Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După zeci de ani de sprijin declarat al statului concretizat prin strategii și programe dedicate antreprenoriatului românesc, sectorul IMM-urilor este departe de ceea ce înseamnă el în țările occidentale. Statisticile UE arată că România are cea mai scăzută densitate a întreprinderilor mici și mijlocii din întreaga Uniune Europeană, 26,5 de IMM-uri la 1.000 de locuitori, față de media de 52 din UE. Totuși, autoritățile susțin că numărul IMM-urilor raportate la 1.000 de locuitori a crescut în ultimii ani, contrazicând statisticile Bruxelles-ului, el ajungând la 32. Motivul acestei creșteri este însă unul surprinzător, el datorându-se scăderii populației României între 2013 și 2020 cu 3,5%. Pe de altă parte, Executivul este decis să alinieze România la exigențele revoluției industriale 4.0 apelând la găsirea „unei sinergii potrivite a unui mix de politici și de noi instrumente în susținerea sectorului industrial”. Nu este o glumă, formularea se regăsește în proiectul Strategiei Naționale de Competitivitate 2021-2027 lansat în dezbatere publică de către Ministerul Economiei.
Strategia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii și îmbunătățirea mediului de afaceri din România - Orizont 2020 stabilea ca principal indicator creșterea numărului de întreprinderi active în intervalul 2013-2020. Ținta era o creștere cu 41% a numărului acestora, depășind astfel pragul de 670.000. Statistica arată însă că această creștere a fost cu 7% mai mică față de ținta stabilită, numărul întreprinderilor crescând de la 483.476 IMM-uri (între 0 și 249 de salariați) la 622.534 IMM-uri la sfârșitul anului 2020.
Batem pasul pe loc la inovare
Pe de altă parte, activitatea acestor companii pe tărâmul inovării este unul aproape neglijabil, țara noastră plasându-se pe ultimul loc în Uniunea Europeană (indexul inovării). „România are o rată crescută a întreprinderilor care nu inovează și fără intenții de inovare, peste media UE (...)”, se precizează în proiectul Strategiei Naționale de Competitivitate 2021-2027, în condițiile în care performanțele țării noastre au rămas aceleași între 2011 și 2021 la acest capitol.
Numărul persoanelor ocupate în IMM-uri, care include și numărul angajaților, este de 2,6 milioane, cu 17% sub ținta asumată pentru 2020.
Citește pe Antena3.ro
Revoluția 4.0 ne prinde cu forța de muncă nepregătită
Competențele reduse ale forței de muncă pentru tehnologiile specifice industriei 4.0 (noul val al revoluției tehnologice care are ca scop transformarea unităților de producție în „fabrici inteligente”) este o problemă identificată în cadrul strategiei. Din acest punct de vedere, este nevoie de dobândirea de competențe pentru noi sectoare economice emergente (economia circulară, economia socială, economia verde, conectivitate – energie, transporturi și informație, economia creativă, economia digitală, schimbări climatice, servicii pentru calitatea vieții, dezvoltare durabilă) și noi industrii globale (inteligența artificială/automatizare, comerțul internațional). „Din acest punct de vedere, programele de formare trebuie atașate investițiilor în tehnologie, schemele de finanțare fiind un mecanism dual care să combine investițiile cu componenta de formare, un exemplu fiind instruirea managerilor de inovare și digitalizare la nivelul companiilor”, precizează documentul citat.
Guvernul a găsit rezolvarea: va „adresa raporturile de muncă”
Totuși, nu se înțelege ce vrea să facă Guvernul pentru a ajuta la rezolvarea problemei forței de muncă pregătite să facă față cerințelor revoluției industriale 4.0. Ceva însă va face în plan legislativ deoarece Ministerul Economiei ne transmite că: „În privința palierului de reglementare, intervențiile vor adresa raporturile de muncă, răspunderea contractuală și managementul informațiilor cu caracter personal”. Din această formulare înțelegem că adresarea raporturilor de muncă este cheia care va rezolva problemele, iar ca totul să fie clar în ceea ce privește viziunea Ministerului Economiei despre revoluția 4.0, se va căuta o sinergie potrivită pentru obținerea unui mix de politici. Cu această precizare, viitorul ne devine foarte clar.
„Implementarea Industriei 4.0 va accentua nevoia unei abordări coerente și unei sinergii potrivite a unui mix de politici și de noi instrumente în susținerea sectorului industrial care va constitui o provocare din perspectiva capacității instituționale pe două dimensiuni: coordonarea diferitelor părți interesate sau agenții responsabile și monitorizarea continuă a cadrului de politici”.
