La inceputul acestui an, peste 20.000 de persoane se aflau pe o lista de asteptare intocmita de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Au nevoie de proteze pentru a se reintegra in societate, pentru a nu se mai simti inutili si marginalizati. Ministrul Sanatatii a decis sa ii ajute, taind insa din bugetul acordat serviciilor medicale spitalicesti.
Sunt copii care s-au nascut cu dizabilitati, adolescenti sau adulti care au suferit accidente in urma carora au ramas cu amputatii, batrani pe care diabetul i-a lasat fara o mana sau un picior. Acesti oameni asteapta si acum o sansa la o viata normala. Teoretic, o persoana care a suferit o amputatie poate intocmi un dosar pentru obtinerea unei subventii de la Casa de Asigurari de Sanatate (CAS), care sa-i permita achizitionarea unei proteze. Practic, dupa depunerea dosarului, pacientul este inscris pe o lista si i se spune ca va avea de asteptat... doi ani pentru a primi un membru artificial. CIFRE. In ultimii ani, suma alocata pentru finantarea dispozitivelor medicale (proteze, orteze, scaune cu rotile etc.) a scazut de 10 ori. Daca in 1999 aceasta reprezenta 3% din bugetul CNAS, astazi este de doar 0,3 procente, in conditiile in care nevoile persoanelor cu handicap si numarul acestora sunt in continua crestere. In prezent, cererile de subventii pentru aceste dispozitive se primesc in flux continuu, insa rezolvarea lor necesita o asteptare extrem de indelungata. Cea mai veche cerere aflata pe lista de asteptare a unei proteze este inregistrata la Galati si datata... ianuarie 2002. UN CAZ FERICIT. Marian Florea, din Constanta, a suferit, in luna iunie a anului 2004, un cumplit accident. Se intorcea de la tara si a facut un popas pe marginea soselei dintre Slobozia si Tandarei. Un autoturism scapat de sub control de un sofer inconstient, care rula cu viteza, l-a acrosat si i-a strivit piciorul drept. In urma acestui incident, barbatului i-a fost amputat piciorul. "Am suferit ingrozitor, mai ales pentru faptul ca intotdeauna am fost o persoana activa. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu", spune Marian Florea. Si-a depus dosarul pentru a obtine un picior artificial si, ca sute de alti pacienti, a fost inscris pe o lista de asteptare. Dupa un an in care a suferit inca o interventie chirurgicala, pentru ca osul piciorului amputat se calcifiase incorect si nu permitea purtarea unei proteze, a decis sa nu mai astepte mila statului. Marian Florea se numara insa printre norocosii care si-au putut permite sa achite integral costul unei proteze. "Acum viata mea e la fel ca inainte de accident. Am ajuns pe mana unor specialisti care mi-au confectionat o proteza «Harmony». Numai laba piciorului m-a costat 3.500 de euro. Ma gandesc insa la miile de oameni din tara asta care nu au bani si a caror viata este acum un calvar pentru ca se simt inutili si o povara pentru familiile lor", declara constanteanul. LA POLUL OPUS. Romanii fara dare de mana sunt nevoiti sa-si puna viata pe "hold" pana cand statul se va indura de ei. Pentru ca infirmitatile ii pun, uneori, in situatii umilitoare, multi dintre ei aleg sa se izoleze si isi indeparteaza chiar si familiile. "Inainte sa mi se monteze proteza, am trecut prin tot felul de situatii neplacute. Oamenii reactioneaza foarte diferit la vederea unei persoane cu dizabilitati. De exemplu, stateam intr-o zi pe peronul Garii de Nord, din Bucuresti, asteptand trenul de Constanta. O femeie care vindea ziare s-a apropiat de mine si mi-a intins zece mii de lei. M-am simtit umilit. Nu cerseam. Nu duc lipsa de bani. Am refuzat-o, insa a insistat spunand ca vrea sa faca un bine. Alta data, am intrat in carje intr-un magazin de calculatoare. Voiam sa cumpar ceva. Vanzatoarele nici nu m-au lasat sa ma apropii de ele, m-au dat afara fara drept de apel, spunand ca am intrat ca sa cersesc", povesteste cu amaraciune Marian Florea.Citește pe Antena3.ro
PROTEZE RUDIMENTARE
| ||
|