Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1989 - 15 ANI DE LA REVOLUTIE
SOLUTIA - Fratele dictatorului a sustinut un cabinet prosovietic
Generalul Ilie Ceausescu, intors la minister, va fi intrebat de plt. adj. Constantin Ciocanel, DS-istul Consiliului Politic Superior si un fel de valet al sau: "Ce se intampla, tovarase general?".
ALEX MIHAI STOENESCU
|
|
VARIANTA. Adjunct al ministrului Apararii, Ilie spera ca-l scapa pe fratele sau prin sustinerea unui Guvern aflat sub "umbrela" rusilor
|
ORDINUL. Din birou, generalul va cere, asa cum am aratat, convocarea atasatilor militari ai URSS si Chinei, precum si intocmirea unui ordin general catre Armata. Acesta a fost transmis prin nota telefonica nr. 37:
Republica Socialista Romania
Ministerul Apararii Nationale
NOTA TELEFONICA
Toate unitatile militare sa se considere in stare de lupta si sa actioneze conform conditiilor "Starii de necesitate".
General-locotenent
Ilie Ceausescu
Este posibil ca, in perspectiva scenariului sau de rezolvare a problemei prin cedare in fata sovieticilor, Ilie Ceausescu sa fi incercat sa-si asigure autoritatea in Armata si sa mentina trupele in stare de alarma maxima pentru a putea gestiona criza. Aflat in acelasi birou, viceamiralul Stefan Dinu va surprinde doua convorbiri telefonice mai importante. Prima a fost cu procurorul general Popovici, care cerea dovezile asupra tradarii generalului Vasile Milea pentru a "pregati acuzarea in procesul ce urma a fi declansat". Iata, asadar, ca exista proba pentru afirmatiile conform carora Ceausescu intentiona sa declanseze un proces de inalta tradare, care ii viza pe Milea, Vlad, probabil si pe altii. "Al doilea telefon a fost primit din partea unei persoane pe care n-am putut-o identifica, dar se vorbea despre schimbari in Guvernul tarii, care sa puna capat tensiunilor si nemultumirilor populatiei". Avand in vedere nivelul la care se putea discuta un astfel de subiect, este posibil ca persoana de la telefon sa fi fost chiar Nicolae Ceausescu. Generalului Ilie Ceausescu i-a fost prezentata ciorna unui ordin care dispunea retragerea unitatilor militare din Bucuresti in cazarmi si organizarea apararii acestora. Intrebat cine o semneaza, Ilie Ceausescu se blocheaza pentru un moment, apoi ar fi decis sa fie semnat MStM (Marele Stat Major).
CONFUZIA. Acest ordin nu a fost transmis imediat, ofiterii de la cabinet fiind derutati de formula semnaturii si tematori in a implica Marele Stat Major, ca institutie. Povestea lui a ajuns si in atentia Procuraturii Militare, care probabil ca nu a considerat detaliul ca semnificativ, motiv pentru care sinteza ei contine neclaritati: "Dupa fuga cu elicopterul a sotilor Ceausescu, unitatile militare aflate in dispozitive stradale au primit ordin (nota telefonica semnata de Ilie Ceausescu in calitate de adjunct al ministrului) sa se reintoarca in cazarmi (este o confuzie intre notele telefonice 37 si 38 - n.a.). Situatia comporta insa unele amendamente: potrivit declaratiei generalului-colonel Eftimescu Nicolae, loctiitor al sefului Marelui Stat Major si sef al Directiei Operatii din Ministerul Apararii Nationale, acesta, in momentul in care s-a intors la sediul MApN in data de 22.12.1989 (lipseste ora, care este foarte importanta - n.a.), l-a gasit pe generalul Constantinescu, loctiitor al sefului Directiei Mobilizare, in anticamera cabinetului ministrului, pregatind o dispozitie catre unitati, catre trupele din intreaga tara, din care rezulta in esenta ordinul ca "unitatile militare de pe intregul teritoriu sa se retraga in cazarmi, cu calm, fara a se lasa provocate". Generalul Constantinescu concepuse acest ordin din dispozitia lui Ilie Ceausescu (confuzie cu