IAŞI:Palatul Roznovanu /Palatul aducerilor aminte

Este primul şi poate cel mai grandios şi încărcat de istorie palat al Ieşilor. Mai există în capitala Moldovei clădiri cu titulatura de palate, unele respectându-şi întocmai blazonul: Palatul Culturii, cel al copiilor, Palatul Beldiman, ca în mai toate oraşele mari ale României. Însă Palatul Roznovanu păstrează o aură romantică.

Se spune că a fost pierdut la cărţi şi cumpărat de primarul Vasile Pogor. Statuia lui tronează în faţă. Că dragostea lui Neculai Rossetti-Roznovanu pentru coniţa Maria Sturza (măritată) nu a convenit şi blestemul i-a urmărit, aşa încât a ajuns palatul pustiu, de-l călcau hoţii noaptea căutând comori. Se mai spune că aici a cântat Enescu şi că locul a fost onorat cu siguranţă de Haricleea Darcle, de Carol I, Ferdinand a locuit vremelnic în palat, iar Mihai I i-a trecut pragul abia după Revoluţia din 1989. Palatul Roznovanu: un edificiu cu un trecut grandios, cât istoria lungă de mai bine de două secole a elegantei şi nobilei clădiri.  

Situat pe vechea Uliţă Mare a Iaşiului, peste drum de Mitropolie, Palatul Roznovanu a încântat şi impresionează şi astăzi importanţii vizitatori sosiţi din toate colţurile lumii. I-au trecut pragul multe personalităţi, începând cu monarhii României şi celebrităţile artistice ale vremurilor de acum mai bine de un secol şi terminând, în zilele noastre, cu înalte feţe bisericeşti, precum Patriarhul Constantinopolului şi actualii preşedinţi ai ţării. Iar acum, în locul unde odinioară aveau loc baluri somptuoase, funcţionează Consiliul Local.

BÂNTUIT SAU GLUMĂ A PRIMARULUI?
Aleşii ieşeni iau decizii pentru viitorul municipiului chiar în sala în care, cu un secol în urmă, tinerii invitaţi ai familiei Rosetti-Roznovanu, vechea proprietară a palatului, se întreceau în valsuri. Fostul primar Constantin Simirad a spus odată, mai în glumă, mai în serios, că Palatul ar fi bântuit.  E drept că dezvăluirea a fost făcută când cineva care susţinea că este urmaşul Roznovanilor a cerut să i se retrocedeze Palatul.
"Da, doamnă, da’ e bântuit! Eu, seara, când rămân aici până târziu aud tot felul de zgomote. Aşa că nu cred că vă trebuie", i-a spus Simirad, fostul primar precizând că pretendenta a renunţat la cerere, fie de teama stafiilor, fie pentru că nu avea nici un drept.

PRIMUL PALAT CIVIL DIN IAŞI
În locul unde se desfăşurau cu mai bine de un secol în urmă, dar şi mai aproape de vremurile noastre, fastuoase întâlniri şi petreceri, se desfăşoară astăzi şedinţele Consiliului local. Cabinetul primarului e în încăperea în care, în urmă cu aproape un secol, păşea Regele Ferdinand. În aceeaşi clădire în care îşi făcea mofturile coana Marghioliţa, vestită în Iaşiul romantic de altădată, au loc acum sindrofiile politice. Se spune că proprietarii şi-au pierdut la poker palatul. Astăzi, consilierii locali plusează ori "trag" cartea câştigătoare în ce priveşte visele şi speranţele ieşenilor. Se ştie că palatul cu pricina a ajuns prima dată pe mâinile primarului Vasile Pogor tocmai din pricina unui astfel de joc, pentru că urmaşul familiei Roznovanu a devenit falit. Dar partea frumoasă, romantică a istoriei acestei clădiri cu o arhitectură deosebită este aceea în care erau primiţi copiii, unii mai sărăci, alţii mai înstăriţi, odată cu sărbătorile de iarnă.

