Autoritatile romane, care reclama disparitia a 1.300 de copii adoptati international, se dau de ceasul mortii ca nu gasesc rapoartele de monitorizare ratacite pe traseul dintre fundatii si Comi-tetul Roman pentru Adoptii. Parintii americani sustin ca aceste dosare lipsesc din vina Guvernului roman.

Autoritatile romane au reclamat disparitia a 1.300 de copii adoptati international. La un an dupa ce au constatat acest lucru. Ca probe, invoca anumite presupuneri. Asul pastrat in maneca pentru razboiul mediatic al adoptiilor internationale e insa un Jolly-Jocker, iar ce-a iesit seamana cu o cacealma.

Nu suntem pentru reluarea adoptiilor internationale. Atat timp cat in Romania exista 2.000 de familii care vor sa infieze si doar 900 de copii adoptabili, reluarea exportului de minorisp ni se pare o solutie imorala. In tot acest razboi, al declaratiilor motivate financiar sau cu stegulete UE, nu suntem aliatii nici uneia dintre tabere. Singurul pentru care luptam e adevarul. Asa ar trebui sa faca orice jurnalist.

CAPACITATE. Se da ziaristilor urmatoarea problema: "Oficiul Roman pentru Adoptii (ORA) anunta ca peste 1.300 de copii romani adoptati international intre anii 1997 si 2005 au disparut. Dovada: statul roman nu mai are nici o veste despre ei".

Mai receptivi decat alti colegi de breasla la subiectul "copii disparuti", am incercat sa dam de urma celor infiati peste hotare. In orice disparitie, primul pas care trebuie facut, dupa inregistrarea reclamatiei, este verificarea ei. In cazul semnalat de ORA, verificarea se face in baza legislatiei care era in vigoare in perioada invocata. "Din cei 1.300 de copii, 1.153 au fost infiati in perioada 1997-2001 si 175, prin memorandum, in perioada 2001-2003. Cei mai multi dintre copii sunt in SUA - 491 (din care 382 adoptati inainte de 2001), din Italia - 175 si Grecia - 151." Doua cazuri distincte: inainte de octombrie 2001, copiii erau adoptati international, in baza OU 25/9 iunie 1997, prin ONG-uri, in vreme ce, pentru ceilalti 175, doar Guvernul si-a dat girul si a facut cartile de joc.

VICII. In primul caz, art. 23, alin. (2), din OU 25/1997, prevedea urmatoarele: "Comitetul Roman pentru Adoptii (CRA) sau dupa caz comisiile pentru protectia copilului de la domiciliul adoptatorului au datoria sa urmareasca evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii sai adoptivi cel putin doi ani dupa incuviintarea adoptiei. In acest scop, serviciile publice specializate pentru protectia copilului sau organismele private care au fost implicate in adoptia copilului sunt obligate sa prezinte rapoarte periodice, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului". A cui era datoria sa trimita aceste rapoarte postadoptie? A fundatiilor straine care intermediau, de regula, cele mai multe dintre adoptiile internationale.

Aceste ONG-uri erau autorizate de autoritatile romane si, conform Hotararii nr. 245/2 iunie 1997, in dosarul pe care-l trimiteau la CRA erau obligate sa anexeze "angajamentul de a prezenta CRA numai cererile acelor familii sau persoane cu care organismul privat a incheiat un acord (contract, intelegere) privind urmarirea copilului dupa adoptie de catre persoane calificate, pe o perioada de cel putin doi ani de la intrarea copilului pe teritoriul statului strain". (art. 5, alin. 2, lit. g)

Asta era tot. O intelegere scrisa, un angajament in dosarul pentru autorizare si riscul ca pe viitor sa nu mai faca adoptii in Romania. Cu toate aceste vicii de procedura, pentru care sunt responsabile autoritatile romane, rapoartele de monitorizare au fost trimise. Vreme de doi ani, asa cum scria in lege, nu pana-n 2006, asa cum ar vrea astazi cei de la ORA.

FAMILIA SPARROW. Debbie, mama celor cinci copii adoptati, a lucrat vreme de sapte ani intr-un orfelinat din Romania

HAOS. Rapoartele ajungeau fie direct la CRA (aflat atunci cu sediul pe Bdul Nicolae Balcescu), fie la ONG-urile din Romania cu care fundatiile straine erau in parteneriat. Din 2002, ONG-urile romanesti acreditate pe adoptii s-au desfiintat sau si-au schimbat profilul de activitate. Rapoartele s-au ratacit...