nota telefonica nr. 37 - n.a.). In ordin se mai adauga, urmare a initiativei aceluiasi Ilie Ceausescu, un pasaj extrem de interesant: "Se vor executa numai ordinele comandantului suprem" (informatie falsa, autorul ordinului a fost chiar Eftimescu, din cladirea CC - n.a.), adica ordinele lui Nicolae Ceausescu, care tocmai fugise cu elicopterul si care parea, in aceasta maniera, ca vrea sa organizeze rezistenta, pastrand in continuare controlul tuturor fortelor (este un scenariu fantezist, nu corespunde realitatii - n.a.). Generalul-colonel Eftimescu a reactionat, cerand sa se elimine din ordinul catre unitati mentiunea referitoare la obligatia de ascultare a ordinului comandantului suprem si in locul acesteia sa fie inserata o alta fraza, conform careia unitatile militare din intregul teritoriu "vor asculta numai de ordinele Ministerului Apararii Nationale" (alta dezinformare a gen. Eftimescu, ordinul i-a apartinut lui Stanculescu, prin nota telefonica nr. 39 - n.a.). In realitate, ordinul va fi gasit netransmis, in aceasta stare de asteptare de generalul Victor Stanculescu si, semnat de el, va pleca spre unitati prin nota telefonica nr. 38, abia la ora 13:30".
Republica Socialista Romania
Ministerul Apararii Nationale
NOTA TELEFONICA
Nr. 38/22 decembrie 1989, ora 13:30
Unitatile militare de pe intreg teritoriul tarii se retrag in cazarmi, in ordine si calm, fara a se lasa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitatile militare care sunt angajate in fata sediilor comitetelor judetene de partid vor calma spiritele, fara sa traga, dupa care se retrag in cazarmi. In unitati se va organiza apararea cazarmilor si a tuturor obiectivelor militare.
General-locotenent
Atanasie Stanculescu
La ora 12:00, generalul Ilie Ceausescu se intalneste cu atasatul militar sovietic, contraamiralul Mihailov, si cu loctiitorul reprezentantului comandantului-sef la Bucuresti, general-maior Bociaev G.N. Reprezentantul comandantului-sef al Tratatului de la Varsovia in Romania, gen-lt. Gaponenko A.C., parasise Romania in ziua de 19 decembrie, dupa plecarea lui Nicolae Ceausescu in Iran, deplasandu-se la Chisinau, unde s-a alaturat comandamentului sovietic pentru operatiile conduse de URSS pe teritoriul Romaniei in timpul Revolutiei. Omul avea treaba. La inceputul intrevederii, Ilie Ceausescu a anuntat ca "astazi se va anunta un nou Guvern. Uniunea Sovietica sa dea dovada de multa retinere". Pledoaria lui Ilie Ceausescu era o cerere umila de clementa din partea URSS, adjunctul ministrului roman al Apararii stiind foarte bine cine conduce operatiunile de rasturnare a fratelui sau de la putere. El va da vina pe "cercurile imperialiste" din RFG, SUA, Franta, precum si pe unele cercuri din Ungaria, cunoscand bine cine coordona operatiunea si cu cine colabora URSS pentru indeplinirea misiunii. El va face apel la ministrul Apararii al URSS, Iazov, si la Lizicev, seful Directiei principale politice a armatei si flotei sovietice, pentru a folosi influenta lor pe langa Mihail Gorbaciov, pentru ca Romania sa gaseasca intelegere la acesta. Era prea tarziu. Generalii sovietici ii comunica pe un ton rece ca sunt informati de ce s-a intamplat in tara, inclusiv la Timisoara, apoi ii pun intrebarea-cheie: "Generalii Gusa si Stanculescu sunt in Bucuresti?". Erau interesati de posibilitatea ca autorii nemijlociti ai represiunii de la Timisoara sa reia actiunea la Bucuresti, deoarece generalul Bociaev chiar a intrebat: "Pentru asigurarea starii de necesitate va participa si Armata?". In plus, se anuntase deja instituirea starii de necesitate pe intreg teritoriul, ceea ce pentru sovietici insemna ca Armata romana intra in alarma de lupta in intreaga tara.
