Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prezentam in continuare interviul pe care ni l-a acordat generalul Eugen Badalan. Seful Armatei povesteste propria varianta privind prezenta sa la Timisoara alaturi de militarii de la Arad. Este o poveste despre un comandant care si-a pierdut trupa. Dar care acolo a tras "concluzii care nu sunt insa concludente pentru tema acestei discutii".
VASILE SURCEL, RAZVAN BELCIUGANU
|
|
EUGEN BADALAN. Un general fata in fata cu fantomele propriului trecut
|
Jurnalul National: Cu esaloanele superioare tineati legatura?
Eugen Badalan: Da. Cand am avut certitudinea ca Marcu primise dispozitie sa se duca la Timisoara, generalul Schiopu (n.r. - comandantul Diviziei din Oradea) a spus: "Ca sa nu ramanem in continuare in afara jocului, ar trebui sa te duci tu la Arad, sa vezi totusi cu ochii tai ce se intimpla acolo, ca sa avem perceptia exacta de la fata locului. Am plecat la Arad impreuna cu un alt ofiter din Comandamentul Diviziei, lt. col. Dogaru, si cu un sofer.
Asta in ce zi era?
Pe 17 decembrie, la ora 17:00, am primit acest ordin de la comandatul Diviziei si am ajuns la Arad in jurul orei 19:30. Cand am ajuns acolo, am gasit unitatea in urmatorul stadiu: Marcu, impreuna cu detasamentul lui, constituit dintr-un batalion de infanterie, plus alte subunitati de sprijin, plecase deja catre Timisoara, iar seful de stat major Memetea conducea in unitate realizarea dispozitivului de mobilizare si pregatire a unitatii pentru primirea rezervistilor si completarea unitatii pana la capacitatea de lupta. Deci asta a fost situatia pe care am gasit-o eu la Arad. Primul lucru pe care l-am facut la Arad a fost sa ma interesez de Marcu. Si asta pentru ca, de fapt, nu ma interesa ce se intampla in unitate, ci ma interesa ce se intampla cu Marcu. Nu stiam ce se intampla cu el, nu stiam unde a plecat si pentru ce. Stiam ca a plecat la Timisoara, dar nu stiam pentru ce, iar legaturile unitatii cu detasamentul lui nu mai functionau. I-am raportat treaba asta generalului Schiopu si i-am propus acestuia: "Dle, ca sa stim ce se intampla cu Marcu, aprobati sa plec eu dupa el, sa-l contactez, sa vad ce misiune a primit, ca sa stim toata treaba!". Mi-a aprobat si am plecat dupa Marcu.
Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat
Citește pe Antena3.ro
"O masina pe dreapta, una pe stanga"
Am plecat din oras pe Bulevardul Calea Timisoarei. De la iesirea din unitate si pana la intrarea in Timisoara am intalnit pe strazi o situatie tragicomica: cea mai mare parte a masinilor din componenta detasamentului lui Marcu erau ramase in pana, din doi in doi kilometri. Una era pe dreapta, una era pe stanga. M-am oprit la fiecare dintre ele sa vad ce se intampla. Erau ori un transportor, ori un camion sau o statie radio. Deci asta era situatia detasamentului condus de Marcu. Insa pe el tot nu l-am gasit. Am ajuns la intrarea in Timisoara, la un post permanent de militie. Erau acolo vreo trei-patru militieni, unii in "borcanul" ala, in "conserva" de militieni, altii in apropiere. I-am intrebat pe ei: "Dle, ati vazut o coloana militara?". Unul a inceputa sa rada: "Dle, am vazut o coloana imensa, era un transportor, un camion si un autobuz care au intrat in oras". Eu nu cunosteam Timisoara, fusesem acolo doar de vreo doua-trei ori, in excursii de sfarsit de saptamana. Unde sa-l gasesc pe Marcu? I-am rugat pe militieni sa ma duca la Comandamentul Diviziei, dar ei mi-au spus ca nu au cum sa-si paraseasca postul. Unul dintre ei trebuia sa ajunga la sediul Inspectoratului de Militie si m-am dus cu el pana acolo. Nu as putea sa precizez cand am ajuns la Inspectorat. In orice caz, era seara tarziu. Acolo erau o fierbere si o vermuiala⦠Nimeni nu voia sa ma conduca la sediul Diviziei, sub pretext ca in acea zona sunt grupuri de manifestanti greu de tinut sub control. Asta se intampla pe 17 decembrie seara. Am ramas in camera ofiterului de serviciu, unde, de fapt, se facea un fel de dispecerat al legaturilor cu militienii din strada. Timp de vreo doua ore am auzit ce raportau aia despre ce se intampla in strada. In legatura cu asta am tras si eu niste concluzii, nu pe loc, ci ulterior. Atunci doar am receptat informatiile. Am tras niste concluzii care nu sunt insa concludente pentru tema acestei discutii. Dar pentru mine sunt foarte concludente in legatura cu ce a fost acolo si ce s-a intamplat.
