Genocidul din "iarbă"

Se spune că există "droguri uşoare". Că "iarba nu ucide". Că tragi câteva fumuri "eliberatoare", pentru că "viaţa poate fi trăită şi altfel". Că o ţigară e "banală" şi nu creează dependenţă sau toleranţă. Toate astea sunt însă din "folclor". Poliţiştii şi medicii se confruntă cu altă realitate.

Mai întâi e curiozitatea. Apoi teribilismul adolescentin. Să fii "high", să fii "cool", să fii "liber". Să te poţi "bucura" de viaţă. Dar nici vorbă de libertate sau de viaţă în droguri! Dau numai senzaţia de bine absolut, apoi ucid tot. Victima devine mai întâi sclav absolut. Apoi moare, în multe dintre cazuri. După ea, mai trage şi pe alţii: familia! Se pot salva cei foarte puternici, prin propria voinţă şi cu ajutor pe termen foarte lung din partea celor din jur.

PERICOLUL NU E DEPARTE
În popor se spune că "iarba" nu creează dependenţă sau toleranţă, pericolul fiind foarte departe. Poliţiştii spun însă că în peste 90% din cazuri, consumatorii de droguri uşoare ajung, mai devreme sau mai târziu, dependenţi de droguri puternice. Medicii sunt mai optimişti, estimând că aproximativ unul din doi consumatori ajung să nu se mai poată opri.

"Consumatorul este o victimă. Vina lui se opreşte la prima ţigară. De la a doua nu mai stai de vorbă cu el, ci cu drogul din el. Legislaţia românească, în acest moment, protejează cumva victima, arestările făcându-se, la acest nivel, doar pentru deţinerea de droguri, în vederea consumului", spune comisarul-şef Claudiu Cucu, din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog.

Ce nu ştiu consumatorii "ocazionali" este faptul că după consumul frecvent al unor doze mari de cannabis, substanţa poate produce o toleranţă moderată. Adică persoana consumatoare are nevoie la un moment dat de doze mai mari de drog, pentru a ajunge la aceleaşi efecte pe care le avea folosind cantităţi mai mici. Ca şi alcoolul, "iarba" nu creează dependenţă atunci când este consumată doar ocazional, în cantităţi mici, însă atunci când organismul consumatorului se obişnuieşte cu drogul, acesta fiind administrat în cantităţi mari, pe o perioadă îndelungată, ajunge să aibă nevoie de mai mult.

DISPERAREA FAMILIEI DISTRUSE
Între experţi se vorbeşte despre dependenţii de droguri ca despre nişte bolnavi de cancer: nu mai ai ce să le faci, până acum nu s-a vindecat nimeni, şansele de dezintoxicare sunt practic nule, pentru că dependentul se va întoarce la droguri mai devreme sau mai târziu, chiar şi dacă acceptă la un moment dat un tratament. Poliţiştii spun însă că nici măcar nu se poate vorbi despre drogaţi ca despre bolnavii de cancer, pentru că un dependent de stupefiante nu se distruge doar pe el însuşi, ci şi pe cei din jur.

Un dependent de droguri distruge cel puţin cinci persoane din jurul lui, dacă are părinţi, soţ sau soţie şi doi copii. Familia victimei este cea mai afectată. Urmează celelalte victime pe care dependentul de droguri le poate face, dacă devine "dealer". Poliţiştii spun că există cazuri disperate în care părinţii ajung la ei, rugându-i cu lacrimi în ochi să le aresteze copiii, măcar pentru o perioadă. "Ajuns câţiva ani în puşcărie, un drogat ar putea avea şanse să scape de dependenţă. Dar nici asta nu se poate garanta. Până acum nu se cunoaşte nici un caz", spun cei de la Antidrog, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.

Închisoarea oricum nu poate fi cel mai bun mediu - sau remediu - pentru un "bolnav" dependent de stupefiante. Din acest motiv, alte familii se conformează. Tot din poveştile oamenilor legii aflăm cum unii părinţi îşi vând tot din casă, se împrumută, muncesc în plus, numai ca să le poată asigura celor dragi drogurile, ca să fie siguri că aceştia nu vor recurge la metode disperate pentru a le procura.

SPERANŢA, LA CAPĂTUL DRUMULUI
Există, însă, şi optimişti, printre cei care s-au ocupat mult timp de tratarea dependenţilor de droguri. Unul dintre ei este dr Florin Ene, şeful Secţiei Psihiatrie XVII - toxicomanii (dezintoxicare), Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia din Bucureşti. Medicul spune că a văzut oameni vindecaţi, chiar şi printre consumatorii de heroină, că drumul către vindecare este foarte lung şi foarte anevoios, însă lumina de la capătul lui există.




"Cred că asta ţine şi de personalitatea omului care ajunge să consume substanţele respective, nu doar de substanţă. Profilul consumatorului nu se potriveşte cu cel medical clasic. Te poţi vindeca de o gripă, dar modelul dependenţei nu este acelaşi. Personalitatea intră în joc. Este de obicei un model care duce la abstinenţă, dar după multe cicluri de căderi şi ridicări", explică dr Florin Ene. Acesta mai spune că tratamentul de dezintoxicare este doar o etapă preliminară după care nimeni nu poate spune că a scăpat.