|
|
AUTOIMPUNERE. Prin ordinele date catre Armata tarii, generalul Victor Stanculescu a redus la zero rolul de conducator al lui Nicolae Ceausescu
|
NOUL MINISTRU. Viceamiralul Dinu ii va raspunde ca "Armata sta in cazarmi, in alarma, potrivit legii", la care generalul Bociaev il ia peste picior cu dispretul specific generalilor sovietici: "Probabil pentru impresionarea demonstrantilor". Intre timp, Ilie Ceausescu a parasit incaperea pentru un telefon urgent, apoi a revenit exprimandu-si increderea in bunavointa URSS. Va iesi din nou, chemat la acelasi telefon. In sfarsit, Bociaev pune o noua intrebare-cheie: "Dupa Constitutie, cine poate forma un nou Guvern?". Dinu ii spune ca Marea Adunare Nationala, iar intre sesiuni, Consiliul de Stat. Revenit vizibil tulburat si nervos, Ilie Ceausescu intrerupe precipitat intrevederea: "Vom afla. Pot fi schimbari in conducere. Vom urmari situatia". Delegatia chineza n-a mai fost primita. Asupra acelui ultim telefon avem o confirmare ca la celalalt capat al firului se afla Nicolae Ceausescu. In timpul audierii la Comisia senatoriala, gen. Ilie Ceausescu va preciza ca a fost sunat de fratele sau de la Snagov, iar acesta "a fost foarte nemultumit cand a auzit ca discut cu atasatul militar si a inchis telefonul". Intelegem acum ca, fiind mai lucid decat fratele sau, gen. Ilie Ceausescu continuase de capul lui initiativa formarii unui Guvern prosovietic, pentru a calma lucrurile. Generalul Victor Stanculescu, aflat in civil, nu este recunoscut in cladirea Comitetului Central al PCR, astfel ca poate parasi nestingherit zona, indreptandu-se catre sediul fostului minister din Strada Walter Maracineanu, de unde cere o masina cu care, de altfel, se va deplasa la minister. Ajuns aici, el transmite cele doua ordine decisive, unul fiind cel trimis prin nota telefonica nr. 38, iar cel de-al doilea fiind documentul fundamental si decisiv al loviturii de stat militare. Este ordinul, executat intocmai de intreaga Armata, de preluare a prerogativelor comandantului suprem de catre ministrul Apararii:
Republica Socialista Romania
Ministerul Apararii Nationale
NOTA TELEFONICA
Nr. 39/22 decembrie 1989, ora 13:30
Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apararii Nationale. Fata de cele ordonate, comandantii militari sa asigure paza obiectivelor civile de importanta deosebita cu subunitati inarmate, care sa nu traga decat in situatia in care sunt atacate de grupuri inarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea prioritatilor in asigurarea pazei, comandantii militari sa se puna de acord cu reprezentantii organelor locale. Militarii care asigura paza acestor obiective sa poarte pe bratul stang banderola tricolora.
General-locotenent
Atanasie Stanculescu
In finalul pasajului citat mai sus si pe baza continutului ordinului din nota telefonica nr. 39, Parchetul Militar ajunge la aceeasi concluzie, care de altfel este simplu de tras: "Acesta a fost momentul in care Armata a preluat practic prerogativele comandantului suprem, in conditiile in care ministrul Apararii nu mai exista". Evident, Parchetul Militar se refera la disparitia gen. Vasile Milea. Armata insa avea ministru, pe gen. Victor Atanasie Stanculescu.
Decalog pentru lovitura de stat
Aici lucrurile nu pot fi amestecate si nici confuze, din urmatoarele motive:
1 Stanculescu fusese numit ministru al Apararii de Nicolae Ceausescu, iar grupa operativa din sediul CC acceptase ca autentica aceasta numire, executand ordinele lui.
2 Absenta generalului Stefan Gusa nu a fost un criteriu singular, deoarece, tot prin ordin al comandantului suprem in functie, Gusa fusese deja subordonat lui Stanculescu la Timisoara, unde Ceausescu l-a numit pe Stanculescu comandant unic; deci, peste Gusa.
