Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Blestemul faraonilor", paznicul nevăzut, asmuţit asupra celor care au tulburat viaţa veşnică a regelui-copil Tutankamon, are o "rudă" indepărtată, care şi-a făcut de cap in ţara noastră. Cu două decenii in urmă, profanarea unui mormănt antic din Dobrogea a declanşat furia magică a unui alt "gardian" milenar, mai puţin celebru, dar aproape la fel de cumplit.
"Blestemul faraonilor", paznicul nevăzut, asmuţit asupra celor care au tulburat viaţa veşnică a regelui-copil Tutankamon, are o "rudă" indepărtată, care şi-a făcut de cap in ţara noastră. Cu două decenii in urmă, profanarea unui mormănt antic din Dobrogea a declanşat furia magică a unui alt "gardian" milenar, mai puţin celebru, dar aproape la fel de cumplit.
Prin 1986, Ceauşescu a decis că Hărşova trebuie inclusă in circuitul industriei socialiste. Ordinul era clar, lumea a sărit in bocanci, a luat poziţia de drepţi, a zis: "Am inţeles, să trăiţi!" şi a purces la treabă. Prima "reuşită" a fost profanarea unor necropole străvechi. Printre ele, şi cimitirul roman in care işi dormea somnul de veci un "locatar" din categoria "VIP": un fost militar de rang inalt, probabil general al Imperiului. Lanţul de drame care s-a declanşat după aceea le-a reamintit tuturor de Egiptul antic şi de mormintele blestemate din Valea Regilor.
Citește pe Antena3.ro
PUŞCULIŢA" CU VESTIGII. Hărşova: un orăşel condamnat parcă la imobilism şi uitare. O soartă nemeritată, căci tărgul dobrogean duce in spate povara a şapte milenii de istorie. O istorie cosmopolită, uneori opulentă, alteori aventuroasă. Dar niciodată plicticoasă. O istorie care incepe tocmai hăăăt, pe timpul lui "Moş Adam" şi continuă, fără pauză, pănă in zilele noastre. Vestigiile cele mai vechi, din epoca pietrei, au fost descoperite in "Tell"-ul neolitic de pe malul Dunării. Apoi, zona a fost locuită in epoca bronzului şi in cea a fierului. Din timpul geto-dacilor provin urmele unei aşezări civile, iar romanii ne-au lăsat marea cetate Carsium. Ridicată de impăratul Vespasian, extinsă apoi de către Traian, fortificaţia a "funcţionat" aproape neintrerupt pănă in 1829. In plus, subsolul Hărşovei conservă şi căteva necropole, printre care şi una romană. O bună parte dintre urmele acestui trecut bogat sunt adunate acum in Muzeul "Carsium" - Hărşova. Un muzeu cochet şi foarte bine organizat care are totuşi un defect esenţial: are un sediu prea mic pentru un trecut atăt de mare.
PRIMA VICTIMĂ. Povestea "Blestemului roman" a inceput prin 1986. Este anul in care, din ordinul "Cărmaciului", s-a demarat construirea "Intreprinderii de Sărmă şi Cabluri" şi a Centralei termoelectrice cărora li s-a adăugat "Şantierul Naval". De fapt, prima victimă a blestemului antic a fost chiar acest plan de industrializare. Deşi au costat un munte de bani, cele trei "obiective" n-au funcţionat niciodată. Din Portul Hărşova au rămas doar scheletele unor macarale mari, care işi intind şi acum găturile către cer, asemenea unor fiare de coşmar. "Fabrica de Sărmă" şi centrala termoelectrică n-au avut nici ele mai mult "noroc in viaţă".
O FABRICĂ PE CIMITIR. Necropola romană se afla exact sub "Platforma industrială". Istoricii cred că iniţial existaseră căteva sute de morminte. Sărace in inventar funerar, cele mai multe au fost insă rase de buldozere, inainte ca specialiştii să fie anunţaţi. Cavoul generalului a ieşit la iveală la 30 iunie 1987. O zi caniculară, in care arheologii, care oricum fuseseră anunţaţi aşa⦠cam pe la spartul tărgului, plecaseră alungaţi de vipie. Totuşi, pe şantierul propriu-zis se lucra. Asta pănă cănd Nicolae Turcu, mecanicul unui utilaj, a văzut nişte cărămizi ciudate care, smulse din pămănt, dezveliseră o cămăruţă subterană. Intrigat, şi-a chemat şefii, iar aceştia, temăndu-se că ar fi vorba despre un vechi depozit de muniţie, au oprit lucrul şi au anunţat Miliţia. Care, la răndul ei, a luat "măsuri" şi a trimis acolo nişte intelectuali rafinaţi: echipajul de la "Circulaţie". Oamenii "Organului" au venit, s-au sucit, s-au invărtit, s-au scărpinat pe sub caschete, şi pănă la urmă au trimis un muncitor in vizuina de sub pămănt. Omul a intrat şi le-a zis că este ceva ca un sicriu din lemn şi nişte oase. In plus, le-a intins şi un obiect din metal galben.
