Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din ciclul "ţara arde şi baba se piaptănă la propriu", astăzi vă prezentăm deschiderea unui nou salon de coafură al garsonului Loran Turet. Pentru antelectoalii pasionaţi de basculantele cu autosaşiu şi dumperele articulate, folosite în condiţii grele, de şantier, subliniez că omul ăsta cu nume de boală nu e decât un băiat care tunde.
Evenimentul nu a fost cine-ştie-ce de capul lui, dar a purtat în titlu substantivul "chocolat" (repete avec moa: şo-co-la, ancor iun foa: şo-co-la, egzactamanan, vuzet tre antelijant), deci care am intuit că se voia ceva apetisant, sexy, de o inocenţă senzuală şi vinovată. Am simţit bine? Io crecă oui.
Am fost şi eu prezentă acolo, dar doar cu trupul, aşa că, sincer, nu pot să spun decât că am văzut foarte mulţi băieţi frumoşi. Ei mergeau foarte atent, să nu se spargă. Aveau unghiile făcute şi părul proaspăt vopsit în nuanţe de trend. Probabil că erau daţi cu L'Oréal, că altceva nu-mi imaginez c-ar putea să le suporte capu'. Unul dintre ei mi-a plăcut în mod deosebit, pentru că avea o freză bestială, un fel de urban punk cu aspect astronomic, foarte versatil şi interesant, care subliniază trăsăturile unei personalităţi fragile, dar totuşi dure, care găseşte în ea puterea de a merge mai departe, în pofida unor evenimente care, poate, la un moment dat, l-au marcat pe purtătorul ei într-un fel sau, poate, altul. Nu înţeleg ce vreau să spun. Sunt sigură însă că un astfel de tip nu te-ar putea salva de la înec de teamă să nu-şi strice freza. Foarte mulţi pirpirei cu plete blonde, plimbându-se în spatele unui pahar cu suc cu E-uri. Mai inteligente, doamnele nu se prea arată. Bravo lor. O bilă albă de la mine, dacă au ce face cu ea.
Manechine imense (şi vii!) erau expuse la intrarea în micul salon. Aveau ceva roşu dat pe piele şi o coafură. Adică, bineînţeles că aveau o coafură, toţi avem o coafură. Decât că ale lor păreau desprinse din varianta... ăăăă... cum să-i zic io... metapostmodernă a unei noi serii "Avatar". Mi-a fost frică de ele, aşa că m-am poziţionat departe, nici măcar în raza lor vizuală.
Mă enervează oamenii ăştia. Nu trebuie să fii deosebit de inteligent ca să-ţi dai seama că nu dau doi bani pe ăia de-i pupă fără să le atingă obrazul. Băi, ce oameni! De fapt, ăştia nici nu sunt oameni, ăştia sunt animale. Zâmbesc tot timpul, de parcă, înainte să plece de acasă, şi-ar fi lipit pe mutră o poză cu ei cu gura până la urechi. Glumesc, desigur. De fapt, sunt oameni. Decât că râd ca proştii întruna.
Vorba bancului: mama Alinuţei: "Nu ştiu ce are fata mea, că zâmbeşte tot timpul", "Aţi încercat să-i mai slăbiţi elasticul cu care i-aţi prins părul?". Un fost coleg de redacţie, actualmente la o redacţie nici măcar competitivă, mă interpelează spunându-mi că nu mai e nimic de văzut. Ca şi cum până acum am stat cu inima ca pe ace, ce să zic.
E criză. Românul de rând n-o duce deloc bine. Loran Turet şi-a mai deschis un magazin. Sau un d-ăla cum îi zice. Chiar dacă-şi zice hairstylist, tot cu foarfeca tunde. Decât că-şi zice hairstylist. De fapt, mai precis, ce este un hairstylist? Un hairstylist e unu' care spune bancuri în părul tău. Şi te mai iau şi sauvage pe la spate. Hm.
E criză. Reţeaua de frizerii a spunătorului de bancuri în părul omului Loran Turet s-a mai extins cu încă o glumă în spaţiul snob al Capitalei. Să fie la ei acolo. Io tot la tanti Veronica mă duc.