"Am avut sentimentul unei ostilitati colective"
Puteti detalia?
Nu sunt concludente. Cand am vazut ca nu am nici o posibilitate sa ajung mai departe, am incercat sa iau legatura cu Comandamentul Diviziei. Intr-un tarziu am reusit sa vorbesc cu col. Ionescu, care, de fapt, era in grupa de coordonare venita de la Bucuresti. I-am spus cine sunt si ca urmaresc sa-l contactez pe Marcu, ca sa stiu despre ce este vorba, ca sunt trimis de comandantul Diviziei ca sa stabilesc care este situatia lui acolo, ce misiune a primit acolo. Acest colonel mi-a spus: "Nu mai este treaba voastra. El a fost contactat de ofiterii de legatura de la Divizia din Timisoara si din acel moment a primit misiuni de la aceasta Divizie. Considerati-l ca a iesit din subordinea voastra si a intrat in subordinea Diviziei din Timisoara". O practica militara curenta: redislocarea sau resubordonarea unor unitati. Am luat-o ca atare: din acel moment nu mai era in raspunderea noastra. Am mai intarziat vreo jumatate de ora pe acolo, pana cand in inspectorat au sosit unele VIP-uri ale momentului, din cadrul Militiei. Efectiv nu stiu cine au fost, dar, in orice caz, dupa comportamentul celor din inspectorat fata de acestia, am inteles ca erau persoane de rang foarte inalt. Unul din suita lor m-a intrebat ce caut acolo. I-am spus cine sunt si cu ce prilej am sosit acolo. Nu a avut nici o reactie. Dar la momentul ala am vazut ca toata lumea care a auzit cine sunt (totusi, la momentul acela, un sef de stat major de divizie reprezenta ceva in ierarhia militara) am trait sentimental unei ostilitati colective la adresa mea. Eram acolo cu soferul meu, un maistru militar caruia i-am spus: "Mai, cred ca locul nostru nu mai este aici. Hai sa plecam la Arad". Am ajuns acolo cam in jurul orei trei noaptea. I-am raportat generalului Schiopu "actele mele de vitejie": ca nu am reusit sa-l contactez pe Marcu, ca nu stiu ce misiune a primit. In orice caz, i-am spus ca, din afirmatiile colonelului Ionescu, din grupa de coordonare a MStM-ului (ca asa s-a prezentat Ionescu la momentul acela), Marcu a trecut in subordinea Diviziei 18 de la Timisoara. Deci, din acel moment, noi nu mai avem treaba cu Marcu. Comandantul Diviziei, va repet, era un om deosebit, m-a intrebat: "Bine, dar noi acum ce facem? Ne intreaba cineva de Marcu si noi ce o sa facem?". Apoi mi-a mai spus: "Du-te, culca-te si tu doua ceasuri si, dimineata, cum rasare soarele, pleaca la Timisoara, sa-l cauti pe Marcu. Insa vezi ca, din cate am aflat eu, la Timisoara, situatia este scapata de sub control . E dezordine mare in oras si o atitudine total ostila fata de Armata. Am auzit ca au fost soldati batuti. Eu te-as sfatui sa pleci cu o masina civila". Bine, i-am raspuns, ma duc cu o masina civila, gasesc eu una, dar haine civile n-am. In momentul in care am plecat, pe 17 decembrie, de la Oradea, in graba in care am plecat am uitat sa-mi iau pistolul si in toata perioada aceea am fost neinarmat. Nu a fost o optiune, ci doar o intamplare. Am luat un subofiter de muzica, acesta imi spusese ca stie foarte bine Timisoara, inclusiv drumuri ocolitoare catre Comandamentul Diviziei, daca o sa fie nevoie. Am plecat cu masina personala a acestui subofiter si eu, si el imbracati militar. Deci asta era pe 18 decembrie. Am ajuns la Timisoara, m-am prezentat la generalul Guse, care era acolo. I-am spus ca vreau sa ma intalnesc cu maiorul Marcu, iar el mi-a spus ca tocmai a convocat o adunare cu toti comandantii structurilor militare din Timisoara, asa ca il voi gasi acolo. Am participat la intalnirea lui Guse cu toti comandantii militari, unde m-am intalnit si cu Marcu. Apoi am plecat sa vad pe unde are oamenii. Acestia erau imprastiati prin toata Timisoara.
