Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aflat încă în faza de proiect, funcționarea viitorului fond temporar pentru decarbonizare, propus recent de către Comisia Europeană, are o serie de deficiențe, arată Curtea de Conturi Europeană. Fondul este conceput pentru a oferi sprijin financiar companiilor europene expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, fără a sacrifica obiectivele de decarbonizare ale UE. Auditorii trag însă un semnal de alarmă: în forma sa actuală, fondul nu garantează o gestiune financiară solidă. Forma finală a fondului va depinde însă de negocierile dintre țările UE și de acordul privind regulile bugetare mai ample. Deocamdată, auditorii îndeamnă liderii UE să regândească structura fondului pentru a se asigura că aceasta sprijină eficient tranziția Europei către o economie cu emisii reduse de carbon.
În decembrie 2025, Comisia a propus înființarea unui fond temporar pentru decarbonizare (opens in new window). Fondul urmează să ofere sprijin financiar pentru companiile din sectoarele îngrășămintelor, aluminiului, fierului și oțelului până la găsirea unei soluții pe termen lung la problema relocării emisiilor de dioxid de carbon. El va fi finanțat prin vânzarea de certificate aferente mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) către importatorii de mărfuri cu emisii ridicate de dioxid de carbon în 2026 și 2027.
Veniturile sunt puse la îndoială
Comisia a propus ca 75% din veniturile din taxa la frontieră pe carbon a UE - Mecanismul de ajustare la frontieră a carbonului - să fie înscrise în bugetul pe termen lung al UE pentru 2028-2034. Restul de 25% ar rămâne la statele membre. Oficialii UE estimează venituri de 632 de milioane de euro, comparativ cu cheltuieli de 265 de milioane de euro. Acest lucru a ridicat întrebări din partea auditorilor cu privire la faptul dacă țările UE ar trebui să contribuie la fel de mult cum este planificat. De asemenea, aceștia au avertizat că previziunile privind veniturile sunt incerte, din cauza fluctuației prețurilor la carbon și a noii naturi a schemei.
Ce este CBAM și cum se aplică
CBAM (Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Emisiilor de Carbon) se aplică importurilor în UE de ciment, fier/oțel, aluminiu, îngrășăminte și electricitate pentru a egala costurile de carbon cu producătorii europeni. Din 2026, doar importatorii autorizați pot aduce aceste bunuri, cumpărând certificate bazate pe emisiile încorporate, raportarea fiind trimestrială în etapa de tranziție. De asemenea, alte produse vor fi introduse în următorul deceniu în acest mecanism de ajustare a carbonului, având în vedere și emisiile indirecte. Mai precis, Comisia Europeană va evalua includerea unor produse care ar putea fi expuse riscului de relocare a industriilor din UE, cum ar fi substanțele chimice organice și polimerii, începând cu 2030. Emisiile indirecte de la instalațiile de producție ar putea face parte din emisiile care trebuie raportate și, în consecință, plătite de companiile importatoare.
Mulți bani neutilizați cel puțin un an
Curtea de Conturi Europeană a subliniat, de asemenea, probleme legate de calendar. Țările UE ar urma să contribuie la fond în 2028 și 2029, dar companiile nu ar primi sprijin decât în 2029. Acest lucru ar putea lăsa sute de milioane de euro neutilizate timp de cel puțin un an, fără un plan clar de gestionare a banilor.
Stimularea investițiilor noi, ratată
Pe de altă parte, nu este clar cât de mult va stimula fondul investițiile în decarbonizare. Condițiile pentru a primi sprijin din partea fondului propus sunt similare cu cele pentru obținerea certificatelor gratuite din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în 2026 și 2027. Comisia nu a evaluat impactul numărului limitat de condiții noi asupra investițiilor realizate de companii. În plus, întrucât plățile din fond se vor baza pe producția istorică, acestea nu vor sprijini în mod direct noi investiții în decarbonizare.
Nemulțumiri peste tot
Reprezentanții și experții din sector sunt îngrijorați cu privire la domeniul de aplicare temporar și limitat al fondului. De exemplu, Asociația Europeană a Oțelului (Eurofer) a criticat gama restrânsă de produse acoperite de fond și durata sa scurtă, în timp ce Asociația Europeană a Aluminiului a cerut soluții specifice pentru exporturi. Organizațiile de mediu, pe de altă parte, au avertizat că fondul ar putea submina integritatea stabilirii prețului carbonului.
Piața UE a oțelului, sub presiune
Negociatorii Parlamentului European și ai Consiliului Uniunii Europene au ajuns luni seară la un acord politic privind noi măsuri menite să contracareze efectele negative ale supraproducției globale de oțel asupra pieței europene, în contextul expirării, la 30 iunie 2026, a mecanismelor de salvgardare aflate în vigoare din 2018.
Acordul provizoriu prevede reducerea cotelor de import fără taxe vamale la 18,3 milioane de tone pe an, ceea ce reprezintă o scădere de 47% față de nivelul din 2024, precum și majorarea taxelor vamale la 50% (de la 25% în prezent) pentru importurile care depășesc aceste cote sau pentru produsele care nu sunt acoperite de sistem.
Noile reguli urmăresc să ofere Uniunii Europene instrumente mai eficiente pentru a face față presiunilor comerciale generate de supraproducția globală, care s-a tradus în importuri masive la prețuri scăzute și a afectat competitivitatea industriei europene.
Eurodeputații au insistat, de asemenea, pentru o revizuire timpurie a regulamentului, prima evaluare urmând să fie realizată la șase luni de la intrarea în vigoare, pentru a decide dacă este necesară extinderea listei de produse acoperite. Pentru a intra în vigoare, începând cu 1 iulie 2026, regulamentul trebuie adoptat formal de Parlamentul European și Consiliu, votul în plen fiind așteptat în luna mai. Industria oțelului este considerată strategică pentru economia Uniunii Europene și pentru capacitatea sa de apărare, însă sectorul a fost puternic afectat de presiunea importurilor în ultimii ani, înregistrând aproximativ 100.000 de locuri de muncă pierdute din 2008, pe fondul supracapacității globale. OECD a raportat că excesul de capacitate globală de oțel a atins aproximativ 640 de milioane de tone în 2025, în timp ce capacitatea totală a ajuns la un nivel record de 2,4 miliarde de tone. „Concluziile OECD sunt clare: supracapacitatea globală în sectorul oțelului nu este doar masivă, ci este în creștere. Aceasta reprezintă o amenințare existențială pentru producția de oțel din Europa, pentru investiții și pentru locurile de muncă”, declara recent Axel Eggert, director general al Eurofer.
Citește pe Antena3.ro
