Ghetou cu iz de rahat

Zbârrrrrr... Ţârrrrrr... "Tu-ţi mama ta de ceas. Guler te fac"... Zece minute linişte... Iar ... Zbârrrrr... Ţârrrr... Moaca lu' Do­nald se face afiş de peretele scorojit, după ce oricum era făcut afiş pe cadra­nul ceasului. Doar că acu' Donald se făcu şi ţăndări. Ora 6 dimineaţa. Soarele pătrunde nestingherit, cu tupeu prin... (pardon, era să zic geam, dar geamuri nu-s, că le sparseră ăia mici ieri de dimineaţă cu praştia). Deci pătrunde nestingherit după cum vă spuneam pentru că nu sunt geamuri. Ha... Bună dimineaţa! "Another day in Paradise!".

Gică se mai moşmondi niţel printre cearşafuri, o călcă pe bunica pe călcâiele roase de bătături, alunecă pe chiloţii fiică-sii aruncaţi pe jos, se împiedică de cotul nevesti-sii care bălmăjeşte intraductibil, varsă două înjurături cu poftă şi la un pas să calce pe capul soacră-sii apucă să se echilibreze şi să nu dea cu capul de uşă. Uşă care oricum e mai mult franjuri decât uşă.

Cu capul la fel de franjuri, năuc de parcă tocmai ar fi dat nas în nas cu extraterestrul prins în cursa de şoareci, Gică aruncă un salut în scârbă vecinului de hol. Sică. Sică, ţigan sadea. A călcat şi el pe nişte capete, coate, câlcâie, jucării, haine, ale celor şase aparţinători de drept din apartament. Apartamentul nr.2 de zece metri pătraţi, din blocul G1 ("G" o fi de la ghetou? O exista şi G2? Dar 3?) din Bârlad, cel mai ghetou dintre toate ghetourile. "Neaţa, Sică". "Neaţa, Gică?". "Ci faci?". "Mă duc să mă piş". "Bun. Şi io". "Azi unde mergem?

Tot în faţa blocului, la muzeu, sau mai schimbăm locaţia?". "Io aş merge în bos­cheţi, spre parc, că mă cam taie şi treaba ailalată". "E departe, măh Sică. Mie mi-e lene să merg şi până jos. Aş putea să mă piş şi de la etaj. Dar urlă tanti Miţa la mini după aia. Du-ti sănătos în boscheţi". Pe scări se întâlnesc cu alt vecin de la etajul inferior. "Ce faci vecine?" "Păi ce să fac. Din boscheţi". "... tu-le muma că aşa m-am săturat să mă duc în boscheţi. Că au azidit ei veceu, zidi-le-ar... să le zidească. Iar mă duc peste ei la primărie, veni-le-ar rău să le vină. Ieri m-am dus la toaleta aia ecologiocă din parc şi m-a văzut un jandarm sau ce mama mă-sii era el şi mi-a zis că io n-am voie că sunt ţigan din ghetou. Păi cum adică măi nene? Adică al meu e mai altfel decât al românilor? Sau cum?"
O OALĂ CU FASOLE ŞI O PRAŞTIE
"În ghetou vedem mereu aceleaşi feţe/ În ghetou copiii n-au ce să înveţe/ În ghetou acolo este viaţa mea/ În ghetou, oo, în ghetou oo" ("În ghetou" - M&G).

Pe la şapte tot blocul prinde deja viaţă. Copii mucioşi, nespălaţi de câteva zile, um­blă desculţi pe holuri, zdrăngănind, tâ­rând vreo păpuşă de păr, sau târân­du-se chiar pe sine, ţi se împleticesc printre picioare. Blocul nu mai are de mult geamuri pe ceea ce se cheamă scară interioară, iar la parter, în dreptul fiecărei ferestre a apartamentelor este scris cu creta numele proprietarilor. Să nu uite cine sunt, că oricum împart totul la comun. Sunt vreo 50-60 de familii în­ghesuite, cu căţel şi cu purcel în nişte meschinării de camere de unde străbate un puternic miros. Nasul nu-l suportă, iar ficatul se revoltă. Pe hol e o coloană zidită. E ceea ce odată demult, acu vreo cinci ani, se numea veceu comun. Una bucată veceu pentru zece camere. Nu mai e. S-a zidit. Cu nevoi cu tot.

