Guvernul nu vede casele din chirpici

de Daniela Ivan | 26 Aug 2008 • 00:00

DELĂSARE ● Haosul urbanistic este tolerat de autorităţi
Apele au măturat în calea lor 1.550 de case şi au avariat alte 4.100, majoritatea construite din chirpici şi amplasate în albia rîurilor. Nota de plată? Peste 27.000 de persoane evacuate temporar şi milioane de lei pagube. Fostul ministru al Lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, Nicolae Noica, spune că problema zonelor inundabile şi a caselor din chirpici se cunoaşte de mai bine de zece ani, însă măsurile luate între anii 1996 şi 2000 nu au mai fost continuate de următoarele guverne.

Domnule Noica, Guvernul a anunţat că reconstruirea şi consolidarea caselor afectate de inundaţii costă aproape 16 milioane de euro. Premierul Tăriceanu s-a declarat surprins că aceste locuinţe erau din chirpici. Cum comentaţi?

Casele de chirpici sînt, din păcate, o realitate în ţara noastră. Aproape jumătate din locuinţele de la ţară, adică peste un milion şi jumătate, sînt făcute din astfel de materiale de slabă calitate. Am constatat aceste realităţi cînd eram la minister, pentru că şi atunci au avut loc inundaţii. Am decis, în urmă cu zece ani, să luăm o serie de măsuri. În anul 1998 am făcut patru secţiuni de planşe de detalii tip despre cum poate fi făcută o casă rezistentă la ţară, am arătat concret cum să se facă o fundaţie, cum să se facă legarea zidăriei, acoperişul etc. Le-am difuzat la primăriile comunelor pentru a fi modele şi oamenii să vadă că nu este bine să mai construiască case din chirpici.
Toate aceste măsuri au fost prezentate la sfîrşitul mandatului, în septembrie 2000, cînd a fost publicată şi lucrarea "Reforma şi lucrările publice în România ultimilor ani 1997-2000" şi difuzat la toate consiliile judeţene şi primăriile comunelor şi oraşelor.
De altfel, această situaţie a fost prezentată şi cu alte ocazii. Situaţia clară a locuinţelor, în mediul rural după tipul de material folosit (chirpici, paiantă, lemn, cărămidă) am arătat-o în lucrarea "Între istorie şi actualitate – Politici de locuire în România‘‘, publicată în 2003.

Lipsa responsabilităţii

Ce s-a întîmplat cu aceste planşe, mai sînt ele afişate la primării?

Atunci am urmărit personal şi lucrurile au fost bine primite. De altfel, unul dintre colaboratorii care au contribuit la acest proiect a fost şi actualul ministru Lazlo Borbely, care era în acea vreme secretar de stat.
Tot în acea perioadă am definitivat şi Planul de Amenajare a Teritoriului – P.A.T.N. – secţiunea a V-a, zone expuse la riscuri naturale, care cuprindea şi harta cu zonele potenţiale de inundaţii din cauza precipitaţiilor, care trebuia supus Parlamentului spre aprobare.
Din păcate, imediat în anul 2001, noul guvern a desfiinţat Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, minister care a existat permanent în ţara noastră din 1862, în mod iresponsabil, neînţelegînd importanţa amenajării teritoriului.
A fost încă o dovadă că politicianismul "bate" adevărata politică a unui domeniu cu atîtea implicaţii în viaţa oamenilor. Nici astăzi problema nu e rezolvată.
Acum de inundaţii se ocupă ba Ministerul Dezvoltării şi Lucrărilor Publice, ba Ministerul Mediului, ba consiile judeţene. Sigur că problema nu poate fi numai în sarcina unei instituţii, însă Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului trebuie să rezolve cadrul legal, iar autorităţile locale să se racordeze la acesta şi să rezolve problemele. Pentru că revin este vorba despre un milion de case construite din chirpici şi în continuare nu mai trebuie construit decît, sigur, din cărămidă.

Este posibil să se construiască în zonele cunoscute ca avînd potenţial de inundaţii case de chirpici?

