Dorobantiul nu mai e ce-a fost. Marlanul anului 2011 e un amestec de muschi si grasime ambalate in tatuaje, bermude, maieu de firma, cu eticheta la vedere. Gandeste cu destul mijlociu, pe care ti-l arata inainte sa te porcaie. Mers de primata odihnita, nu ocoleste, despica multimea de pe trotuar. Priveste-l piezis si esti la un pas de dezastru. Respecta-l in p...m.! Daca insisti, trece la flegme si baga-mi-as! Plin de euroi, inconjurat de toape flamande care vaneaza tampitii cu bani, sugerand pasiunea pentru tv, insule, modelling. Fetele din dotare freaca telefoanele, dau semesuri, chicotesc tamp ca sa atraga atentia, starnind maraitul maimutei, afundate in socoteli. El e noua gorila de afaceri din Beller, care-i cauta lui Piti de lucru, sa n-o prinda intemperiile pe centura.
Dorobanti. Joi, spre amurg, o cafenea din Aviator Beller. Se mai potolise dogoarea, poluare cat incape. La un moment dat se aude un scrasnet. Un BMW franeaza bezmetic in buza trotuarului, parcand piezis la doi pasi de prima masa a cafenelei. O piti coboara din dreapta si face cu mana celor trei pitipoance aflate la masa cu pricina, care sarisera ca arse, crezand ca le pulverizeza bivolul. Piti: "Nu pot, tu, sa-l obisnuiesc sa nu mai mearga ca nebunul, e praf, iti vine sa vomezi cand mergi cu el...".
Coboara si bivolul. Bermude, maieu, ochelari de soare tocmai buni de asfintit, tatuaje la greu, aproape cat Serghei, dar fara stil. Stupefiant: isi scoate mobilul sa le fotografieze pe proastele speriate. Ele: vai-fata-da'-ce ne-ati speriat! Piti, plina de sarme, mini-mini, maieu, ochelari soare. Sclipeste iar: "Da' nu zici, fata, ca asta a facut smecheria asta si-n Halkidiki era sa ne scuipe tampitii aia de sperietura, ii luase criza..." Raspuns, in cor, a lehamite: "Aaaa... Halkidiki....". — Da', manca-v-as, ca e criza, se baga ghiolbanul, mai puneti si voi osul la treaba ca sa stiti ce-i-n lume ...".
Gelati, cu sclipiri de etnobotanice
Dorobantiul nu mai e ce-a fost. Fie nu s-au tras belfarii din vacante, fie si-au schimbat locatia.
La ora pranzului, la interesectia Beller – Dorobanti, noxe peste noxe, ca la Arcul de Triumf in zi buna. Vizavi, cunoscuta piata de fite pentru smecherii cu bani. Nu te apropii, pana si un patrunjel iti afecteaza salariul minim.
Ziua la cafenele incepe tern. La 10, fetele, trase la fata, frante de oboseala, n-au ce strange. Clienti putini, trafic intens, zgomot, miros de benzina arsa. Spre ora 11, cateva mese ocupate – tipi in trecere, doamne pensionare cu stare, foste colege de liceu, intalniri de afaceri cu insi stresati, arabi la o cafea, italieni in retragere la un svart, domnisoare cu stare civila linistitoare, la barfe.
Fiteii apar dupa 11 si ceva. Spreiati, gelati, cu muschi, sclipiri de etnobotanice, ochelari Cosa Nostra proptiti pe moalele capului, unde tampeste soarele. De regula, ochelarii sunt programati sa cada la locul lor, pe nas, exact cand se apropie intunericul.
Marlanul anului 2011
Un cocalar de Dorobanti trece in recunoastere pe la pranz. Marlanul anului 2011 e un amestec de muschi si grasime ambalate in tatuaje, bermude, maieu de firma, cu eticheta la vedere, zornaind de lanturi. Ostentativ. Gandeste cu destul mijlociu, pe care ti-l arata inainte sa te porcaie. Mers de gorila odihnita, nu ocoleste, despica multimea de pe trotuar. Privire suparata rau. Daca te uiti la el cu repros, esti la un pas de dezastru. Respecta-l in p...m.! Daca insisti, trece la flegme si baga-mi-as! E forma blanda a atentionarii pana la pumni. Plin de euroi, inconjurat de toape flamande care vaneaza tampitii cu bani, sugerand pasiunea pentru tv, insule, modelling.