"Unitate in disolutie"
V-a explicat "lantul de comanda" prin care primise dispozitiile de dislocare in Timisoara?
Da. Nu numai ca mi-a explicat, dar m-a si condus in fiecare zona in parte, ca sa vad care este starea oamenilor, care este starea masinilor. O parte din masini fusesera reparate si aduse aici, o parte au ramas pe drumuri, o parte care erau mai aproape de Arad s-au intors acolo, deci o chestie din asta⦠un fel de unitate in disolutie.
De unde proveneau ordinele de dislocare?
La comandamentul Diviziei 18 Timisoara exista infiintata o grupa de coordonare, deasupra asteia erau⦠grupa asta de coordonare venita de la Bucuresti. Si acum, la momentul asta, si nici atunci, nimeni nu poate sa spuna ca persoana X a dat un ordin. Pentru ca deciziile se luau, se discutau in grupa de coordonare si-i erau transmise printr-un ofiter de legatura al Diviziei. Deci, "lantul comenzii" asta era. Si facand acest periplu in zonele de dispunere a militarilor lui Marcu, am facut o lista cu nevoile oamenilor. Asta pentru ca, repet, era "jobul" sefului de stat major. Am facut o lista ce cuprindea necesitatile de natura tehnica, dar si cele privitoare la hranirea militarilor. Si asta pentru ca toti le dadusera misiuni, dar nimeni nu le daduse de mancare.
Deci fusera dislocati fara bucatarii de campanie si fara alte posibilitati de a fi hraniti? Nici hrana rece?
Aveau hrana rece pentru o zi, asa cum se proceda pe atunci. Deci am facut aceasta lista, m-am urcat in masina si m-am dus la generalul Guse sa-i spun ca plec la Arad. Mi se parea un gest de bun-simt.
I-am spus cand am venit, era normal sa-i spun si cand plecam. Urma sa plec la Arad, ca sa rezolv nevoile oamenilor lui Marcu. Dar Guse mi-a spus: Stai, nu pleca, pentru ca vom avea o noua adunare cu comandantii, pentru ca va veni Ilie, de la Bucuresti (n.r. - Ilie Ceausescu), care aduce nu stiu ce gen de informatii pe care vrea sa le aduca la cunostinta tuturor. Apoi am asistat la o scena care, ulterior, a capatat alte valente in mintea mea. Atunci, pe loc, am luat-o insa ca atare. Am ramas in comandament, iar Guse a plecat, insotit de mai multe persoane. Ulterior am aflat ca s-a dus la ELBA, dar pe moment nu stiam unde si de ce pleaca. Atunci cand a revenit, a intrat val-vartej in birou si le-a spus tuturor celor care erau acolo in grupa de coordonare: "Bai, imediat luam masuri sa bagam oamenii in cazarmi, pentru ca in acest moment ies muncitorii". Intalnirea cu Ilie Ceausescu a avut loc la ora fixata. Pentru ca toti cei prezenti acolo erau echipati cu tinuta de campanie, cu arme pe ei, cu statii radio, doar eu faceam o figura aparte. Plecasem de la Oradea fara centura, fara pistol si cand a intrat Ilie Ceausescu i-am sarit in ochi. M-a intrebat cine sunt, iar Guse i-a spus ca sunt seful de stat major de la Oradea si am venit doar sa ma interesez de oamenii mei care erau acolo si ca urmeaza sa plec la Arad. Sedinta a avut loc. Ilie Ceausescu si-a tinut speach-ul cu agenturile, acela care este cunoscut de toti. A doua zi am auzit aceleasi speach si la Arad. Deci l-am ascultat de doua ori. Noroc ca nu m-a pus Schiopu sa ma duc si la Oradea, ca-l auzeam si a treia oara.
