Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PASTORALA ● În lumina marelui Praznic al Învierii Domnului
ÎPS Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, ne
transmite, prin intermediul Pastoralei de Paşte, sfinte gînduri
spunîndu-ne: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui
Dumnezeu – Tatăl şi împărtăşirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toţi!".
PASTORALA ● În lumina marelui Praznic al Învierii Domnului
ÎPS Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, ne transmite, prin intermediul Pastoralei de Paşte, sfinte gînduri spunîndu-ne: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu – Tatăl şi împărtăşirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toţi!".
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
După ce a înviat din morţi, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, timp de patruzeci de zile, de la Paşte pînă la Înălţare, S-a arătat de mai multe ori şi în mai multe locuri. Mai întîi S-a arătat femeilor mironosiţe, apoi ucenicilor Săi şi altor oameni încredinţîndu-i de adevărul Învierii Sale din morţi şi învăţîndu-i "cele despre împărăţia lui Dumnezeu", aşa după cum ne mărturisesc Sfintele Evanghelii. (…) … deşi se arată timp de patruzeci de zile din cînd în cînd ucenicilor Săi şi altor persoane de pe pămînt, Hristos Cel Înviat trăieşte viaţă cerească şi veşnică, într-o totală libertate spirituală şi fizică, adică liber de toate determinismele şi limitele spaţiului şi ale timpului. Nimeni şi nimic din lumea pămîntească nu-L mai poate atinge sau reţine, nici măcar cu privirea, decît dacă doreşte El. Iisus Cel Înviat nu mai moare niciodată, El este veşnic viu: "Moartea nu mai are stăpînire asupra Lui", după cum ne învaţă Sfîntul Apostol Pavel (cf. Romani 6, 9). Iisus Cel Înviat din morţi trăieşte o viaţă nouă, nelimitată şi netrecătoare, nepătimitoare sau nestricăcioasă şi nemuritoare, adică: viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu. (…) Hristos Cel Înviat este prezent în Taina Pocăinţei şi a Iertării Păcatelor ca Cel Ce a iertat şi vindecat pe femeia păcătoasă, pe slăbănogul din Capernaum, pe bolnavul de la lacul Vitezda şi pe mulţi alţii. Darul iertării păcatelor pentru dobîndirea vieţii veşnice este cel mai mare dar pe care Hristos Domnul l-a dăruit ucenicilor Săi în prima zi a Învierii Sale din morţi, zicînd: "Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicînd acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfînt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute" (Ioan 20, 21-23). În mod deosebit Hristos-Domnul Cel Înviat din morţi este prezent şi se dăruieşte credincioşilor în Taina Sfintei Euharistii, potrivit făgăduinţei Sale: "Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54), sau "Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu rămîne întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 56). Tîlcuind cele spuse de Sfîntul Evanghelist Ioan, Sfîntul Chiril al Alexandriei († 444) zice: "Deoarece Cuvîntul de viaţă făcător al lui Dumnezeu S-a sălăşluit în trup, l-a prefăcut pe acesta în binele propriu, adică în viaţă, şi l-a arătat, prin unirea negrăită, devenit prin adaos de viaţă făcător, precum este El Însuşi prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc de El. Căci, cînd vine în cei muritori, alungă moartea şi scoate stricăciunea, avînd în Sine puterea care desfiinţează stricăciunea în mod desăvîrşit". (…)
Puterea Crucii şi a Învierii, ca prezenţă tainică, dar reală a lui Hristos în Biserică, o confirmă apostolii şi martirii care şi-au dat viaţa pentru El, ierarhii, preoţii şi diaconii care s-au luptat pentru apărarea dreptei credinţe, monahii şi monahiile care s-au nevoit în mănăstiri şi schituri prin post şi rugăciune, familiile creştine care au născut şi crescut copii în credinţă, precum şi toţi cei ce au purtat cu bucurie crucea multor încercări şi suferinţe, cu credinţa în ajutorul lui Hristos şi cu nădejdea Învierii. Biserica trăieşte din prezenţa iubirii mîntuitoare a lui Hristos (cf. Romani 8, 35), din legătura vie cu El, ca urmare a "credinţei lucrătoare prin iubire" (Galateni 5, 6) şi aşteaptă cu credinţă, nădejde şi dragoste împlinirea făgăduinţei Lui: "Eu sînt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac" (Ioan 11, 25-26). În paginile de mai sus ale Scrisorii Pastorale, cînd am subliniat importanţa prezenţei mîntuitoare a lui Hristos Cel Înviat în Biserică, am adus mai ales mărturii din Sfînta Scriptură şi din Sfînta Liturghie, îndeosebi pentru că anul acesta 2008 este, în Patriarhia Română, Anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii, cînd aniversăm 320 de ani de la tipărirea Bibliei de la Bucureşti (1688), prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în limba română, şi 500 de ani de la tipărirea primului Liturghier ortodox, şi anume Liturghierul slavon apărut la Tîrgovişte în anul 1508. Prin ascultarea cuvîntului lui Dumnezeu din Sfînta Scriptură şi prin participarea la Sfînta Liturghie, simţim noi în modul cel mai intens prezenţa iubitoare, sfinţitoare şi mîntuitoare a lui Hristos în Biserică, pentru a ne dărui bucurie, pace şi viaţă veşnică.
Fraţi şi surori în Domnul, în aceste zile de Sfîntă Sărbătoare de Sfintele Paşte să ne bucurăm de prezenţa iubitoare şi sfinţitoare a lui Hristos Cel Înviat în sufletele şi în casele noastre. Să-L preamărim mulţumindu-I pentru binecuvîntarea şi pacea pe care ni le dăruieşte cînd Îl căutăm pe El. În acelaşi timp, să transmitem şi noi bucurie şi pace în jurul nostru, prin cuvînt şi faptă, mai ales ajutînd pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei bătrîni, pe cei nevoiaşi, pe cei întristaţi şi necăjiţi, pe cei îndoliaţi sau îndureraţi.
Să nu uităm în rugăciunea şi iubirea noastră pe fraţii noştri din străinătate, îndeosebi pe cei ce se află departe de România. Să folosim timpul Sfintelor Paşte pentru a întări comuniunea de iubire între părinţi şi copii, între soţi şi soţii, între prieteni, între vecini, să căutăm "pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12, 14). În lumina marelui Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a rugăciunii Sfinţilor Săi, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mîntuire, de pace şi bucurie, de ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, dimpreună cu salutarea pascală: "Hristos a înviat!". "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu – Tatăl şi împărtăşirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toţi!" (II Corinteni 13, 13).
Al vostru către Hristos-Domnul rugător, Daniel, arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
