Hotelul Carol, cuibuşorul preferat al VIP-urilor

Există în Capitală locuri sau clădiri al căror farmec ascunde poveşti cu parfum al unor vremuri de mult trecute, chiar dacă destinul a "transformat" poveştile. "Şi ce dacă există, la ce folos?", aţj putea întreba, poate îndreptăţit. Uitaţi, aşa, ca să mai ieşim din praf şi mizerie, să mai luăm şi noi puţin ştaif. Şi, până una alta, chiar nu vreţi să ştiţi de ce s-a îndrăgostit Beyonce de o anume clădire din Bucureşti?!?

O convorbire telefonică. "Hai la Monte Carlo!", "Ai înnebunit, am treabă!" (de parcă asta ar fi problema...), "Nu te agita, că e aici, la noi", "N-am chef de glume", "Serios, am descoperit un loc «aşezat», în aşa fel încât juri că eşti pe străduţa din stânga Cazino-ului din Monaco", "Păi da, cine e umblat ştie", "Hai să vezi un Monte Carlo de Bucureşti", "Pe unde e?", "Cam pe Dealul Filaret!", "Hahaha, se îngroaşă gluma. Din câte ştiu, din Cazinoul din Monaco nu se vede Casa Poporului!". "Nu râde, că e un loc pe care VIP-urile îl adoră. Beyonce, de exemplu".

O bruscă aducere aminte: acum doi ani, cântăreaţa americană Beyonce era să nu mai ajungă la concertul pe care îl susţinea la Cluj, deoarece se îndrăgostise subit de hotelul din Bucureşti unde era cazată, şi, pe lângă faptul că îl închiriase integral, nu prea mai avea chef să se urnească din patul regal, înconjurat de 51 de trandafiri albi. Săraca fată bogată, n-avea de unde să ştie că tocmai făcuse o pasiune subită, metaforic vorbind, pentru Majestatea Sa Regele Carol I al României.

Pe creŞtet. Pornim din Strada Lămâiţei. Nici urmă de Monte Carlo. Deşi urcuşul n-are nimic bucureştean, iar Coasta soarelui e de Azur. Deodată se iveşte în faţa ochilor un loc care se scaldă cu nesaţ într-o imagine ce nu îi aparţine. Dacă în depărtare nu s-ar zări oareşce tare comuniste, ai jura că eşti pe acea străduţă din stânga Cazinoului monegasc! Acest decor are alături şi unica scară urbană din oraş (de fapt este... singura scară-stradă din Bucureşti, strada scriitor Xenofon, des folosită la filmări pentru "alura" pariziană).

În acest spaţiu care te rupe subit de România se află un pălăţel, un palat de mici dimensiuni, ce mai. "Trebuie să fie palatul pe care l-a construit Suter pe la finele secolului al XIX-lea." "Care Suter?", "Era unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Carol I, arhitectul elveţian Suter. Elveţianul şi-a dorit foarte mult să ridice o clădire pe care o voia a seratelor literare şi a petrecerilor". Şi unde o dorea? Pe ofertantul creştet al podgoriei, pe "coasta" Filaretului! Arhitectură neoclasică şi influenţe brâncoveneşti, Suter zicând că vrea să fie ceva de-al lui, îmbinat cu ceva de-al locului.

Stăm de vreo jumătate de oră cu gurile căscate, lângă un frumos băiat gol, ce invită cu harpa la bal în miezul zilei. În faţa treptelor palatului, aproape insesizabilă, o "urmă": este acel semn ce indica domniţelor că acolo trebuie să pună piciorul când coboară din trăsură. "Bine aţi venit la Carol Parc Hotel. E singurul small luxury hotel de cinci stele din România!", ne trezeşte vocea unei doamne cu agrafă de anticar în păr şi un şal mătăsos gri pe umeri. Hait, aşa ne trebuie dacă, furaţi de măreţia altor vremuri, n-am văzut inscripţia de pe palat. Noi am vrut doar paralele cu Monaco, nu să facem şi paralele cu posibilităţile noastre financiare...."Sunteţi turişti, nu-i aşa?"

Da, ne dăm din Sibiu, că tot a fost capitală culturală europeană şi cum îi place românului să se dea cult uneori... "Doriţi să-l vizitaţi?" "Ce tare, hotelul are ghid!", şuşotim noi. Mai târziu aveam să aflăm că nu e ghidul, ci proprietara şi totodată managerul hotelului, doamna Sylvia Barbara Schiele Petre - absolventă a celebrei Juillard (şefă de promoţie, secţia harpă). "Vin oamenii se uită la el, îl fotografiază. Noi îi întrebăm dacă doresc să facă un tur al hotelului şi răspunsul e bineînţeles afirmativ. Cel mai des vin duminica şi se plimbă pe aici.

