Trimisul special de la Realitatea TV, Sanda Nicola, este stupefiata de modul in care presa franceza prezinta evenimentele. Intr-o corespondenta speciala pentru Jurnalul National, ea povesteste cum i-a fost folosita imaginea pentru ca televiziunile franceze sa prezinte lumii un ziarist strain pe post de "exemplu pozitiv".
 |
Sanda Nicola (Realitatea TV) Paris |
Trimisul special de la Realitatea TV, Sanda Nicola, este stupefiata de modul in care presa franceza prezinta evenimentele. Intr-o corespondenta speciala pentru Jurnalul National, ea povesteste cum i-a fost folosita imaginea pentru ca televiziunile franceze sa prezinte lumii un ziarist strain pe post de "exemplu pozitiv".
"558 de autovehicule au fost incendiate si 204 persoane au fost retinute in cea de a
13-a noapte de revolta in suburbii", anunta azi-dimineata France 2. Putina ilustratie n-ar fi exclus sa fi fost de arhiva, si gata, prezentatorul trece la o stire din Irak. Rumoare printre ziaristii straini epuizati adunati de pe drumuri in zorii zilei. Cu totii impartasim aceeasi opinie: presa franceza cosmetizeaza lucrurile. Cel putin o parte a ei. Prea putine informatii in plus, expertiza aproape deloc, totul este prezentat cat se poate de neutru. Deceptia generala ma duce cu gandul la intalnirea din prima zi cu Bernard, reporter special al France 2, cel care m-a intervievat pentru un reportaj despre modul in care presa internationala acopera violentele din Franta. Noi abia veniseram, nu mi-am permis la momentul respectiv sa fac afirmatii mari, voiam sa inteleg bine fenomenul inainte de a da verdicte. Am vazut reportajul a doua zi pe Euronews si am fost incantata sa vad ca
s-au folosit multe cadre cu mine, iar in galeria de jurnalisti straini eram un exemplu pozitiv. Dupa ce mi-am anuntat cu mandrie toate neamurile ca «m-a dat pe France 2 si Euronews», am mai vizionat de cateva ori materialul, de data asta mult mai atenta la comentariul lui Bernard decat la machiajul meu.
Reporterul francez dezaproba abordarea CNN, i se parea absurd ca pana si televiziunile din China si Coreea au ajuns la portile Parisului si sugera ca media internationale strica imaginea Frantei. Ascult inca o data declaratia mea. Era neutra, eu n-as fi folosit-o. Decat daca as fi avut vreun interes⦠Ce interes avea Bernard sa ma puna pe mine in lumina asa de favorabila in comparatie cu oameni de calibrul lui Jim Clancy de la CNN? Si ma dumiresc. Probabil ca i-a fost extrem de dificil sa gaseasca printre corespondentii care venisera de la bun inceput unul care sa spuna ca nu se intampla nimic grav in Franta. De ce cred ca asta voia sa auda? Pentru ca a doua zi
l-am invitat pe Bernard in direct la Realitatea TV. Si l-a deranjat foarte tare intrebarea: Sunt atacurile rebelilor orchestrate sau spontane? A raspuns nervos ca sunt incidente izolate si ca Franta nu e Cecenia."
JOCUL. "Am plusat si
l-am intrebat daca presa exagereaza, iar atunci s-a napustit asupra mea. Gesticula cu manie, se inrosise la fata si incerca sa ma convinga ca Franta este victima unui soi de conspiratie mondiala, ca lumea intreaga vrea sa o discrediteze, a vorbit pana si de Putin, care, zicea el, nu mai poate acum de bucurie. Atunci, in direct, mi-am dat seama ca am pierdut simpatia lui Bernard. Confirmarea a venit in cursul noptii. Apucase sa-mi promita ca o echipa France 2 ne va conduce prin suburbie si ne va ajuta cu surse in Politie. Reporterul cu care m-a pus in legatura m-a sunat la un moment dat spunandu-mi ca pot sa dorm linistita, spiritele s-au calmat. Noroc ca sunt "Toma necredinciosul" de felul meu. A fost noaptea cu bilantul cel mai tragic."
DEZAMAGIRE. "Acum mi-e clar! Bernard s-a folosit de mine in reportajul sau si a profitat de faptul ca m-a intalnit la numai o ora dupa ce aterizasem pe Charles de Gaulle. M-a «vandut» lumii drept un jurnalist echilibrat, unul dintre putinii care nu cauta senzationalul aici, cand, de fapt, eu am evitat sa vorbesc despre ceea ce inca nu vazusem cu ochii mei.
Daca Bernard m-ar intreba astazi ce cred, i-as spune ca situatia e scapata total de sub control. I-as spune ca, da, copiii imigrantilor actioneaza nebuneste, iar atacurile trebuie oprite cumva, mai cu seama ca de-acum nu mai ataca numai autoritati, isi omoara propriii vecini, oameni cu nimic mai instariti decat ei. Dar i-as mai spune si ca societatea multiculturala cu care se lauda Franta e subreda. Copiii rebeli care devasteaza tot ce le iese in cale sunt creatia sistemului. Sunt fiii imigrantilor veniti in Franta pentru ca ea, Franta, le-a deschis portile si i-a platit bine ca sa faca munca de jos. Se spune despre ei ca sunt «arabi», insa printre ei am intalnit multi care nu stiu mai mult de «Salam Alecum!» in araba si n-au fost niciodata in vacanta la bunicii din Algeria. Sunt oameni care nu se simt acasa nici aici, in Europa Occidentala, si nici in Orientul Mijlociu, sunt practic ai nimanui. Si stiti ce mi se pare si mai ingrijorator? Ca au niste «veri» in Londra si in alte capitale multiculturale care sufera de-aceeasi boala."
|
REVOLTA FLAMANZILOR
|
 |
Cotidianul londonez de limba araba Al-Sharq Al-Awsat considera ca pentru a putea intelege ce se intampla in Franta trebuie sa se stie care este situatia imigrantilor in aceasta tara. In Franta traieste cea mai mare comunitate islamica din intreaga Uniune Europeana, care numara intre 4 si 5 milioane de persoane. Aceasta este formata, in cea mai mare parte, din arabi, maghrebieni si africani, spre deosebire de Anglia, unde elementul predominant este cel hindus si pakistanez, sau de Germania, unde majoritari sunt turcii. Din acest motiv, minoritatea islamica din Franta este direct legata de elementul arab, a carui imagine a fost afectata de atentatele din
11 septembrie din SUA. Cotidianul arab considera ca imigrantii musulmani nu beneficiaza de echitate si justitie, ca vietuiesc in adevarate ghetouri sau cartiere care le sunt exclusiv destinate, la periferiile marilor metropole precum Paris, Lyon, Marseille. Singura perspectiva a celor tineri o reprezinta somajul, cersetoria, vagabondajul si, in consecinta, aplecarea spre vandalism, spre traficul si consumul de droguri, constituirea de bande care terorizeaza oamenii pasnici - francezi dar si arabi, in egala masura. "Saracia naste violenta si comportamente deviationiste in oricare societate, iar evenimentele erau previzibile", conchide publicatia citata.
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