Ce semnificatie a dat gen. Guse expresiei "Ies muncitorii"?
Atunci, la momentul acela, nu am realizat valoarea acelui episod. Am realizat-o insa ulterior. Guse, pana in momentul acela, a fost el insusi convins ca toata treaba de la Timisoara era o treaba a huliganilor si derbedeilor, o treaba instrumentata de servicii de nu stiu unde si de nu stiu cum, ca este un atac la stabilitatea Romaniei. Ulterior am aflat ca, in timp ce eram la Arad si faceam toate astea, Schiopu primise ordin sa pregateasca celelalte unitati ale Diviziei, ca sa treaca la aparare pe frontiera cu Ungaria. Deci, pana la momentul acela, in mintea lui Guse, ca si a tuturor celorlalti, a fost chestia asta. In momentul in care s-a dus la Elba, el a inteles ca de fapt este vorba despre o miscare profunda a multimiiâ¦
Si nu una externaâ¦
Externa? O oarece influenta a fost. Va repet, am si eu parerile mele in legatura cu decembrie â89. Da, am sa va spun si o chestie pe care o spun de foarte multa vreme: daca toate momentele cruciale ale omenirii s-au produs cum s-a produs decembrie â89 la romani si apoi despre toate s-a spus, tot ce s-a spus despre Revolutie, inseamna ca istoria lumii este un vast compendiu de mitologie. Dupa ce s-a terminat intalnirea cu Ilie Ceausescu, dupa ce toti ceilalti au plecat care incotro sa-si vada de ale lor, eu m-am dus la Guse si am repetat dorinta mea de a pleca la Arad. In acel moment, acolo era si Ilie Ceausescu. Iar Guse mi-a spus: "Bai, copile, tu vezi in ce hal arati? O sa te duci la Arad si acolo o sa ai altele de facut. Eu zic sa ramai aici si sa te culci si sa pleci maine dimineata cu avionul cu care pleaca Ilie". Astfel ca am ramas la Timisoara. In seara aceea am avut si eu prilejul sa iau contact direct cu realitatea de acolo. Si din ceea ce am vazut atunci cu ceea ce auzisem cu o seara inainte la Militie mi-am format si eu imaginea mea despre ceea ce s-a intamplat la Timisoara. Dar eu nu fac parte dintre oamenii care se hazardeaza sa traga concluzii. Poate candva, cand voi ajunge, daca voi ajunge, la varsta senectutii, sa le trec prin filtrul intelepciunii batranului, atunci cred ca voi spune ce cred eu despre Timisoara.
"M-am suit in avion cu Ilie Ceausescu"
Totusi au trecut deja 15 ani.
Au trecut 15 ani, dar eu nu am ajuns suficient de intelept. Atunci, trebuind sa raman acolo, m-am intrebat: "Bine, daca tot raman aici, unde o sa dorm?". Acolo era o nebunie: unii tipau, altii strigau, altii trageau cu puscaâ¦
Altii mureauâ¦
Da, altii mureauâ¦
Deja fusese episodul de la Catedrala.