Într-o zi a venit un an întreg de la Arhitectură în excursie de studiu. Credem că vom fi luaţi de nebuni, sau excentrici, dar asta e... Tratăm oamenii obişnuiţi ca pe nişte vedete. Uneori organizăm aici seri muzicale şi literare". Doamna este de pe undeva de pe lângă Marea Baltică, probabil de aceea pare atât de ireală. Este de 15 ani în România, dar educaţia mării de departe a imunizat-o.

 

EXCLUSIVIST
Aflăm că meandrele istoriei a lăsat palatul întâi unei amante... Apoi, ar fi fost la un moment dat un fel de "reprezentanţă" a KGB-ului. Apoi sediu al ICRAL-ului! Nu ne vine a crede că a fost aşa ceva de-a lungul timpului atâta vreme cât, imediat după ce intrăm ne întâmpină unul dintre cele mai mari candelabre de cristal Murano din lume, lung de patru etaje (sursa de inspiraţie este Coloana Infinitului a lui Brâncuşi), cu 2.000 de cristale de Murano. "Putem să-l atingem? Să ne poarte noroc", ne agităm noi neaoş.

Băi cu faianţă "de firmă", cosmetice la fel, şemineuri funcţionale, paturi regale, cărţi vechi autentice legate în piele, mobilier din lemn nobil realizat la Verona, tapet din mătase. E un hotel exclusivist, pentru VIP-uri ale lumii artistice, întâlniri bilaterale între şefi de state sau delegaţii la nivel înalt. Un loc unde personalităţile vor să treacă neobservate: "Dacă în alte locuri din Bucureştit te duci ca să te vadă lumea, aici vii ca să nu fii văzut". Iar situarea în zonă l-a făcut să fie un loc public uşor de securizat.

În cartea de vizitatori figurează semnături celebre: Secretarul General ONU - Ban ki-Moon, Preşedintele Comitetului Olimpic International - Jacques Rogge, Preşedintele Afganistanului - Hamid Karzai, Secretarul General NATO ş J.H. Schaeffer, Prinţul şi Prinţesa de Lichtenstein, Enrique Iglesias, Deep Purple, şi mulţi alţii. Un "caz" aparte îl reprezintă fostul preşedinte şi actualul premier al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin. Aici trebuia să stea pe timpul summit-ului NATO.

Au fost trimişi "antemergători" cu mult timp înainte, mai urma doar stabilirea menu-ului şi a capriciilor, dar vizita lui a devenit intempestivă şi nu a mai stat la Carol. Altfel au stat lucrurile cu Beyonce.

CAPRICII
2007, concert la Cluj. Cazarea la Bucureşti, la hotelul de faţă. A sosit duminică seara pe Aeroportul Băneasa. Nu a dorit să fie filmată sau fotografiată, iar gărzile sale de corp au impus o distanţă considerabilă între vedetă şi cei care o aşteptau. Nu ajunsese încă la hotel şi deja solicitase supă de pui cu tăieţei de casă şi un interior al camerei de hotel complet alb. Hotelul o aştepta însă într-un stil personal (mai ales că vedeta a pus "stâpânire" pe el integral, cu tot staff-ul ei de peste 70 de persoane).

În primul rând, cu apartamentul King Royal: dormitor decorat în tonuri aurii şi palid argintii, tapet din mătase, covoare persane originale şi mobilier din lemn de cireş. În al doilea rând, cu 51 de trandafiri albi, cada încălzită, papuci pufoşi, un covoraş de noapte - ca să nu se urce cu picioarele ude în pat, şi cu şemineul aprins. Nu a ieşit prea mult, pentru că a avut vizitatori. Deşi doamna care se ocupă de Made Service a întrebat-o ce fel de perne îşi doreşte, i-a pus pe marginea patului un bileţel de noapte bună, o floricică, o ciocolăţică (minusculă, tradiţia hotelului trebuia respectată, deşi dulciurile trebuie ascunse din calea ei de obicei). Pe masă, fructe exotice şi o sticlă de şampanie.

Vedeta şi staff-ul ei au stat la "gossip-uri" până spre dimineaţă. După odihna în patul regal al sofisticatului apartament, Beyonce s-a trezit la ora 10:00. A fost aşteptată cu pâine făcută "în casă" (la bucătăria hotelului), cafea americană şi diverse sortimente de iaurt. Printre altele, vedeta a solicitat băutura preferată a starurilor de la Hollywood: apă plată Bling - îmbuteliată în recipiente decorate cu cristale Swarovski.