Convinşi astfel că nu-i muniţie, miliţienii şi-au luat valea, lăsănd descoperirea pe măna civililor. Constantin Nicolae, actualul director al Muzeului "Carsium" Hărşova, işi aminteşte in amănunt ciudata intămplare de acum 20 de ani. "Zvonul despre descoperire s-a imprăştiat rapid, iar noi, cei implicaţi in săpăturile de salvare, am zburat acolo. Fiind şi profesor de istorie, imi obişnuisem elevii să aducă la şcoală orice obiect vechi pe care-l găseau. Recompensa era, desigur, o notă bună. Dar in ziua aia am trecut printr-o intămplare demnă de Păcală. Pe drumul către sit am intălnit o femeie care venea in fugă de acolo. O fugă insoţită de un zgomot ciudat, de parcă ar fi cărat o puşculiţă mare, plină cu mărunţiş. Am oprit-o, iar ea mi-a zis că are o ulcică cu bani vechi. Bani pe care o să-i ducă fiică-sa la şcoală, pentru că are un fraier de profesor care le dă 10 pentru potcoave de cai morţi. Am intrebat-o in ce clasă e fiică-sa şi cum o cheamă, după care i-am spus: «Ştii, eu sunt fraieruâ». Mi-a dat monezile, care erau romane din sec. lV e.n, şi cred că, pănă la urmă, i-am dat elevei o notă bună."Â
SĂ TRĂIEŞTI, MORTULE! Constantin Nicolae işi reaminteşte perfect detaliile. "Era un cavou zidit care conţinuse trei sicrie. Unul aparţinuse unui roman numit Valerianus. Celelalte două erau ale unor femei, probabil soţia şi fiica lui. Confecţionat din lemn de stejar, sicriul bărbatului era extrem de bine conservat. Atăt de bine, incăt, atunci cănd a fost dus la Muzeul Naţional de Istorie, cei de acolo au crezut iniţial că le murise vreun coleg, iar acela era un sicriu nou, pregătit". Arheologii au descoperit că romanul a plecat din lumea noastră "echipat" cu toate cele cuvenite unui militar de rang inalt: fibule din aur şi inele cu sigiliu, pe care aveau dreptul să le poarte doar generalii Imperiului, mulţi bani, dar şi alte piese din metal nobil inclus in echipamentul de paradă al marilor comandanţi. Conform unui vechi ritual, mortul avea gura acoperită cu foiţe din aur, modelate special. Piesa cea mai stranie era insă pumnalul de paradă care a permis identificarea "locatarului" principal al cavoului: o armă preţioasă pe care scria "Valerianus Vivas", adică "Să trăieşti, Valerianus". Altfel zis: "Să trăieşti, mortule" .
MESAGERUL TERORII. "Blestemul generalului" s-a manifestat imediat după deschiderea cavoului antic. Ajunşi la faţa locului, arheologii au decis că mormăntul trebuie păzit peste noapte. Cel care l-a păzit primul a fost şi cel care a deschis "cursa" necazurilor. După căteva ore, omul a fost anunţat că băieţelul său de 3 anişori a căzut peste o oală cu supă clocotită. Copilul a fost internat cu arsuri grave pe 25% din suprafaţa corpului şi a stat peste trei luni in spital. A doua victimă a fost tot un copil, fiul unuia dintre cei care au pătruns primii in cavoul antic. La căteva săptămăni după "aventură", nepotul său a murit lovit in cap de o cărămidă, căzută de pe un bloc aflat in construcţie. Coincidenţă? Poate! Aproape că nici nu mai contează că in acea zi pe şantierul cu pricina nu lucra absolut nimeni. Lanţul dramelor a continuat după alte căteva săptămăni, cănd tatăl unuia dintre arheologi a murit intr-un accident stupid de circulaţie. Ceva mai tărziu, unui alt arheolog i-a murit profesorul coordonator la doctorat, pierdere aproape la fel grea ca decesul unui părinte. Iar după incă un timp, şi la fel de neaşteptat, a murit sora altui specialist. Puşi in faţa avalanşei de nenorociri, doi arheologi, soţ şi şoţie, au făcut tot posibilul să stea căt mai departe de mormăntul generalului. Ceva mai tărziu, cănd li s-a ivit ocazia au plecat definitiv din ţară. Dar poate că soarta cea mai dramatică a avut-o cel care, fie şi indirect, a decis profanarea mormăntului in care odihnea Valerianus. Iar acela nu a fost arheolog. La doi ani după ce a ordonat deschiderea in mare grabă a şantierelor de la Hărşova, Nicolae Ceauşescu şi nevastă-sa, Elena, cădeau sub zidul de la Tărgovişte răpuşi de gloanţele Revoluţiei. Apoi, in timp, doi dintre copiii lor, aflaţi incă in floarea vărstei, i-au urmat de timpuriu in moarte.Â
Acum, din cavoul lui Valerianus a mai rămas doar o carcasă din cărămidă. Incercănd să-l protejeze, specialiştii l-au ridicat in picioare şi i-au zidit intrarea. Boschetarii din Hărşova au spart-o insă şi folosesc "cabina" astfel creată pe post de closet. Pănă acum, nimeni n-a avut curiozitatea să afle căţi dintre cei care au pătruns nelegiuit acolo, fie şi pentru o singură dată, mai sunt incă in viaţă.