Un reprezentant al Fundatiei "Helios" (Bucuresti) sustine ca in cele aproape 100 de adoptii internationale intermediate nu a intalnit nici un caz in care sa nu primeasca rapoarte. "Era doar o obligatie asumata de fundatiile din strainatate ca vor trimite la fiecare cinci luni cate un astfel de document, dar, daca nu respectau aceasta prevedere, nu exista nici o sanctiune." Intrebat cum comenteaza faptul ca ORA are 1.300 de cazuri de "copii disparuti", angajatul fundatiei a rabufnit: "Eu cred ca au evidentele superproaste. Si in acea vreme (n.r. - pana-n 2001) era o vraiste la ei. Noi trimiteam la CRA rapoartele si apoi ne sunau si ne spuneau sa le mai ducem o data la directiile pentru protectia copilului".

Fundatia "Bambi" (Drobeta Turnu-Severin) a intermediat 30 de adoptii in SUA. Pentru fiecare incasa, in 2000, cate 5.000 de euro. Si cei de aici sustin ca rapoartele postadoptie au existat. "Daca nu le primeam, faceam scandal organizatiei de acolo", ne dezvaluie astazi "pedeapsa" o sursa din conducerea fundatiei.

PE INCREDERE. Cazul 2: copiii infiati sub moratoriu. La 8 octombrie 2001, prin OU 121, adoptiile internationale erau suspendate pe o perioada de 12 luni. Teoretic, nu au mai fost reluate niciodata. Practic... A fost ultima portita pentru cei care mulgeau aceasta vaca grasa.

Din octombrie 2001 insa, ONG-urile (romanesti sau straine) au fost excluse din actiuni si toate adoptiile au avut girul Guvernului, care a trimis dosarele instantelor de judecata prin 12 memorandumuri. Au existat 1.115 cereri, din care 1.005 au fost solutionate pozitiv. La acea vreme, autoritatile le declarau "cazuri umanitare exceptionale". Cei de acum le numesc doar "situatii exceptionale". Noi le numim bataie de joc: opt dintre acei copii au plecat in Andora, patru in Venezuela si unul in... Slovacia. Din cele 1.005 "cazuri umanitare", ORA sustine astazi ca 175 sunt lipsa la apel.

Situatia din America

CRACIUN 2002. Linda si fiica sa, alaturi de ambasadorul Romaniei

Dintre copiii adoptati sub moratoriu, 384 au plecat in Statele Unite. In viziunea autoritatilor romane, situatia celor infiati de americani este cea mai dramatica. Sunt cei mai multi declarati "disparuti" (491), intr-o tara care nu a ratificat Conventia de la Haga privind protectia copilului si cooperarea in materie de adoptii internationale (1993). Autoritatile americane nu pot fi deci obligate sa coopereze pe acest subiect cu cele romane. Romania stia asta cand a incuviintat adoptiile, dar a dat copiii pe incredere. Am incercat sa dam de acesti copii si am aflat si varianta americanilor...

DEZINTERES. Linda Robak si sotul ei au adoptat in 2001 o fetita de 2 ani si 8 luni. Ea spune ca rapoartele postadoptie au fost facute vreme de doi ani, o data la sase luni. Pentru fiecare a platit cate 500 de dolari. "Rapoartele au fost trimise fundatiilor care au realizat adoptia, spune Linda. Fundatiile erau responsabile cu traducerea lor si cu oferirea lor autoritatilor romane. In momentul in care procesul de adoptie a fost intrerupt si agentiile au fost desfiintate, nu a mai fost nici o cale ca agentiile sa dea autoritatilor romane aceste rapoarte. Mai mult, unele agentii s-au inchis dupa ce adoptiile internationale au fost interzise, ceea ce a insemnat ca parintii trebuia sa gaseasca traducatori romani - lucru nu tocmai usor in anumite state ale Americii - si sa le trimita ei autoritatilor romane. Unii s-au gandit probabil ca, o data cu interzicerea adoptiilor, aceste rapoarte nu mai sunt necesare."