La cafenea, cand se asaza pe scaun, cocalarul isi rascracaneaza membrele inferioare care au parul pieptanat ingrijit cu carare. Fetele din dotare – chiloti abia acoperiti de mini, sarme, buze siliconate, unghii false, maieuri – afiseaza un aer demn, artiste de telenovela trimise la munca de jos. Sub brau. Freaca telefoanele, dau semesuri, chicotesc tamp ca sa atraga atentia, starnind maraitul maimutei, afundate in socoteli. El e noua gorila de afaceri din Beller, care-si bate capul sa-i gaseasca lui Piti de lucru, sa n-o prinda intemperiile pe centura.
Cum isi pune o piti benzina
La benzinaria din Dorobanti, vizavi de Caragiale, se stie, daca e coada, ai inchis o strada. Ei si? Ocoleste in ma-ta! Asta e solutia marlanului pentru care nu exista decat el si masina sa. Si pompa-l enerveaza, dar are nevoie de ea.
Vineri, ora de plecat la vile in week-end. La benzinarie, o Piti aroganta – indignata, aer superior ceva intre Prado si Versailles, cu un 4x4. A blocat spatiul cu nesimtire, cu aerul mandru afisat la cununiile cu turnulete si cocosei. Inalta, picioare lungi iesite din blugi trei sferturi. Cu sarme in urechi de unde urla maneaua. Priveste teapan inainte... s-o admiri ca pe un monument, de aia isi pune benzina pe Dorobanti. Nu credeti? Ascultati-o, ca tocmai a sunt-o una pe mobil: sunt pe Dorobanti, fa, doar astia baga benzina pentru 4x4, si ma stie baietii. Baietii de la benzinarie sar sa-i faca plinul. Le abandoneaza masina ca portarului la Hilton, face un gest absent cu mana, adica stiu ei cum si cat, apoi plateste absenta, da baiatului un bacsis mototolit, isi arunca ochii peste intersectie, peste liceu, peste parc, peste etc., porneste la plezneala (numai boii se asigura), provocand scrasnete de frana si injuraturi.
Aspiratiile unei piti respinse de Bote
Piti si cocalarul, toamna pe Dorobanti. O toamna trasa din vara, cu fierbinteli africane. Jmecherii nu mai sunt ce-au fost, nici Dorobantiul nu mai are stralucirea de altadata. Cocalarii s-au clasicizat, ele au ajuns asistente tv, modiste, au enspe scandaluri promotionale la activ. Badaranii sunt niste bieti interlopi plictisiti.
Refuzate de Bote, prospaturile esueaza in moda cu texte imbecile pe face: "Sunt o persoana careia ii place munca, si nu o intelege ca pe un effort, ci ca pe un efort de promovare... Iubesc animalele. Imi place sa calatoresc, si sper ca intr-o zi sa «cuceresc» si restul tarilor care au ramas nevizitate pentru a «gusta» din cultura civilizatiilor, si desigur ca orice fata pot petrece ore in sir la cumparaturi...". Ce v-am zis, Prado, Versailles...
O surpriza
Fara legatura cu cocalarii. O namila in pantaloni scurti, cu nevasta si un bichon. La mijlocul trotuarului, in fata la fostul magazin Bitolia, azi banca, bichonul se asaza adecvat si isi depune nevoile. Namila privea cu tandrete. Nevasta la fel. Ale dracului neamuri proaste, dau sa mormai. Dar n-apuc. Namila scoate o punguta de plastic, ia rahatul, il strange cu grija si-l arunca la cos. E limpede, nu mai e Dorobantiul de odinioara. Cei doi se indeparteaza apoi, schimband doua vorbe in nemteste.