Categoric nu. În aceste zone precipitaţiile maxime care cad în 24 de ore pot depăşi peste 200 de mm şi atunci se ştie că există un mare risc. Toate aceste locaţii sînt punctate, cunoscute în harta de care am amintit. Există planul de amenajare al fiecărui judeţ, fiecare localitate are astfel de planuri de urbanism. Este limpede că în planurile de dezvoltare ale comunelor nu trebuie admise construcţii în valea minoră a rîurilor. Aceasta este problema autorităţilor locale care au obligaţia să nu dea autorizaţii de construcţie şi să urmărească unde şi ce se construieşte. Din această cauză există planurile de urbanism ale localităţii în care se spune clar aici ai voie să construieşti, aici nu. Dar ele nu sînt respectate şi cred că nu omul e de vină, ci autoritatea care nu încearcă să explice ce se poate întîmpla. Eu cred că omul ar fi receptiv.

Mai ales în comune şi în satele mici, unde oamenii se cunosc între ei.

Mi-aţi ridicat mingea la fileu. Petre Ţuţea spune că în satul românesc există învăţarea prin învecinare. Deci, dacă omul vede la vecin că are o casă bine făcută pe care nu o ia apa, învaţă şi vrea şi el o locuinţă mai bună. La noi au trecut mai multe valuri de inundaţii şi acele planşe model despre care vorbeam trebuie puse la dispoziţia oamenilor de orice guvern, cel puţin acum, după ce le vom vedea aici, în Jurnalul Naţional.

Rezervă de prefabricate

Sînt pagube de milioane şi trebuie construite mii de case. Cum s-ar putea face rapid aceste lucrări?

Da, spunea primul ministru că au fost afectate 5.860 de case, din care aproape 1.600 trebuie reconstruite, alte 5.800 urmează să fie reparate şi aşa mai departe. Este nevoie de 188 de milioane de lei, spunea premierul. Aşa cum noi avem nişte rezerve naţionale în care există ulei, grîu, zahăr etc pentru a face faţă unor situaţii neprevăzute, am putea gîndi şi o rezervă de materiale de construcţii. Dacă noi ştim că avem inundaţii, de ce nu facem case din elemente prefabricate? Au venit acum străinii şi ne învaţă cum să facem prefabricate, cînd noi avem atîta experienţă. Ar fi foarte simplu să fie prefabricate tip în rezerva ţării şi atunci cînd se întîmplă o calamitate să le folosim. Să nu mai stăm acum la sfîrşitul lui august să ne apucăm să facem rost de cărămidă, de BCA. Omul vede că trece timpul şi vine toamna şi ce să facă? Îşi face iar, repede, o casă tot din chirpici.

Urbanism derogatoriu

Pot fi planurile de urba-nism ale unei localităţi modificate după interesele unora sau altora?

În mod normal, nu. Dacă s-a făcut un plan de amenajare a judeţului, un plan de urbanism al unei comune, acesta trebuie respectat. Prin planul de urbanism general sînt stabilite clar care sînt condiţiile în care ai voie să construieşti, sigur că la oraşele mari mai există şi planul de urbanism zonal care şi acesta trebuie respectat. Prin aceste documente sînt stabilite nivele de înălţime, lăţimea străzilor, densitatea construcţiei. Din păcate, acum doi ani s-a introdus un nou termen, urbanism derogatoriu. Dacă cineva doreşte să facă o modificare, se adresează unui tehnician, urbanist, arhitect, acesta îi face un plan, planul se duce la consiliul local, se aprobă şi atunci omul intră în legalitate. Dar care mai este respectarea legii? Este grav că Guvernul României a acceptat să dea o astfel de Ordonanţă care permite încălcarea legii.
Am discutat aceste probleme în luna mai 2008, în prezenţa oficialităţilor, au fost discuţii la televizor. S-a promis anularea acestui ordin ce permitea urbanism derogatoriu. Dar nu s-a făcut nimic. Unde e responsabilitatea politică?

Declasarea monumentelor

O altă bombă a venit recent din partea ministrului Culturii, care a semnat un ordin ce se referă la declasarea de urgenţă a monumentelor. Adică, dacă există o casă monument istoric recuperată de noii proprietari şi aceştia vor să scape de această etichetă care nu le permite să o dărîme şi să ridice pe locul ei un zgîrie-nori sau un mall, ei pot să o declaseze. Ministerul Culturii acceptă declasarea, sigur, pentru imobile la care se constată dispariţia monumentului. Da, dar tu, minister care răspunzi în numele ţării pentru monument, nu trebuia să te interesezi de ce a dispărut?

Citește pe Antena3.ro