La momentul respectiv, echipa de management a artistei a specificat foarte clar că totul trebuie ţinut departe de ochii presei, de la traseul zborului, orele de sosire sau de plecare şi până la cerinţele sale în materie de mâncare sau cazare. Capriciile ei au costat per total 18.000 de euro. Beyonce le-a cam dat planurile peste cap organizatorilor concertului său din Cluj. Atâta s-a răsfăţat în hotelul de care a recunoscut că s-a îndrăgostit, încât era să nu mai ajungă la timp la concert. 

 

Amoraşul care "ornează" şemineul apartamentului unde a stat Beyonce mai oftează şi acum după ea. Deşi n-ar trebui, având în vedere că următorul musafir al apartamentului a fost tot o personalitate, respectiv preşedintele Afganistanului, Hamid Karzai (pe durata summit-ului NATO de la Bucureşti). Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a fost cazat şi el tot aici, cu acelaşi prilej menţionat în "Camera Frumoasei din Pădurea Adormită", cum o numesc angajaţii hotelului (camera are turnuleţ).

Nici VIP-urile autohtone nu ocolesc hotelul (mai bine zis restaurantul în stil monegasc al hotelului), cum ar fi Adrian Năstase cu familia.

GLAMOUR
Vine apusul şi bate un vânt subţiratic. Doamna ne dă şaluri asemănătoare cu cel pe care îl poartă ea. "Sunt în dotarea hotelului. Le dăm clienţilor noştri seara, ca să le dea acea senzaţie de glamour. Avem şi pături pentru picioare, cum se obişnuia pe vremuri". Nouă ne dă senzaţia de croazetă, că tot ne-am gândit la Coasta de Azur. Patronii recunosc că nu le convine când omul care intră şi face turul hotelului spune la final: "A, a, a, păi ăsta e un loc unde nu o să pot să stau niciodată".

O luăm iar pe Strada Lămâiţei spre zarva oraşului, lăsând în urmă o bucăţică de Monte Carlo fără crupieri, deoarece în Bucureştiul de azi, nici măcar regele Carol I n-ar mai putea "face jocurile". E foarte clar că românul de rând nu va petrece vreo noapte în acest hotel. Cum la fel de clar este că regele Carol I, nici nu şi-ar fi imaginat că vedetele vor bântui în chiloţi (băieţii de la Deep Purple) prin palat, bând şampanie scumpă, şi exclamând "I like Romania" (săraca fată bogată).

Atunci, de ce mai vorbim despre acest loc? Desigur, nu ca să-i facem reclamă, dar dacă e să ne pierdem timpul în mod plăcut, de ce să ni-l pierdem vorbind despre sexy brăileanca, când putem să conversăm despre ce se mai poate găsi prin Bucureşti atunci când Dulcineea nu iese la cumpărături...

 

Uneori, proprietarii sunt propriii clienţi!
Povestea clădirii începe în secolul al XIX-lea, în perioada Regelui Carol I. Venit din Elveţia la rugămintea regelui, celebrul arhitect Suter s-a îndrăgostit de priveliştea panoramică de pe Dealul Filaret şi a construit un palat minunat. Strada a fost proiectată de arhitectul Suter în jurul anilor 1920 (multe dintre clădirile acestei străzi au caractere arhitecturale comune, care s-au estompat o dată cu procesul de renovare şi restaurare). Numeroase personalităţi ale vremii se adunau aici la evenimente mondene sau cine rafinate.

După mai bine de un secol, clădirea a intrat în proprietatea familiei Schiele-Petre (soţul doamnei Barbara Schiele, Adrian Petre, a lucrat în domeniul hotelier şi în Elveţia, dar mai ales în New York, în perioada dinainte de Revoluţie). Când au cumpărat palatul, toată frumuseţea lui iniţială fusese acoperită de lucrările ulterioare. A urmat un proces de restaurare, care a durat mai bine de trei ani (deoarece proprietarii şi-au dorit reînvierea stilului pe care l-a vrut arhitectul Şuter la 1877), implicând experţi, istorici, designeri şi artizani faimoşi din Italia, Germania şi Austria.

Cam o dată pe lună, familia Schiele-Petre face un experiment: se cazează în hotel (pe post de proprii invitaţi!), dorind să verifice astfel ce îmbunătăţiri mai trebuie aduse serviciilor oferite pretenţioşilor clienţi.