IN VIZITA. In 2004, Lala, fetita Lindei Robak, a venit impreuna cu parintii adoptivi in vacanta in Romania

RATACITE. Am intrebat-o pe Linda cum isi explica panica pe care au creat-o autoritatile romane declarand copiii disparuti. "Ar trebui mentionat ca in 2004 si 2005, cand s-au facut aceleasi acuzatii, parintii au sunat la Ambasada Romaniei ca sa afle daca sunt pe lista «rapoartelor lipsa». Unii au aflat ca, desi aveau dovada - chitantele de la Oficiul Postal al Statelor Unite si Federal Express - de la Guvernul roman sau de la directorul fundatiei care a semnat pentru primirea lor, rapoartele postadoptie erau considerate pierdute. Au trimis in mod repetat copii ale rapoartelor la Ambasada SUA la Bucuresti, pentru ca acestea sa fie inmanate de consulul nostru secretarului de stat al CRA in 2004. In 2005, parintii au trimis «dosarele lipsa» atat Ambasadei Romaniei in Washington, cat si la Ambasada SUA la Bucuresti. Absenta rapoartelor este in primul rand un esec al Guvernului roman, de vreme ce nu a fost realizat nici un sistem dupa moratoriu care sa faciliteze trimiterea acestor acte. Dupa stiinta mea, nu au fost trimise instructiuni in acest sens agentiilor sau fundatiilor. In mod cert, parintii nu le-au primit. Cele mai multe dintre rapoarte au fost completate, ele se afla la vechiul centru guvernamental care se ocupa de acest lucru si/sau la vechile fundatii de pe teritoriul Romaniei. Problema nu e cum sa localizati copii, ci cum sa localizati dosarele."

Uite cine vorbeste

REUNIUNEA copiilor adoptaTi. Pe inima de pe tricou sunt desenate culorile de pe steagurile Romaniei si SUA

Varfuri de atac in meciul adoptiilor internationale, Theodora Bertzi, secretar de stat al ORA, si Bogdan Panait, secretar de stat al ANPDC, au jucat pe vremuri la echipa adversa. Fost parlamentar liberal, Theodora Betzi a fost in conducerea Autoritatii pentru Protectia Copilului si Adoptiei, exact in perioada de varf a exportului de copii. In 2002 ocupa functia de director Directia de Monitorizare a ANPCA, iar in 2003 - pe cea de director general. La acea vreme, conform Hotararii nr. 1315 din 7 decembrie 2000, ANPCA evalua activitatea ONG-urilor care se ocupau de adoptii si, in cazul in care semnala nereguli, putea sa le suspende sau sa le retraga autorizatiile.

Mai multe despre aceasta procedura ne-ar putea spune democratul Bogdan Panait, care a ocupat (n.r. - prin concurs, conform CV-ului) postul de director general Corp Control si Audit ANPCA (2001-2002), dar si functiile de director si (n.r. - idem) secretar general al ANPCA (1998-2001). Este angajat in domeniul protectiei copilului din 1994.

CIUPELI. Cu asa experienta, ar trebui sa aiba informatii despre cele 102 ONG-uri acreditate (in februarie 2001) sa intermedieze adoptii. Una dintre ele este Fundatia "Bulgarasii de aur" (Bucuresti). O alta este "Asociatia pentru Copiii Nostri" (Bucuresti), care, conform documentelor Directiei pentru Protectia Copilului Timis, s-a ocupat de adoptii internationale in acest judet. Ce mai au in comun aceste ONG-uri in afara de defunctul lor domeniu de activitate? Pe Bogdan Panait, care, conform CV-ului sau, "din aprilie 2002 (si) pana in prezent (este) coordonator de programe «Asociatia Pentru Copiii Nostri» (venit anual incasat declarat: 8.500 de euro)" si care mai este, conform declaratiei de venit, consultant al Fundatiei «Bulgarasii de Aur» (venit anual: 3.300 de euro)". Ca mai ofera consultanta si la "Word Learning" (venit anual: 770 de euro) e doar un amanunt. La fel de nesemnificativ ca si faptul ca in 2000 (varful acestei afaceri, 3.035 de adoptii internationale) fosta sa sotie era membra in CRA.

INTALNIRE

Din 1992, in fiecare decembrie, Ambasada Romaniei din Washington organizeaza "Petrecerea de Iarna" pentru copiii adoptati din Romania. Pe site-ul http://www.roembus.org exista imagini cu petrecerile la care au participat acesti copii in ultimii cinci ani. Mai mult, o data la doi ani, familiile adoptatoare de copii romani din SUA organizeaza o reuniune. Anul trecut, ea a avut loc intre 14 si 17 iulie, Burlington, cu participarea ambasadorului Romaniei, Sorin Ducaru. Daca vor sa faca rapoarte de monitorizare postadoptie acestor copii, autoritatile din Romania sunt invitate la urmatoarea intalnire. Ai nostri au demonstrat ca pot sa astepte. Pentru ca astazi, cand au anuntat public disparitia a 1.300 de copii, au adaugat si ca stiau de aceasta situatie din mai 2005. De ce au tacut atat timp? Pentru ca tacusera si ceilalti. In tot acest razboi verbal, copiii nu sunt decat subiect de propozitie...