Fratele cel mare - Cultura europeana sub semnul cerbului albastru

In premiera de la initierea distinctiei Capitala Culturala Europeana, in 1985, un oras este ales sa poarte aceasta onoare a doua oara. Luxemburgul a reusit insa sa convinga inca o data angajand un program largit, care a prins mai multe comunitati din Marea Regiune, dar si Sibiul.

ORIGINI. Marele Ducat al Luxemburgului, locul de obarsie a sasilor transilvaneni, stie sa fie o casa buna si pentru afaceristi, si pentru artisti

In premiera de la initierea distinctiei Capitala Culturala Europeana, in 1985, un oras este ales sa poarte aceasta onoare a doua oara. Luxemburgul a reusit insa sa convinga inca o data angajand un program largit, care a prins mai multe comunitati din Marea Regiune, dar si Sibiul.

Luxemburg, secolul al XVIII-lea, asa cum il povestesc trimisii diverselor curti ale vremii: cea mai saraca provincie a Tarilor de Jos; mai bine de jumatate din suprafata ii este acoperita de paduri, iar drumurile sunt interminabil de intortocheate si desfundate. Luxemburg, astazi, asa cum il stim, in era informatiei: impozitele mici atrag concernele mari; venitul pe cap de locuitor nu prea are concurenta la nivel global; in micul Mare Ducat isi au sediul mari corporatii financiare si multe dintre agentiile Uniunii Europene.

DIE SACHSEN. Luxemburg avea oricum ceva din statutul de capitala a Europei. Face parte din grupul entitatilor statale care au pus bazele Uniunii, cu decenii bune in urma, sub acel ciudat format de piata de liber schimb in materie de carbune si otel. Dar asta e istorie; la fel cum istorie e deja si anul 1995, cand orasul-ducat a avut pentru prima oara onoarea de a purta titlul de capitala culturala a Europei.

O duzina de ani mai tarziu, o duzina de membri noi in Uniunea Europeana. Printre acestia, Romania. Plecati cu secole in urma din apropierea Luxemburgului, la Sibiu s-au asezat cu secole in urma sasii. "Die Sachsen". Iata de ce Sibiul a fost luat sub aripa ocrotitoare a Luxemburgului, ca un "frate mai mic", in acest demers mai mult decat cultural.

CERBOSCEPTICISM. Initiativa luxemburgheza nu a vizat doar prestabilitul parteneriat Vest-Est. Comitetul de initiativa a decis sa confere statut de "capitala culturala" intregii euroregiuni montane in care se afla Ducatul. In proiect au fost atrase doua landuri germane (Rhenania-Palatinat si Saar), provincia belgiana Valonia si Lorena franceza. Pe scurt, "Grossregion/ Grande Region Luxembourg", un perimetru demarcat de patru importante fluvii ale Europei Centrale - Maas, Rin, Saar si Mosela - si locuit de 11 milioane de suflete.

Cerbul albastru a starnit multe comentarii atunci cand a fost ales simbol al anului de "cultura pura". Dar in intreaga Europa, cerbii mai traiesc nestingheriti tocmai in padurile luxemburgheze si in cele ardelene. Daca pana in urma cu ceva decenii, luxemburghezii mai erau porecliti "cei ascunsi in paduri", cu greu mai indrazneste astazi cineva sa o faca; poate, dand glas eternei rivalitati, doar vecinii din cel mai vechi oras al spatiului germanofon, Trier, prima capitala a lui Constantin cel Mare, crestinatorul. Intre timp, chiar si cerbul a iesit de mult din lumea padurilor, devenind unul dintre simbolurile libertatii de gandire in culturile metropolitane. Si de ce albastru? Pentru ca albastrul este culoarea imaginatiei, a reveriei...

IEFTIN CA APA. Bine ati ajuns in Luxemburg! Nu goniti prea tare; nu din cauza radarelor, ci pentru ca drumul de la granita pana in centrul capitalei nu dureaza nici macar o jumatate de ora! Capitala are bulevarde imense, poduri impresionante si stradute inguste in care nu e indicat sa cauti locuri de parcare decat o singura data. Si iti si lasi acolo masina (oricum, vei fi mereu aproape de ea), chiar daca benzina este incredibil de ieftina. Atat de ieftina, incat germanii din vecinatatea Luxemburgului vin aici sa alimenteze. Mai precis, in oraselul numit, providential, parca, Wasserbillig. Adica ieftin ca apa.

Luxemburghezii au un raliu offroad (etapa de campionat mondial) si un suveran (duce sau ducesa) cu atributiuni speciale in timpul petrecerilor (intotdeauna mascate) de sfarsit/inceput de an. De vreo 300 de ani, seful statului demisioneaza si nu asteapta sa moara in tron, pentru a permite ceremoniei de instalare a succesorului sa fie o petrecere, si nu un parastas. Resedinta ducelui se afla pe o straduta ingusta din micul, inghesuitul si supraetajatul centru. Bulevardele largi, de la intrarea in oras, sunt flancate de cladiri impersonale ce adapostesc birouri de agentii internationale sau banci.

Impresionantele palate - sunt, in fond, invecinati cu mirifica Vale franceza a Loarei - stau, deseori, cocotate pe stanci. Au parcuri minunate; dar nu cautati aici renumitele Gradini Luxemburgheze. Sunt la Paris!

SIGLA. Pont Adolphe, leaga cele doua trupuri ale orasului, dar si cultura europeana la modul simbolic

Coborati zecile de trepte inguste ("pe propria raspundere" scrie pe marginea balustradelor) spre parcul amenajat de-a lungul raului ce curge la zeci de metri sub Pont Adolphe, podul ce leaga cele doua parti ale centrului orasului in jurul fortaretei Petrusse si despre care se spune ca ar fi cel mai frumos balcon al Europei. La fel cum pentru unii Luxemburg este un Gibraltar continental.

Daca esti pur si simplu turist, Luxemburg este un oras pentru o singura zi. Si nu, Luxemburg nu este pavat in aur - aceasta insemnand si ca dormitul in gara e o optiune de evitat. De fapt, aurul orasului sta in cultura pe care o genereaza! Vara, in dupa-amiezele de duminica, puteti auzi (oriunde v-ati afla in centrul orasului) muzicieni facandu-si in parcuri incalzirea pentru concertul de la ora 19:00.

EURODUCATUL

Luxemburgul (disputat de germani si francezi peste secole, ocupat ba de prusaci, ba de Napoleon) ramane in sine, in secolul al XXI-lea, un eurofenomen. Luxemburghezilor li se spune uneori "elvetienii Tarilor de Jos". Clar europeni in atitudine sociala, duc un stil de viata francez, desi de muncit muncesc nemteste. Pe strazile inguste se vorbeste orice limba de reala circulatie europeana: franceza, germana si desigur engleza; chiar si portugheza se poate auzi destul de des. Cat despre luxemburghezii 100%, acestia mai pastreaza si acum dialectul "letzebuergisch", o germana arhaica de sorginte franca (a se asocia cu orasul Frankfurt, nu cu Franta), amestecata cu termeni francezi si care de fapt seamana foarte tare cu saseasca vorbita la Sibiu.

CITITI MAINE Cum isi primeste Sibiul turistii romani si straini. Orasul transilvan abia isi dezvolta infrastructura.