Din punctul de vedere al arhitecturii şi al monumentelor istorice, este o clădire cu un trecut important, încărcată de romantism, o veche zidire unde a trăit, implicată mult în istoria Moldovei, familia Rosetti-Roznoveanu. Clădirea este singurul palat vechi din Iaşiul de altădată, cândva singurul palat civil din capitala Moldovei de la acea vreme. "În 1832, odată cu renovarea sa, Iordache Rosseti-Roznovanu a organizat de Sfântul Gheorghe, aşa cum organiza şi cu alte ocazii, o petrecere.
Nobilii veneau după amiaza, în trăsuri trase de patru sau şase cai, alături de nevestele lor îmbrăcate în rochii bogate, lungi, cu blănuri. Iar bărbaţii purtau anterie, din mătase scumpă, pentru că fracurile abia apăruseră. Iordache a avut doi băieţi care au înzestrat palatul cu mobilă scumpă. Pe atunci existau policandri auriţi, iar balustrada scării largi, elegante, din interior era aurită. Familia era foarte bogată, influentă în toată Moldova. S-au păstrat doi îngeraşi (vezi foto) pe care erau montate două lămpi", a spus Ion Mitican, un erudit în ce priveşte istoria Ieşilor.
Aceste lămpi luminează  şi astăzi alături de zecile de policandri, toate "încălţate" cu becuri, creând o aură unică şi minunând vizitatorul.

PICTURI PE PEREŢI ŞI TAVANE
Din studiile istoricilor ieşeni aflăm că palatul vistiernicului Iordache Rosetti-Roznovanu, un om politic influent în secolul al XIX-lea, arăta ca un muzeu, cu picturi şi mătase colorată pe toţi pereţii laterali şi pe tavane, care, din păcate, nu s-au păstrat până astăzi, cu balustradele aurite şi foarte multe lucruri de preţ, inclusiv mobilă deosebită, atent căutată. Înaltă şi luminoasă, clădirea fusese înconjurată cândva de ziduri laterale impunătoare.
Păzită de statuile lui Apollo şi a Dianei, la intrare. Odăile – decorate cu mobilă veche ce ascundea o romantică şi palpitantă istorie. Palatul a fost ridicat după planul arhitectului Johan Freiwald, cel care peste câţiva ani avea să proiecteze şi Catedrala Mitropolitană. Aşezământul familiei Rosetti-Roznovanu a fost construit în stil neo-clasic şi avea odăile zugrăvite de Ludovic Stavschi. Holurile se văd şi acum: mari, impunătoare, saloane înalte, cu lespezi de marmură elegante, amenajări confortabile şi instalaţii moderne care au fost proiectate încă din trecut, asemenea celor din Occident.

Astăzi nu se mai păstrează multe. De exemplu, un lanţ gros care atârna în piaţeta din faţă nu mai există, însă a rămas, în grădina din faţa palatului, o cişmea artistică poruncită de domnitorul Grigore Ghica. Gangul din dreapta ducea către grădina palatului, iar cel din stânga – în curtea cu bucătării şi grajdul cailor. Existau pe pereţi picturile ce reprezentau chipul lui Nicolae Rossetti- Roznovanu şi al cucoanei Marghioliţa, celebră prin organizarea a numeroase şi fastuaoase baluri, opere scump plătite artistului vienez Winterhalter.

PALATUL FERDINAND
Salonul coanei Marghioliţa, ocupat acum de Sala Ovală, era numai bun pentru serate la care participau şi până la 40 de perechi. Fiecare odaie era zugrăvită în altă vopsea, în special liliachiu şi verde cu chenare roşii, iar pe fiecare tavan era înfăţişată câte o scenă mitologică, având în vedere originile greceşti şi preferinţele familiei Rosetti-Roznovanu. După 1866, aici a locuit Regele Carol I cu soţia Elisabeta, iar apoi Principele Ferdinand cu viitoarea regină Maria. În 1866, în faţa palatului s-a dat o luptă aprigă între susţinătorii tânărului jurist Nicolae Rosetti-Roznovanu şi unităţi de armată, întrucât juristul dorea să fie ales domn al Moldovei.
"Roznovenii erau cheltuitori, ca să nu zic cartofori, de altfel era o boală a boierilor din acea vreme. Jucau cărţi toată noaptea, nu pe sume de ordinul sutelor de franci, ci pe mii de galbeni, pe pungi întregi. Şi aşa au pierdut numeroasele moşii pe care le aveau în tot judeţul Iaşi. Primarul Vasile Pogor a cumpărat casa, care era disponibilă, în 1892", spune Ion Mitican, un om de cultură ieşean ce a studiat îndeaproape istoria palatului, scriind chiar şi o carte pe această temă.

După ce a fost cumpărată de primarul Vasile Pogor, clădirea a fost uşor modificată. Arhitectul francez Gottereau a fost însărcinat cu reamenajarea spaţiilor, schimbarea faţadelor şi ridicarea unui etaj mansardă. De-a lungul timpului, edificiul a fost numit în multe feluri: cel mai vechi palat din Iaşiul voievodal a devenit, pe rând, Palatul princiar, Palatul regal de la Iaşi, Palatul Ferdinand.