Da, fusese. Am vazut scene incredibile. Dar astea raman ale mele. Am vazut scene incredibile, pe cuvant de onoare va spun. Am facut un periplu in jurul Comandamentului pentru ca mi s-a spus ca pot dormi la Spitalul Militar. Nu stiam unde este, asa ca am rugat pe cineva sa ma duca acolo. Am umblat un timp in jurul Comandamentului ca sa vad si eu ce este pe acolo.
M-am culcat in noaptea aia la spital si a doua zi dimineata m-am suit in avion, cu Ilie Ceausescu. Cu el mai erau si alti oameni. Pe unii ii stiam, pe altii nu. Am ajuns la Arad si m-am dus la unitate. Cei de acolo mi-au spus ca, la Inspectoratul de Militie, se lucreaza la un plan de cooperare pentru apararea institutiilor Aradului, pentru situatia ca si acolo se va intampla ce se intampla la Timisoara. Asta era pe 20 decembrie. Mi-au mai spus ca de la regiment este plecat acolo un om ca sa participe la intocmirea acelui plan de cooperare. I-am spus treaba asta generalului Schiopu care s-a mirat: "Cum, ba, aia lucreaza la planuri si noi nu stim nimic? Ce planuri fac aia? Intre timp, cat eu am fost la Timisoara, gen. Schiopu trimisese la Arad o grupa de coordonare care sa ma ajute pe mine sa ordonam lucrurile acolo. O grupa de sapte sau opt oameni. Erau colonelul sau, Burdas, Gheorghe. Si grupa ajunsese deja la regiment cand am sosit pe 20 dimineata. Ei mi-au spus ca este un om de la regiment acolo. Am stabilit sa ma duc si eu. Am plecat la Inspectoratul de Militie dimineata, cred ca era ora opt sau noua. Cand am ajuns acolo, i-am gasit pe omul de la regiment, precum si pe Burdas. Despre Burdas nu stiam ca este si el in echipa. L-am intalnit acolo. Am vazut despre ce este vorba: facusera cate un dispozitiv in jurul fiecarui obiectiv din Arad: la Consiliul Judetean, la Primarie, la Fabrica de Paine⦠tot felul de chestii din astea. La momentul acela, eu le-am spus: "Bai, fratilor, eu vin de la Timisoara si uite ce se intampla acolo. Si le-am povestit scena cu Guse, care, intors de la Elba, a spus ca ies muncitorii. Deci este clar: ies muncitorii. Astea-s planuri bune pentru alt gen de situatii. Totusi planul s-a facut. Interesant este ca, dupa ce s-a desenat pe harta orasului, unde si cum sa se dispuna unitatile Armatei, Internelor, Pompierilor⦠toate astea, nimeni nu a semnat acel document.
Cine a condus acele dezbateri?
Inspectorul-sef. Deci nimeni nu a semnat acel document. De ce? Nici pana in ziua de azi nu as putea sa spun. A fost o reactie asaâ¦
De "orientare in teren"?
Am plecat de acolo. Ilie Ceausescu s-a intalnit cu toate cadrele de conducere din Arad, le-a tinut "speech-ul" de la Timisoara, dupa care a plecat la Oradea.
"Guse cauta sa aiba o atitudine de "afront""
Era acelasi "speech"?
Da era acelasi, cu aceleasi documente.
Dar dumneavoastra nu ati sesizat contradictia intre ce va spunea el si ceea ce observase Guse?
Era o contradictieâ¦
Majora.
Era clar ca era o contradictie in termeni. Si nu numai ca era o contradictie in termeni. Guse, la momentul acela, inclusiv reactia lui vizavi de reactia lui Ilie Ceausescu la adresa mea, inclusiv initiativa lui legata de plecarea mea din Timisoara mi-au dat sentimental ca Guse cauta in acel moment sa aiba o atitudine de "afront" fata de Ilie Ceausescu. Aceasta era senzatia mea la momentul acela. In legatura cu informatiile pe care le prezenta Ilie Ceausescu la momentul acela, nu cred ca cineva statea sa faca analiza acelor informatii. Mai curand toata lumea le percepea ca pe niste activitati de rutina: A venit si asta asaâ¦
|
BADALAN MINTE
| ||||
| ||||
