Asta era deviza scolii lui Lev Tolstoi de la Iasnaia Poliana, una dintre cele paisprezece scoli infiintate de el. Ii placea sa construiasca lacasuri de invatamant pentru copii.
"Scoala este toata viata mea, manastirea mea, religia mea" scria in 1862 cel mai mare scriitor rus.
Martin Seymour Smith trece in cartea sa, 100 Cele Mai Importante Carti Din Istoria Omenirii, romanul Razboi si Pace, alaturi de Vechiul Testament, Iliada si Odiseea, Upanishadele, Coranul, Cabala, Principiile lui Machiavelli, Don Quijote, Candide de Voltaire, Procesul lui Kafka, Critica ratiunii pure a lui Kant s.a.m.d.
Razboi si pace are 500 de personaje, e o epopee. Nimeni n-a mai incercat sa scrie asa ceva, nici inainte, nici dupa aparitia lui. E numit foarte des "Cel mai mare roman al lumii". Succesul lui imediat este unic.
Viata invinge razboiul si moartea. Lumea frumoasa a lui Dumnezeu ne-a fost daruita noua cu soare, ape, munti, flori, cer, pesti, copaci, vant si pasari, cai, paduri...
"Vorba oamenilor, tropotul cailor si huruitul carutelor, suieraturile vesele ale prepelitelor, zumzetul ganganiilor care foiau in vazduh, mirosul tufelor de pelin, de paie si de sudoare de cai, miile de culori si de umbre pe care soarele arzator le revarsa peste campia aurie, peste albastra departare a padurii, norii albi, liliachii care pluteau prin aer sau se lasau peste pasuni, toate acestea le simtim si pentru noi sunt."
Despre acest roman scria Turgheniev "sunt in el lucruri care nu vor pieri niciodata", iar marele Feodor Dostoievski: "Romanul lui Tolstoi este o opera de arta care apare tocmai la timp, o carte absolut deosebia de ce se publica in Europa, ideea sa este in intregime ruseasca. Exista in acest roman ceva dintr-un ton nou «al nostru», dar care va fi totusi foarte folositor popoarelor din occident, oricare ar fi «mandria» lor".
Lev Tolstoi a fost socotit geniu in timpul vietii. Ajuta saracii, bolnavii, infometatii, pur si simplu fara Program, fara nu stiu ce organizatii umaniatre... Construieste spitale si scoli. Foarte multe. Mosier, aristocrat, foarte bogat, cere tarului lichidarea proprietatii private intr-ajutorarea celor 2/3 de saraci ai Rusiei, este excomunicat de Sinod.
In 1908 este sarbatoare nationala se sarbatoreste varsta de 80 de ani a patriarhului de la Iasnaia Poliana se spune ca in crangul de la Iasnaia Poliana, care in traducere inseamna Poiana Luminoasa sau Poiana de Frasini, se afla toiagul verde pe care e inscris secretul fericirii.
La 80 de ani, Lev Tolstoi juca tenis, calarea pe iubitul sau cal, "Delir", galopand, sarind santuri, alerga, de ziua lui a reparat izba (casuta ruseasca de lemn) unei batrane Anfisa. La 80 de ani, in rubasca (camasa ruseasca taraneasca) pleca la cosit, in grup cu slujnicii. "Este de ajuns sa incepi sa cosesti pentru ca inima sa-ti infloreasca", scria Tolstoi.
La el veneau in pelerinaj flamazi, cersetori, studenti, scriitori, tipografi, tarani, nobili, fete frumoase. Veneau pelerini in drum spre Kiev, care se opreau sa-l vada pe "cel mai puternic om din Rusia".
Lev Tolstoi vorbea cu toti, apoi pleca pe jos sau calare in padurea din apropiere. Isi nota cate ceva, culegea flori. Preferatele lui erau violetele, lacramioarele si nu-ma-uita.
Iasnaia Poliana ajunsese o Mecca pentru marii artisti si scriitori Turgheniev, Dostoievski, Cehov, Repin, Rainer Maria Rilke, Gorki.
In 1893, cu ocazia vizitei aici, Cehov scria: "Cand stai de vorba cu Lev Tolstoi te simti cu totul in puterea lui. Niciodata n-am intalnit o fiinta mai cuceritoare, intr-un cuvant, mai armonios conceputa. Este un om aproape perfect".
In 1901 s-a acordat pentru prima data premiul Nobel pentru literatura. Printre candidati era si Lev Tolstoi. Dar el nu a primit premiul. Cel care s-a bucurat de primul premiu Nobel a fost francezul Sully Prudhomme poet, "ca o recunoastere speciala a a artei lui poetice, vadind perfectiune artistica si o rara imbinare intre calitatile inimii si cele ale intelectului".
Lev Tolstoi a fost un gigant mai ales in ceea ce priveste influenta pe care a avut-o asupra lumii, asupra literaturii, asupra oamenilor, asupra dragostei.
Romanele lui ar trebui studiate la scoala langa Abecedar si Vechiul Testament. Ele sunt: Razboi si pace, Ana Karenina, Invierea, Sonata Kreutzer, Fericirea vietii de familie, Insemnarile unui nebun, Moartea lui Ivan Ilici, Hagi-Murad, Povestiri din Sevastopol, precum si Puterea intunericului sau Cadavrul viu.
Inainte de a muri a scris: "Tot mai mult refuz sa inteleg dementa vietii si tot mai mult ma simt neputincios sa exprim cum inteleg eu aceasta dementa".