SĂRBĂTORILE LA PALAT
Însă cea mai frumoasă imagine a Palatului Roznovanu este cea de la sărbătorile de iarnă de altădată. Pe vremuri, la Iaşi nu se foloseau brazi de Crăciun, pentru că oamenii aveau un respect deosebit pentru natură. Doar familiile boiereşti preumblate prin "franţuzime" şi prin Germania avea obiceiul împodobirii pomului de Crăciun. Familia Roznovanu punea un brad mare în casă şi un altul, şi mai mare, în curtea din faţă, şi îi încărcau cu daruri. În Palat erau invitaţi musafirii mai importanţi, cunoscuţii, dar exista o atenţie şi pentru copiii sărmani, cărora li se puneau afară bunătăţuri de care să se bucure şi ei.  În seara de Crăciun, luminile scăldau în lacrimi de flăcări întreaga uliţă mare a Mitropoliei. Copii înfofoliţi în straie populare se strecurau printre săniile cu clopoţei trase de câte trei-patru perechi de cai.

OBICEIURI
Pe atunci se găseau mai puţine jucării de pus sub brad, iar acestea erau făcute în special din lemn: păpuşi, arme, săbii.
Dar existau nenumărate dulciuri – turtă dulce, plăcinte poale-n brâu, pandişpan. Dar tradiţionale pentru Crăciun erau "învârtitele" – un aluat rotit de mai multe ori ca un colac, plin de zahăr şi nucă. Şi nu lipseau nici "minciunelele", care erau bucăţi de aluat cu noduleţe, prăjite şi presărate cu zahăr pisat. Dar cel mai spectaculos desert era cel cu perje (prune) umplute cu miez de nucă şi coapte şi cu cozonaci copţi de gospodine. În ceea ce priveşte băuturile, erau foarte apreciate oranjadele din portocale stoarse, dar mai ales mustul. Mustul era "tăiat" – oprit din fermentare încă de toamna şi păstrat în beciuri reci, adânci, special pentru Crăciun. Vizitiii aşteptau în faţa Palatului, făceau un foc mare, la care se încălzeau, iar servitorii le aduceau la fiecare, din când în când, câte o cofă mare cu vin fiert. Întreaga curte era luminată de ceaune umplute cu păcură căreia i se dădea foc şi care ardea încet, până dimineaţa. Cu ceaunele aprinse erau aşteptaţi colindătorii. Veneau la un moment dat păpuşarii, care improvizau o mică scenetă. Iar păpuşile lor imitau vocile unor personalităţi luate în tărbacă şi se bucurau de un succes imens. În Ajunul Crăciunului se umbla cu "Irozii" – o trupă interpreta o scenetă în care se vestea naşterea lui Iisus şi era descrisă măsura luată de Irod
Împărat de a ucide toţi pruncii pentru a-l omorî şi pe Iisus. Boierul Iordache Roznovanu se aşeza în sală şi aştepta colindătorii, care erau primiţi şi poftiţi în salon.

Astăzi, acelaşi lucru îl face primarul, alături de consilierii locali. Pe atunci, conform tradiţiei, boierul împărţea colaci şi daruri urătorilor, iar în zilele noastre, la serbarea de Crăciun de la Palatul Roznovanu, sunt invitaţi copiii angajaţilor. Acum un secol, de Ajun se venea cu Steaua, dar şi cu Luceafărul. Unii pocneau din biciuri făcute din cânepă, în timp ce militarii trăgeau cu puşca, ca şi boierii care deţineau arme de vânătoare. Boierul Rosetti-Roznovanu ieşea şi el în balcon şi se bucura ca toţi ceilalţi.

BLESTEMUL IUBIRII
Povestea Palatului Roznovanu nu este, însă, lipsită de drame. Iar una dintre ele a fost strâns legată chiar de un urmaş al celui care i-a fost cel dintâi proprietar. Nicolae Roznovanu s-a îndrăgostit de Maria Sturza, preaiubita nevastă a lui Costache Sturza, femeia cu care a fugit şi s-a căsătorit. Blestemul l-a urmărit şi i-a condamnat pe cei doi soţi la dispreţ şi izolare, în timp ce Palatul a rămas al nimănui. Aşa se face că impozanta clădire, cu o mulţime de încăperi, tainiţă şi hrube adânci, era spartă şi cutreierată noaptea de hoţii ce căutau comori. O altă dramă a avut loc în iarna 1957-1958. Atunci, la Palatul Roznovanu s-a iscat un incendiu, iar flăcările au mistuit etajul şi mansarda, precum şi celebrele policrandre aurite. Totul a ars uşor pentru că tavanul era din lemn lustruit.

