasca era inrolat in Armata Rusa, avand de infruntat cele mai grele conditii. Putini supravietuiau acestor incercari.
Fiul, la adapost
Bella nu dorea sa-si piarda unicul fiu, asa ca ea si Meir au decis sa paraseasca Rusia. S-au ascuns intr-o claie de fan intr-o caruta si au reusit sa treaca granita. De acolo au plecat in Anglia, unde Bella avea niste verisori. Ea si Meir au adoptat numele de Moor in acea perioada. Chiar si dupa cativa ani, Meir era atat de ingrozit ca ar putea fi urmarit si chemat in Armata Rusa, incat nu a spus nimanui numele sau de familie original.
Calatoria cu Titanicul a fost, de fapt, a doua incercare a Bellei si a lui Meir de a ajunge in Statele Unite. Au mai incercat cu un an inainte, dar au fost returnati. Urmasii lor nu stiu care a fost motivul refuzarii celor doi de catre serviciile americane de imigratie.
Cert este ca Bella si fiul ei s-au intors in Anglia, unde au locuit la o ruda, Isaac Slater, din Whitechapel, Londra, strada Bedford nr. 96, pana cand au fost capabili sa stranga suficienti bani pentru o a doua trecere a Oceanului. In primele zile ale lui aprilie 1912, Bella avea sa cumpere un bilet care sa le permita o a doua trecere a Oceanului, in speranta ca de data aceasta vor fi acceptati de serviciile americane de imigratie.
Le-a fost scris sa fie Titanic
Bella a platit 12,9 lire pentru biletul lor la clasa a treia, echivalentul a 60 de dolari americani de acum. Era un bilet comun, numarul 392096. Ironie a sortii: biletul original era pentru nava RMS Adriatic, a aceleiasi companii White Star Line, care opera si Titanicul. Calatoria a fost anulata in ultimul moment, din cauza unei greve a personalului. Bella si Meir au fost redirectionati spre Titanic.
Starea sanatatii pasagerilor de la clasa a treia era atent verificata inainte ca acestora sa le fie aprobata imbarcarea. Companiile navale transatlantice de la vremea respectiva stiau, din experienta, ca pasagerii care sufereau de vreo boala erau returnati la Ellis Island, Portul New York, iar compania trebuia sa plateasca drumul la intoarcere. Nu se stie daca personajele noastre au avut o astfel de problema. Oricare ar fi fost motivul care a facut ca Bella si Meir sa fie returnati prima oara, starea sanatatii lor nu a fost unul suficient pentru a-i opri din dorinta lor de a ajunge in America. Asa ca au plecat din nou din Anglia, devenind, de data asta, doi dintre cei 2.228 de pasageri de la bordul Titanicului. Li s-a repartizat cabina 121, sectorul E, situat undeva adanc "in maruntaiele Titanicului".
Bella avea 29 de ani, iar fiul ei 7 ani cand s-au urcat la bordul Titanicului. Abia asteptau sa inceapa o viata noua in SUA. Doreau sa ajunga la unchiul si matusa Bellei, Henry Kaufman, din Chicago.
Un copil si un pachebot celebru
Dupa plecarea vasului din port, pasagerii de la clasa a treia au avut permisiunea de a merge pe punte pentru scurte perioade, ziua. Pentru pasagerii de la clasa a treia nu era prevazut nici un program de divertisment, asa ca acestia isi petreceau timpul dupa posibilitati. Meir devenise cunoscut pe vas: mergea pe la pasagerii fumatori, intreband daca au sa-i dea niste cartonase cu desene, care se foloseau la pachetele cu tigari, pentru sustinere. Ambalajele tigarilor erau facute din hartie subtire, si de aceea se adauga un cartonas cu diferite imagini, pentru a mentine forma pachetului. Erau colorate, unele dintre ele cu desene cu cowboy si indieni. Cum se fuma mult pe vas, Meir avea de unde culege cartonase!
Nu este clar de ce Bella Moor era pe punte in momentul in care Titanicul a lovit aisbergul in noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912. Carl Marcus Moore, nepotul Bellei, a afirmat ca probabil bunica sa avea insomnii si iesise afara pentru un pic de aer curat. Linda Moore, fosta sotie a lui Carl, a declarat, pentru materialul documentar realizat de Joan Adler, ca Bella cunostea cativa dintre pasagerii de la clasa intai si clasa a doua si ca se afla in vizita la acestia atunci cand s-a produs coliziunea.
Imediat dupa coliziune, Bella s-a dus intr-un suflet spre cabina din sectorul E, unde era fiul ei Meir. Si-au pus vestele de salvare si s-au indreptat spre punte. Singurul lucru pe care l-a luat cu ea a fost o gentuta. Era atat de ingrijorata ca ar putea fi respinsa din nou, incat s-a asigurat ca are cu ea documentele necesare si numele sponsorilor (protectorilor ei). Era o femeie foarte hotarata, puternica, cu un instinct de supravietuire extraordinar, spun, la unison, urmasii ei.