Tanti Elena de la etajul 4 şi-a reluat locul zilnic pe scăunelul de pe hol, şi-a tras o măsuţă şi s-apucă să toace nişte verdeţuri. Cazanul fierbe pe un aragaz cu două ochiuri. "Ce găteşti Eleno azi la cazan?", îşi face de lucru pe lângă un tânăr. "Ciorbă de fasole mamă, că carne nu e. Iar ciorba de fasole la cazan e cea mai bună. Iar mănâncă tot blocu'."

Tânărul se loveşte de o tanti care tocmai pleacă la serviciu. Nu prea-şi vorbesc. Nişte chestii mai vechi. Geany urmăreşte secvenţa şi zâmbeşte pe sub mustaţa pe care nu o are. Geany e un puşti mai retras. Stă mai toată ziua cocoţat pe o masă de pe hol, cu două căşti înfipte în urechi, fredonând ceva cu nişte duşmani şi prieteni la un loc, şi banii pe care îi întorc cu lopata, odată ce au făcut pace. Îşi bălăngăne picioarele în ritm de manea, în timp ce-i face cu ochiu lu' coana mare. Coana mare urcă treptele, şi dă cu nasu' de oala Elenii, şi-şi zice că tre' să coboare să o ajute. "Nici nu mai ştii a ce miroase aici mai întâi: a rahat sau a mâncare. M-am săturat de mizeria asta de nu mai pot. Să ne ducă dracului odată undeva de aici, ar fi bine să ne împrăştie, că altfel, dacă iar ne pune la un loc, iar se face mizerie. Da' numai aici să nu mai stăm. Că nu mai pot", urlă coana Elena în timp ce era să confunde ardeiul cu propriul deget.

"La mine în ghetou nu vezi fir de iarbă/ Mizeria s-a aşternut ca zăpada pe stradă" ("În ghetou" - M&G). Spre seară Gicu se întoarce de pe la munci. Dă cu şapca de pământ, îşi bate copilu', îşi bate nevasta, măcar aşa de control, i-ar da o scatoalcă şi lu' soacră-sa dar ştie că d'abia se mai ţine şi cine ştie dacă se mai ridică şi se mai ia în gură şi cu vecinii. Râgâie de două ori zdravăn după ce trage o duşcă din PET-u' de bere, şi ţuşti lângă curtea muzeului, căci natura îşi cere dreptul. "Vezi, băh, ce bine e să te uşurezi în natură. Mai vroiaţi toalete ecologice. Fi-le-ar mama lor să le fie, că nu mai plecăm o dată de aici". Şi revine în bloc, vecinii făcând culoar şi îi mai trage o scatoalcă copilului. Tot de control. Căci puradelu' oricum nu a făcut nimica toată ziulica, decât a fugărit cu praştia nişte pisici şi a spart un far la un Opel. "Have a nice day in Paradise!"
OPINIA AUTORITĂŢILOR
Autorităţile Bârladului sunt hotărâte ca până la sfârşitul anului să scape de "pecinginea" oraşului, aşa cum au denumit blocul G1, care se află fix în centrul oraşului, la câteva sute de metri de primărie şi vizavi de un muzeu. Ioan Niţuc, purtătorul de cuvânt al Primăriei spune că de-a lungul timpului, blocul a fost scăpat de sub control. "Dar am demarat proiecte de construcţie şi reabilitare a două blocuri de locuinţe sociale unde vom muta toate familiile din blocul G1. Sperăm ca până în iarnă să fie deja instalaţi acolo, şi să fie cumva un fel de cadou de Crăciun."

L-am întrebat pe domnul Niţuc dacă e sigur că noile blocuri unde se vor muta locatarii din G1 nu vor deveni nişte noi ghetouri. Sigur pe sine, mi-a răspuns că nici nu se pune problema, pentru că acolo se va face constant curăţenie. Optimismul domnului Niţuc este debordant, aproape spre molipsitor, în timp ce îmi înşiră nişte cifre despre investiţiile care s-au făcut pentru noile blocuri destinaţie pentru 64 de familii din G1 şi alte familii care au solicitat locuinţe sociale la Primărie. Iar G1 nu va mai fi niciodată G1, pentru că, după cum spune Niţuc, acesta va fi reabilitat şi i s-a dat o altă destinaţie. Cât despre zidirea budelor, mi se răspunde că vechea administraţie  luat decizia pentru că locuitorii ghetoului au furat din instalaţii şi oricum nu făceau curăţenie. Şi atunci mai bine le-au zidit.