SEDIU PENTRU CONDUCĂTORI
Clădirea, construită în deceniile 7-10 ale secolului XVIII, a fost, mai întâi, proprietatea vistiernicului Iordache Roznovanu. Are două etaje şi a fost concepută ca un palat, cu lespezi de marmură şi statuete greceşti. Palatul aparţine stilului neoclasic, cu elemente ornamentale electico-baroce, lucru vizibil prin arhitectura sa, dar şi prin frescele interioare şi statuile ce împodobeau pe la 1830 exteriorul. În 1891, unul dintre urmaşii vistiernicului Iordache Roznovanu, jucător înrăit de cărţi, vinde palatul statului. Se spune că, în 1788, s-a stabilit la Palat generalul rus Romanov şi, mai apoi, întreaga diplomaţie rusă, aflată pe aceste meleaguri în perioada Regulamentului Organic (1829 – 1831). De altfel, familia Roznovanu, susţinută de ruşi, a încercat fără succes în 1866 să organizeze un complot ce urmărea urcarea în scaunul Moldovei a lui Nunuţă Roznovanu. De asemenea, şi fostul domnitor Mihail Sturdza, stabilit aici în 1858, după 10 ani de la plecarea din ţară, a încercat să revină la putere. Principele Carol I, viitoarea Regină a Serbiei, Natalia Kescu şi alţii sunt personalităţile importante care s-au perindat prin saloanele Palatului în deceniile 7-8 ale secolului al XIX. Între 1916 şi 1918, impozanta clădire a găzduit sediile ministerelor conducerii politice refugiate de la Bucureşti. În actualul cabinet al primarului îşi avea biroul Regele Ferdinand I, iar în actuala sală de şedinţe a Consiliului Local s-a întrunit, în 1918, Consiliul de Război al României.

Palatul cunoaşte din nou strălucirea vieţii mondene de altădată în deceniile 2-4 ale secolului XX, pentru ca, din 1944, să funcţioneze aici Comitetul Orăşenesc de Partid. În 1970 va fi aici şi sediul Primăriei Iaşi. Astăzi, în Salonul Oval unde au loc şedinţele Consiliului Local există tablourile tuturor aleşilor locali, iar frumosului palat i s-a instalat o modernă instalaţie de luminare pe timp de noapte. Aşa încât balcoanele, arcadele, intrarea şi geamurile largi sunt luminate feeric, ca într-o lume de basm, stârnind curiozitatea şi aprecierea călătorului. Şi îndeamnă la o nouă vizită. Acum există la Primărie un ghid care îndrumă vizitatorul şi îl invită prin locurile încărcate de istorie ale palatului. Şi astăzi, de sărbători, vin trupe de actori, urători, coruri religioase ale ASCOR, colindători ce vizitează cu această ocazie Palatul.

Capela din Palat

"Clădirea era înconjurată cu un gard forjat, cu o poartă mare la intrare, care nu mai există", ne-a spus Adriana Ioniuc, director ştiinţific în cadrul Complexului Naţional Muzeal "Moldova" Iaşi. Deşi aflat peste drum de Catedrala Mitropolitană, Palatul Roznovanu avea propria capelă unde se ţineau slujbe de Crăciun şi Paşte. Aici, de sărbători, venea toată boierimea Moldovei, iar după slujbă, toţi participanţii se retrăgeau în sufrageria de alături pentru masa tradiţională"

Palatul a zâmbit

De sărbători, Palatul Roznovanu din Iaşi a primit vizita lui Moş Crăciun. Însoţit de un grup de elevi talentaţi de la Palatul Copiilor, moşul a împărţit cadouri copiilor. Personaje de desene animate, clovni, pitici şi Albă ca Zăpada au urcat scările maiestuoase frumos împodobite, clipind de lumini, machiate cu baloane şi focuri de artificii. S-a cântat, s-a dansat, s-au urmărit scenete. Toţi copiii din asistenţă erau îmbrăcaţi la patru ace şi supravegheţi de părinţii aranjaţi şi ei ca pentru o festivitate aparte. Programul a fost unul deosebit, cei prezenţi primind, pe lângă cadouri, nuci, mere şi colaci. Copii şi părinţi laolaltă s-au bucurat de sosirea sărbătorilor. Pereţii plini de istorie ai clădirii au sclipit între bliţurile aparatelor de fotografiat. S-au bucurat şi ei, întreg palatul a zâmbit. Iar bucuria primirii cadourilor constând în jucării, hăinuţe, jocuri şi cărţi de colorat, a fost depăşită de serbare şi de strălucirea sărbătorii.