Salvarea
Bella si Meir nici nu-si mai aminteau cum au reusit sa ajunga in barca de salvare (barca numarul 14), de la bordul careia au fost recuperati, in cele din urma, de vasul Carpathia, spune familia.
RMS Carpathia era un pachebot transatlantic britanic, apartinand companiei Cunard Line. A fost trimis la apa in 1903. Dupa noua ani de cariera fara evenimente notabile, in aprilie 1912, Carpathia intra in istorie fara voia sa: ajunge primul la locul scufundarii Titanicului. La carma se afla atunci capitanul Arthur Rostron.
Cand tocmai se pregatea de culcare, operatorul radio de la bord, Harold Cottam, a fost cel care a receptionat mesajele de SOS ale pachebotului aflat in deriva. Comandantul RMS Carpathia a decis atunci sa mearga cu toata viteza spre Titanic, pentru a le veni in ajutor supravietuitorilor naufragiului. Chiar daca a ajuns prea tarziu pentru a putea salva toti pasagerii, Carpathia a fost vasul care a recuperat supravietuitorii prezenti in barcile de salvare ale Titanicului si i-a adus la New York, unde a ajuns la 18 aprilie 1912. Presa vremii i-a declarat eroi pe membrii echipajului navei Carpathia.
Soarta
Bella si Meir stiau doar un lucru. Salvarea lor a fost posibila doar pentru ca soarta a vrut ca o persoana aflata in barca 14 sa renunte si sa le cedeze locul. Despre tragedia Titanicului se stiu multe, acum, la 100 de ani de la petrecerea faptelor. Ce nu se stie, poate, in detaliu, este faptul ca Ida Straus, o americanca bogata, sotia lui Isidor Straus, a refuzat locul in barca de salvare, nedorind sa-si paraseasca sotul. Cel mai probabil Bella si Meir au fost salvati de faptul ca Ida Straus a facut cale intoarsa pe Titanic. A pierit impreuna cu Isidor. Menajera lor, Ellen Bird, a acceptat un loc intr-una dintre barcile de salvare. Ida Straus ii oferise lui Ellen, inainte de a se imbarca, haina ei de blana, spunandu-i: "Eu nu voi mai avea nevoie de ea". Era constienta de ceea ce avea sa se intample, dar alegerea ei fusese facuta. Daca era sa moara, atunci sa moara langa Isidor. De hotararea ei din acele clipe a atarnat soarta a doi oameni.
Teorii
Publicatia israeliana Forward rastoarna insa aceasta versiune. "Legatura dintre familiile Moore si Straus este, probabil, o poveste emotionanta. Dar ea ar putea sa nu fie deloc adevarata. Mai multi martori oculari au povestit, la vremea lor, ca este putin probabil ca Bella Moor si Ida Straus sa se fi intersectat in acele clipe cruciale de la granita dintre viata si moarte. Bella Moor si fiul ei au ajuns cu bine pe Carpathia via barca de salvare numarul 14 a Titanicului, care se afla langa partea din spate a vasului. Acea barca a fost incarcata cu pasageri in jurul orei 1:30 a.m. Potrivit mai multor martori oculari, drama familiei Straus s-a petrecut in apropierea barcii numarul 8 si a altor barci de salvare de langa aceasta. Si in dreptul zonei frontale a navei. Acolo se pare ca s-a desfasurat scena in care Ida Straus a decis ca nu poate accepta sa se salveze fara sotul ei. Tot martorii oculari sunt cei care sustin ca Isidor Straus a incercat in zadar sa-si convinga sotia sa se salveze. Si ca ultimele barci de salvare au fost incarcate in jurul orei 1:45, iar barca 14 ar fi fost ultima dintre ele." Oricare le-ar fi fost salvatorul, Bella si Meir ii datoreaza supravietuirea.
O colectie de cartoane colorate
Familia povesteste acum ca Meir isi amintea perfect minutele, orele de cosmar de la bordul barcii de salvare, cand, tinandu-si strans la piept colectia de cartoane din pachetele de tigari pe care reusise sa si-o faca in perioada petrecuta la bordul Titanicului, urmarea, pas cu pas, o tragedie in direct. Avea doar 7 ani. Sub ochii lui se scria istorie, destinul lui avea sa fie marcat definitiv de acele clipe de cosmar. Doar 705 persoane au supravietuit. Doua dintre ele se numeau Bella si Meir. Nici unul, nici celalalt nu au fost prea doritori sa povesteasca frecvent despre aceste clipe de cosmar, subliniaza membrii familiei.