3 Prin evacuarea sefului statului din sediul Puterii, Stanculescu l-a incredintat pe seful statului sefului Aviatiei Militare, generalul Rus, care i s-a subordonat si, mult mai important, comandant care executa ordinele lui Stanculescu; elicopterul cu care s-a deplasat Ceausescu la Snagov si apoi catre Targoviste se afla sub autoritatea gen. Rus. Ordinul comandantului suprem de a fi dus intr-un anumit loc nu a fost ascultat, acesta fiind abandonat cu acordul gen. Rus.
4 Aflat inca in sediul Puterii, gen. Stanculescu da primul ordin contrar ordinului comandantului suprem (ora 10:07) prin intermediul indicativului RONDOUL, care era indicativul ministrului Apararii Nationale, apoi acest ordin a fost repetat cel putin de doua ori intocmai; Armata va executa acest ordin, trupele venite din teritoriu se opresc, iar cele din Bucuresti parlamenteaza, apoi se retrag spre cazarmi.
5 La ora 11:00, cand se transmite comunicatul oficial despre "tradarea" generalului Milea, Armata in intregime interpreteaza acest anunt ca ascunzand actul de asasinare a ministrului sau, motiv pentru care generalii din intreaga Armata - factorii determinanti ai acestui moment - se adreseaza Ministerului Apararii Nationale pentru informatii si pentru a afla cine este la comanda ministerului; li se raspunde ca gen. Stanculescu.
6 Ajuns la minister, gen. Stanculescu preia de facto comanda, informandu-i de data asta prin cabinetul ministrului pe toti comandantii de Mari Unitati si Unitati asupra pozitiei sale; Armata, in intregime, fara nici o fisura, executa ordinele noului ministru.
7 Prin ordinul transmis la ora 13:30 (nota telefonica nr. 39), gen. Stanculescu il deposedeaza oficial pe Ceausescu de functia de comandant suprem, ordonand Armatei sa nu mai execute decat ordinele ministrului Apararii, dar autorizeaza trupele sa asigure "paza obiectivelor civile de importanta deosebita", adica sediile comitetelor judetene de partid din tara, ceea ce a insemnat in fapt pastrarea controlului asupra centrelor de putere politica.
8 Pe intreg teritoriul, in strada, fortele Armatei "fraternizeaza" cu revolta populara, aflata in desfasurare inca de dimineata, fapt ce reprezinta actul decisiv al victorie Revolutiei, lovitura de stat militara fiind pusa in slujba miscarii populare; autoritatea Partidului Comunist Roman, ca principal si unic factor de putere in stat, dispare, fiind inlocuita cu legitimitatea revolutionara, compusa din masa de oameni participanti la revolta populara impotriva regimului si din Armata, ca factor determinant al autoritatii, precum si din Ministerul de Interne, care trece si el, atat prin Departamentul Securitatii Statului, cat si prin Militie de partea revoltei populare.
9 Inlaturarea regimului a fost favorizata substantial de atitudinea timpurie a Departamentului Securitatii Statului, care a executat, inca multe zile inainte, numai ordinele sefului sau, gen. Iulian Vlad, ocolind implicarea in represiune, neuzitand de mijloacele multiple pe care le avea la dispozitie pentru a distruge posibilitatile de revolta, abandonandu-l pe comandantul suprem si permitand ocuparea sediului central al Puterii de catre reprezentantii revoltei populare; incadrarea corecta a atitudinii Securitatii este: retragerea sprijinului acordat pana la 17 decembrie 1989, ora 20:00, comandantului suprem si, totodata, regimului personal al acestuia si acordarea sprijinului sau, in forma limitata, revoltei populare.
10 Ministerul de Interne, paralizat prin retinerea ministrului Postelnicu in cladirea CC si prin absenta adjunctului Nuta, va cauta prin alte cadre de conducere sa gestioneze situatia fortelor aflate inca in strada; in aceste conditii, centrul de greutate al ministerului se muta la sediul Inspectoratului General al Militiei, loc in care "acest comandament al Militiei romane, de unde se puteau da diferite ordine in tara, s-a rupt categoric de Ceausescu la ora 10:30, in dimineata zilei de 22 decembrie".