"Trebuie să existe asistenţa omului la detox, apoi pe toate axele lui de viaţă, pe o perioadă foarte lungă. Sunt foarte mulţi factori care pot explica de ce unii se opresc şi alţii nu", mai spune specialistul. Tratamentele de dezintoxicare se pot face în mai multe clinici, prin diverse metode şi costă până la 10.000 de euro, în cazul celor rapide. Dar specialiştii atrag atenţia asupra nevoii de sprijin pe care îl au dependenţii de droguri care vor să se vindece, după etapa clinică de dezintoxicare. Pentru a renunţa definitiv la droguri, dependentul are nevoie de o voinţă foarte puternică, de un climat propice şi de oameni care să-l susţină permanent.

"DEALERII" ŞI "LEADERII"
Din experienţa poliţiştilor, a medicilor şi a psihologilor care se ocupă de problema dependenţei de droguri am aflat că principalul factor care poate duce la consum este mediul. Bineînţeles, atunci când personalitatea individului este atât de bine conturată, iar voinţa lui atât de puternică, încât să poată spune "Nu!", indiferent cât de mare ar fi presiunea mediului asupra sa, alegerea este cea mai bună. Însă cei mai mulţi nu pot face asta, fie pentru că trebuie să-şi satisfacă pe moment curiozitatea, fie pentru că vor să fie acceptaţi în anumite grupuri, fie pentru că "e la modă".

Atunci când "dealerul" este şi "leader", când cel care aduce droguri, mai mult sau mai puţin uşoare, într-un grup, felul în care acesta este perceput de membrii grupului contează mult pentru viitoarele victime. Cum să refuzi un "leader"? Cum să refuzi un "guru"? Cum să refuzi un individ atât de apreciat printre cei care fac parte din grupul căruia vrei să-i aparţii? În această capcană cad cei mai mulţi dintre adolescenţii care ajung mai întâi consumatori "de ocazie", apoi dependenţi, după o perioadă îndelungată de consum.

HEROINA DIN ŢIGARĂ
Riscul maxim, atunci când, din inconştienţă, se acceptă o ţigară "veselă" de la un necunoscut, este strecurarea altor substanţe în "iarbă". "Deja, dacă cineva fumează de două ori ţigări cu iarbă combinată cu heroină, nu mai are nici o şansă. Heroina provoacă şi dependenţă imediată, şi toleranţă. Victima nici nu apucă să-şi dea seama. Observatorii văd cum porneşte de la o ţigară, a doua zi are deja nevoie de două, apoi ajunge la cinci pe zi, după care caută cu disperare altceva.

Ajunge la a consuma substanţa în stare pură şi deja senzaţia de bine este incredibilă. Când deja ajunge să se injecteze, este terminat. Atunci realizează câtă substanţă a risipit pe ţigări şi aşa ajunge la o bilă, două bile, trei bile...", povestesc poliţiştii care se confruntă de mult timp cu fenomenul. Viitorul consumatorilor de droguri are variante. Moartea este punctul terminus, spun atât medicii, cât şi autorităţile.




Până la moarte, drogatul suferă ca un bolnav incurabil, este respins de societate, îşi pierde orice posibilitate de încadrare în muncă, poate deveni infractor şi unii ajung până la crimă. Dependentul îi poate corupe şi contamina pe alţii, îşi poate ataca famila, atunci când pierde controlul.

BOALA
Specialiştii arată că, în afară de dependenţă şi de toleranţă, consumatorii de "droguri uşoare" sunt expuşi problemelor de sănătate, celor sociale, legale, financiare şi de comunicare cu ceilalţi. Este primul pas către dependenţă, manifestându-se mai întâi fenomene moderate de sevraj. Acestea constau de cele mai multe ori în simptome asemănătoare gripei. Este foarte adevărat că foarte puţini consumatori de cannabis devin dependenţi de această substanţă.

Atunci când victima se apropie de dependenţă, primele semne sunt în comportament: stări emoţionale necontrolate sau dereglări mentale serioase, infestarea sângelui sau apariţia unor infecţii, accidente vasculare. În funcţie de substanţa folosită, pot apărea schimbări bruşte de dispoziţie, lipsa concentrării, scăderea inteligenţei, pierderi de memorie, somnolenţă, apatie, lipsa poftei de mâncare, halucinaţii, delir.

 

Tipuri de droguri şi efecte
Substanţele halucinogene afectează în mod diferit sistemul nervos. Anestezicele sunt droguri cu efect depresiv, care inhibă activitatea sistemului nervos central. Din această categorie fac parte opiumul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele etc. La polul opus sunt drogurile cu efect stimulent, care accelerează activitatea sistemului nervos central: cocaina, amfetaminele etc. Drogurile cu efect halucinogen alterează starea de conştienţă. Din această categorie fac parte cannabisul, LSD-ul, fencyclidina etc.

Dependenţa, adică nevoia de a consuma drogul, se manifestă fizic prin stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi droguri pentru a evita tulburările apărute la încetarea utilizării - dependenţă care apare în special la derivaţii opiumului, respectiv heroina şi morfina. Dependenţa psihică se manifestă prin modificări comportamentale şi o stare mentală particulară însoţită de dorinţa psihică imperioasă de a-şi administra droguri periodic sau continuu pentru a obţine o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic.

Aceasta este cea mai gravă, însoţind toate tipurile de droguri. Toleranţa este fenomenul de obişnuire a organismului cu prezenţa unei substanţe şi adaptarea la respectiva substanţă. Pentru a obţine anumite stări, consumatorul de droguri trebuie să mărească dozele, ajungând să suporte cantităţi de substanţe care pentru persoanele normale ar fi fatale.